157,599 matches
-
Jurnalului de la Păltiniș, a comentat cartea într-o revistă din exil (Dialog, Mersul pe nisip, 1988), accentuîndu-i meritul de a fi reprezentat ,o pledoarie pentru independența spirituală într-un climat de dictat ideologic", dar și adăugînd ,unele rezerve". Ultimele avînd rolul de-a diminua chiar ,meritul" în chestiune, alunecat, hélas, tocmai pe făgașul protocronismului: ,Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar propagau și o alergie față de cultura Vestului și exaltau virtuțile unui spațiu între Carpați și Dunăre, unde s-ar fi refugiat, în contrast cu
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
cuvîntări în numele breslei pe care o renegase", cum mai poate oferi mai departe ,lecții de asimilare a mecanismelor gîndirii"? Plîngîndu-se de inutilitatea efortului de acest tip, proclamîndu-și aversiunea față de maeștrii gîndirii, cum își mai poate aroga, în bună conștiință, un rol reprezentativ? Există o severă incongruență între cele două ipostaze ale lui Gabriel Liiceanu, pe de o parte gînditorul care se erijează în reprezentant al unei noi generații filosofice, succesor legitim al lui Noica, pe de alta nihilistul, negatorul valorilor fundamentale
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
Cristian Teodorescu PSD-ul a cam terminat cu marile ambiții. Și-a isprăvit și ,rolul istoric", după alegerea la congres a lui Ion Iliescu ca președinte onorific. Năstase, Mitrea, Dan Ioan Popescu, Miki Șpagă și alți cercetați la DNA au ieșit din prim-plan. Totuși președintele reales, Geoană, n-a îndrăznit, nici acum, să se
Victoria unui perdant,Geoană by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10056_a_11381]
-
în președinte onorific trădează o criză structurală în acest partid care pare să-și fi rătăcit pentru mult timp busola. Echipa Iliescu și-a pierdut influența în PSD, iar Iliescu însuși e cercetat penal cu tot mai multă atenție din cauza rolului pe care l-ar fi avut în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Și totuși, în vădită disperare de cauză și de protagoniști, echipa Geoană preferă să-i atribuie acest rol, cu speranța că ,nea Nelu" va pune capăt hemoragiei pe
Victoria unui perdant,Geoană by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10056_a_11381]
-
însuși e cercetat penal cu tot mai multă atenție din cauza rolului pe care l-ar fi avut în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Și totuși, în vădită disperare de cauză și de protagoniști, echipa Geoană preferă să-i atribuie acest rol, cu speranța că ,nea Nelu" va pune capăt hemoragiei pe care PSD o suferă în sondaje. Iliescu, la rîndul său, conștient că ar putea avea nevoie de susținerea partidului, în ipoteza că va ajunge pe banca acuzaților, acceptă această postură
Victoria unui perdant,Geoană by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10056_a_11381]
-
de înfruntat "erupția biograficului de ultimă oră în retorica discursului". Farfuridi e "sleit" la propriu, nu la figurat. Cel care ar fi putut și ar fi trebuit să fie deputat este obligat, în idolatria sa față de executiv, să-și asume rolul de substitut al lui Dandanache, confruntându-se cu Cațavencu. Soldat credincios al partidului, activist de nădejde, Farfuridi e măcinat interior de această dramă personală: a fost atât de aproape de o postură meritată, ratată in extremis. Însă cel mai important lucru
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
am arătat în urmă cu aproape peste un deceniu și jumătate, când prezentam următoarea schemă<footnote Vasile, Vasile - Pagini nescrise din istoria pedagogiei și a culturii românești, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995, p. 195; footnote> . De asemenea, etnomuzicologul sesizase rolul deosebit pe care-l au învățătorii în tezaurizarea și integrarea folclorului în activități educaționale, formulând prevederi speciale pentru școlile normale de învățători (învățătoare) și educatoare. n concepția lui Breazul, formațiile muzicale școlare trebuie să facă legătura cu viața culturală și
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere de fabule. Nimic din sălbăticia termenului antic nu s-a păstrat în literatura medievală, adică tocmai în
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
am spune mare lucru. Căci ceea ce este cu adevărat straniu la aceste povești este că, deși în ele este vorba despre animale, cei despre care se vorbește de fapt sînt oamenii. Cu alte cuvinte, bestiarele sînt colecții de fabule cu rol moralizator sau educativ, un fel de manuale de dăscăleală morală ale căror personaje sînt luate tocmai din lumea zoologiei. Cum însuși Anca Crivăț scrie în documentatul său studiu de la sfîrșitul volumului, în latina medievală bestiarum însemna o carte despre animale
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
al autorului pe care Anca Crivăț îl traduce în volumul de față: Richard de Fournival, cu Bestiaire d'amours, redactat la jumătatea secolului al XIII-lea. Ceea ce deosebește bestiarele medievale de fabulele obișnuite sînt cel puțin trei trăsături. Prima este rolul lor indubitabil didactic. Sub aparența unor analogii inofensive între comportamentul animalelor și cel al oamenilor, autorii urmăresc cultivarea unei anumite virtuți sau înlăturarea unui anumit viciu. Motivul e la îndemîna oricui: cînd vrei să modifici comportamentul oamenilor, este mult mai
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură încît protagonismul se inversează, în favoarea unui personaj feminin rebel, care nu mai acceptă monotonia, falsitatea, depersonalizarea impuse de rolul pasiv al soției fidele în perpetuă și eroică așteptare. În romanul lui David Torres, ca și în acela al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, apărut în traducere spaniolă 3 tot în 2005, reevaluarea faptelor și protagoniștilor mitului odiseic îi este încredințată
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
buzele în timp ce comite actul imposibil de numit; și Parsifae, care aduce pe lume spaima unui nou Minotaur.". Cea de a doua plecare a lui Odiseu declanșase și ea o nouă derulare a aceleiași povești, unde ei îi revine din nou rolul femeii care țese și așteaptă. Urgia trimisă de zei sînt miturile care se instalează în neantul ființei interioare. Forma înlocuiește conținutul, funcția se substituie sensului într-o aventură care se poate repeta la infinit. Este ceea ce sugerează finalul cărții în
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
mi-au surmontat nostalgiile întreținute de ne-șansa de a întâlni cât mai multe ansambluri de o atare calitate. Cu asemenea interpreți, muzica românească se cade să iasă în lume. O lume în care, în sfârșit, interpreții noștri pot juca roluri principale, înălțând un spectacol de privit și nu o problemă de rezolvat.
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
impresionant este modul la fel de adecuat în care au răspuns solicitărilor coregrafului, toți actorii, să-i numim numai pe Marius Stănescu (Hamlet), Oana Ștefănescu(Gertrude), Antoaneta Zaharia (Ophelia) sau Ionel Mihăilescu - acesta din urmă, creind chiar o partitură plastică remarcabilă în rolul lui Polonius - și, în paralel, felul inteligent în care s-au integrat cerințelor dramaturgice dansatori ca Tiberiu Almosnino sau grupul de "martori" al tinerilor Bogdan Alexandru, Claudiu Buldan, Marius Andrei Dobrin și Răzvan Pop, ce formau cel mai adesea un
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
cât și pentru cei doi gropari evocați prin mișcare de Marian Ghenea și Laurențiu Lazăr, stilul lui Răzvan Mazilu definindu-se tot mai limpede drept unul care reușește să îmbine derizoriul cu prețiozitatea și în care linia șarjată joacă un rol important. Plastica mișcării sale a fost excelent împletită cu prețiozitatea costumelor Doinei Levintza, moderne ca factură, dar cu ingenioase trimiteri la linia costumelor de epocă, iar întreaga compoziție scenică a avut ca suport decorul simplu dar sugestiv realizat de Andrei
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
un fel de legitimare a acțiunilor fiecăruia. Necazul fiind - săritor în ochi - că doamna literatură, în cazul de față, poate legitima orice. Cea de-a doua peliculă este, dimpotrivă, un debut în lungmetraj și pentru regizoare, și pentru actrița din rolul principal. E vorba de un film românesc cu scenariul scris de un ceh (dialogurile - a căror economie textuală și grijă minuțioasă de a spune doar strictul necesar sînt ușor de recunoscut pe fundalul verbozității care domină adesea lungmetrajele autohtone - sînt
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
mi se pare că acest mărunt politician a cărui vervă îi depășește cu mult capacitățile de acțiune e un element dizolvant, în orice compoziție l-ai pune. Mi-l amintesc din perioada în care era membru PAC și exersa același rol fără partitură. Ajuns, nu se știe cum, pe o poziție de oarecare vizibilitate în PNL, Crin Antonescu își imaginează că-și poate permite orice. Există o expresie franțuzească despre situațiile în care indivizi de calibru mic se consderă buricul pământului
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
difuzat de "Europa liberă" despre culisele comunismului din România, una dintre cele mai bine documentate și mai obiective contribuții în domeniu. Același Tismăneanu vorbea atunci, de la microfonul "Europei libere", despre disidenții comunismelor europene, din postura politologului informat, capabil să discearnă rolul acestora la erodarea regimurilor ai căror susținători fuseseră. Tema disidenței revine obsesiv în articolele lui Tismăneanu pentru "Europa liberă", articole care veneau, să nu uităm, din partea unui colaborator al acestui post de radio. Spre deosebire de mulți alți români emigrați în Statele Unite
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
lui Caragiale se ocupă aproape exclusiv de viața bărbatului român în preajma anului 1900. Femeile ocupă un loc cu totul secundar în scrisul lui Caragiale și chiar prezențele cele mai vizibile (Zoe Trahanache, Mița Baston, Veta, coana Efimița etc.) au doar rolul unui revelator menit să scoată în evidență fațetele mai mult sau mai puțin discrete ale bărbaților din jurul lor. Niciodată atenția autorului nu este focalizată exclusiv pe personalitatea și faptele femeilor. Personajele puternice, singurele cu drept de acțiune din scrisul lui
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
mai puțin discrete ale bărbaților din jurul lor. Niciodată atenția autorului nu este focalizată exclusiv pe personalitatea și faptele femeilor. Personajele puternice, singurele cu drept de acțiune din scrisul lui Caragiale, sunt bărbații, fapt în măsură să spună ceva și despre rolul secundar al femeii în societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Schițele Adrianei Bittel din volumul Cum încărunțește o blondă. Povestiri din secolul trecut (o antologie cuprinzând texte publicate în cărțile de povestiri
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
-lea. Schițele Adrianei Bittel din volumul Cum încărunțește o blondă. Povestiri din secolul trecut (o antologie cuprinzând texte publicate în cărțile de povestiri Somnul după naștere și Iulia în iulie) au, mutatis mutandi, pentru România deceniului nouă al secolului trecut, rolul pe care l-au avut schițele lui Caragiale pentru România de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Adriana Bittel realizează o cronică vie a anilor '80 din care nu lipsesc "simțul enorm și văzul monstruos" ale lui Caragiale, dar nici un anumit
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
și, implicit, diversificarea tipologiilor de practici muzicale, cumulul atingând punctul critic la care se produce o reconexiune calitativa care pune în imposibilitate definițiile, imaginile și reprezentările tradiționale atât asupra funcțiilor și conținuturilor artei, figurii artistului, statutului operei, cât și asupra rolului exercitat de cultură în general. Postmodernismul muzical se prezintă că o „simplificare” și „detensionare” deziderativa deopotrivă prin ignorarea definițiilor totalizatoare cu valoare universalizantă, dar și prin refuzul legitimării obligatorii a valabilitații creative prin birocrația instanțelor evaluative tradiționale precum gen, forma
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
footnote Că o replică la conceptul de simulacre în proza savanta a lui Baudrillard, putem considera realitatea virtuală în proza cyberpunk a scriitorului american William Gibson în care realitatea obiectivă devine una din posibilele extensii ale meta-realului virtual cu un rol determinant în viețile și destinele personajelor. footnote>. La fel de firesc se relevă înțelegerea procedurilor de citare sau pastișare, dar și de colaj, în diverse configurații de agregare, spectrul lucrărilor obținute fiind unul extrem de larg. (c) O a treia imagine utilizabila în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
se răspîndește asemeni dîrei aprinse a prafului de pușcă. Mărturie implicită despre o agresiune deliberată împotriva principiului însuși al vieții, în numele înfrîngerii care generează dorința de a-l anihila. În fața neantului întunecat și opac, mamele refuză să-și abandoneze copilul rolului de victimă ispășitoare. Avînd în vedere această absență de perspectivă, această tragică negare, ele procedează ca niște preotese ucigașe ale "voinței de a trăi". Dar, conform logicii lor, "a ucide înseamnă și a salva". De aceea, ele preferă sinuciderii infanticidul
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
departe de proiecte mult mai promițătoare, ar zice cinefilii. Cu rezerve, însă, pelicula din festival pune degetul pe ele. Cuarón și-a păstrat intact flerul în a-și alege actorii (scoate o prestație excelentă și atipică de la Michael Caine, iar rolul Oanei Pellea se cheamă caligrafie actoricească), dar nu și răbdarea de a toarce o poveste pînă la capăt. Există prea multe fire narative care nu duc nicăieri în Children of Men, iar regizorul se bazează pe ritmul frenetic al acțiunii
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]