4,056 matches
-
hârtie. E drept că, rând pe rând, Natasha Spender, Helga Greene și Jean Fracasse - aceasta din urmă, doctor în muzică, joacă și confuzul rol de secretară personală - suferă asediile amoroase ale lui Chandler, în maniere de o infinită diversitate, de la romantismul cel mai pur la sexualismul fără perdea. Un limerick cvasipornografic scris pentru Jean, care nu părea deloc interesată să cedeze avansurilor sale furibund-erotice, arată intensitatea și energia pasiunii unui septuagenar bântuit de imagini lubrice: A lovely young lady named Jean
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interesul public din anii ’70-’80 au contat mai mult decât decizia scriitorului. Tentația unui aggiornamento într-un moment în care paradigma literară era în curs de schimbare constituia, în sine, un pariu. Cum aveau să reziste singurătatea, cinismul, brutalitatea, romantismul și, de ce nu, neliniștea metafizică a unui personaj produs de cu totul altă lume și civilizație decât isteria postmodernistă a deceniului nouă al veacului trecut? Mai reprezentau acestea repere în tumultul existenței tot mai politizate a planetei amenințate de fatale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adjective de la nume proprii chiar dacă acestea nu s-au impus suficient În conștiința publică. Nu vorbim despre cazuri precum sadovenian, eminescian, caragialian, ci despre forme precum ghermanian (de la Sabin Gherman) sau escian (de la Andreea Esca). Bibliografie specială Călinescu, G., „Clasicism, romantism, baroc”, În Călinescu, 1965. Eco, Umberto, „Citatele. Când și cum se citează”, În Eco, 2000. Hristea, 1984. Petraș, 2003. Petrescu, Ioana Em., „Citatul - element al limbajului poetic”, În Petrescu, 1981, pp. 227-241. Petrescu, Ioana Em., „Funcția epică a citatului”, În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
les peuples - invoquer la nécessité de faire triompher l’esprit de justice et de tolérance qui conduit toujours moralement, politiquement, écono-miquement, aux meilleurs résultats. La guerre ne doit plus être une chevauchée à panaches qui enflamme les jeunes générations; ce romantisme doit cesser, il faut en finir avec la légende guerrière et montrer l’horreur de ce crime collectif, les désastres, qui sont souvent pires même que la mort: infirmités, invalidités, maladies incurables, appauvrissement général, déséquilibre social, moral, intellectuel. Il faut faire
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
decalajul dintre o sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
clasice. Pe urmele lui André Gide și Paul Valéry, el distinge în contemporaneitate o direcție neoclasică, regăsind experiența veacului al XVII-lea francez și, mai departe, pe cea a Antichității. Pledoaria pentru clasicism se relevă a fi o ofensivă împotriva romantismului, în siajul căruia se înscrie și o bună parte a artei moderne, „rătăcită” în divagație onirică, fantastică și baroc. B. este înclinat să vadă în poezia lui Mallarmé, în muzica lui Franck și în pictura lui Cézanne o restituție a
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
1834, Filosoful indian, după The Oeconomy of Humany Life a lordului Chesterfield. Lucrarea cuprindea numeroase noțiuni și idei de esență iluminista; în același timp, căutarea credinței, reculegerea și meditația pe care era axată au pregătit atmosferă necesară receptării preromantismului și romantismului. Traduceri: Dim. Dârvari, Culegere de înțelepciune, București, 1827; N. Scufos, Manual de patriotizm, Iași, 1829; Bernardin de Saint-Pierre, Pavel și Virghinia, Iași, 1831; Chesterfield, Filosoful indian sau Chipul de a trăi cineva fericit în soțietate, Iași, 1834. Repere bibliografice: Duțu
BUZNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285977_a_287306]
-
1/1974), Leș Lumières chez leș Roumains (2/1977) și Lumières roumaines - Lumières européennes (2/1979), subiecte despre care se pronunță Romul Munteanu, Nicolae Balotă, Adrian Marino, Pompiliu Teodor, Alexandru Duțu, Klaus Bochmann, Josef Wolf, Andrei Pippidi, Mircea Popa, Le Romantisme roumain (2/1978), Critique roumaine - critique européenne (4/1978), Le réalisme et le naturalisme roumains (3/1979), Le Symbolisme roumain (3/1980), Le Român roumain contemporain (4/1982: Anton Cosma, Mihai Zamfir, Victor Ernest Mașek, Mariana Ionescu, Marcel Pop-Corniș, Nicolae
CAHIERS ROUMAINS D’ÉTUDES LITTÉRAIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285998_a_287327]
-
150 de ani de la nașterea lui Victor Hugo: doi scriitori pe care realismul socialist și ia revendicat ad integrum. Deoarece cunoaștem tipicul unor asemenea companii, nu insistăm. Tot la început de an, Contemporanul reînvie un procedeu publicistic frecvent în perioada romantismului democrației, anume ancheta literară printre scriitori, des întâlnită în coloanele gazetelor din perioada 1944-1946. Tribuna poporului, Democrația, Tinerețea, Scânteia tineretului ș.a. mai apoi și în Contemporanul, Revista literară, Flacăra. Întrebarea aparent inofensivă, cum este și aceasta, lansată la începutul anului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
împotriva naturii, contemporan și în concordanță cu Războiul pentru Apărarea Patriei. Inginerul Grubski a făcut un proiect de a uni în trei ani puțurile de petrol din insula Taisin cu rafinăriilc de la Novinsk, pe Adun. (...) Critica sovietică vorbea de necesitatea romantismului revoluționar, întru nimic în contrazicere cu realismul, ea decurgând din însăși definiția realismului socialist. (...) Literatura sovietică reflectă azi și în același timp deschide perspectiva înmuguririi vârstei de aur a comunismului. Opere ca Secerișul a scriitoarei Galina Nicolaeva sau Primăvara în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
viziuni), „noapte”, „gheață”, „Fundătura”, „Frica” se instituie în vocabule-temă, după cum „insula”, „lațul”, „limitele”, „păianjenul” țesându-și „plasa” peste rostire și gând sunt figuri ale cântărețului fie redus la tăcere, fie riscând să-și vadă versurile „împușcate”. Poeta nutrește, fără ieftin romantism, sentimentul însingurării și claustrării, ale cărui metafore sunt „efectul de seră” și insula: „A fi. Sentimentul de insulă./ Eu - mie - insulă.” Însă din exilul ei continuă să facă incizii - sincopate, stridente, neiertătoare - în carnea realului, și în propria-i biografie
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
predilecția unor autori tineri atunci (C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri) pentru o literatură preocupată de realitățile sociale, pentru critica unor stări de lucruri necorespunzătoare. Alături de poezia lui Asachi, al cărei registru include teme variate, specifice atât clasicismului, cât și romantismului, s-a publicat o poezie cu un subliniat caracter educativ, moralizator, pe care o cultivau Gh. Săulescu, D. Gusti, Gh. Sion, și, în spiritul epocii, o bogată producție de fabule compuse de Gh. Asachi, Alecu Donici, Gh. Sion ș.a. Nuvelistica
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
proprii, ci și al acelora învecinate. Imaginea comparată a culturilor sud-est europene în pragul epocii moderne sugerată de I. Konev mi se pare a fi de bun augur, aducându-mi aminte de o admirabilă schiță de caracterizare zonală gândită pentru romantismul sud-est european de Paul Cornea. În accepțiunea lui Konev, Sud-Estul a asimilat direcțiile de gândire ale Europei, dând expresie locală marii majorități a ideilor venite dinspre Apus. Pentru Secolul Luminilor, acest proces comun, sincron cu cel general european, cuprinde toate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
politico-ideatice din Transilvania; interpretările de sorginte comparatistă oferă posibilitatea unei mai juste integrări a problematicii românești în cadrul mai larg al Europei de centru și de răsărit. Reconstituirea mișcărilor care preced redeșteptarea, adică perioada de continuitate de la Renaștere la Iluminism și Romantism, este străbătută de idei generoase pe care socotesc că orice om de cultură trebuie să le observe și să le recunoască la adevărata dimensiune atunci când reia firul istoriei transilvane împreună cu D. Prodan. Ce împrejurări și ce forțe au îndemnat trezirea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pp. 3-4. Johan Huizinga, op. cit., p. 55; vezi și J. Huizinga, Erasm, Traducere de H.R. Radian. prefață și tabel cronologic de Cornelia Comorovski, Editura Minerva, București, 1974, cap. IX, pp. 106-120. Stan Velea, Istoria literaturii polone. Renaștere, Baroc. Secolul Luminilor. Romantism, Univers, București, 1986, pp. 14-15, 21, 29. Victor Neumann, „Cultural Convergence in Transylvania during the Reformation”, în Europa (Balcanica-Danubiana-Carpathica) Annales, Budapesta, 1995. Ernst Robert Curtius, op. cit., p. 39; vezi alături de această operă și Jean Delumeau, La civilisation de la Renaissance. Reformation
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
istoria formării națiunii române, ediție nouă cu adăugiri și precizări, Editura Științifică Enciclopedică, București, 1984, p. 136. Vezi I. Dumitriu-Snagov op. cit., pp. 83-89, copia legalizată de pe actul de recunoaștere a suzeranității față de Roma. David Prodan, op. cit., p. 150. Paul Cornea, „Romantismul sud-est european. Schiță de caracterizare zonală”, în Regula jocului, ed. cit., p. 199. Cornelia Papacostea-Danielopolu, Lidia Demény, Carte și tipar în societatea românească și sud-est europeană (secolele XVII-XIX), Editura Eminescu București, 1985, pp. 65-66. O carte cu numeroase informații privind
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sexul feminin. Visul poate căpăta în acest caz un sens în plan sexual, dar mai curând are semnificație negativă deoarece cuvântul este, dacă nu ofensator, cel puțin foarte puțin poetic, făcând aluzie la o sexualitate brută, sălbatică și lipsită de romantism. Liliac Foarte legat în imaginarul colectiv de vampir, liliacul, deși complet inofensiv, suscită, mai ales la femei, temerile și repulsiile cele mai puternice. Simbolismul său este totuși pozitiv, deoarece întruchipează, mai ales în China, înțelepciunea, capacitatea de a cunoaște viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
diferență foarte clară între cavaler și cavalerist. Cavalerul încarnează prin excelență eroul dotat cu toate calitățile cerute: curaj, bravură, onoare, demnitate, respect, în timp ce cavaleristul manifestă atitudinea lejeră și disprețuitoare, mai ales în raport cu femeia (un comportament «de cavalerist»). Pe cât exprimă cavalerul romantismul, pe atât cavaleristul evocă mojicia. În orice caz, simbolistica este strâns legată de cea a calului (vezi acest cuvânt) și de dominarea sa, alegorie a stăpânirii pulsiunilor și instinctelor. Cer Cerul este o reprezentare a mentalului. Evocă elevația gândurilor (capul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
apocrifa despre care vorbește sau că apocrifa lui este aceeași cu apocrifa noastră. Până când nu vom avea, dacă vom avea!, textul integral, perfect editat al Evangheliei lui Iuda, e mai sănătos să ne abținem de la orice verdict „definitiv”. În loc de Încheiere Romantismul german, cu puternic pigment naționalist, l-a transformat pe Iuda Într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și În Anglia, unde, În 1857
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
așază pe B. printre traducătorii importanți ai ultimelor decenii. SCRIERI: Stupii cu pricina, Cluj, 1962; Când ghitara-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de istoria artei, București, 1971; Shakespeare, Sonete, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1974; Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1980. Repere bibliografice: Mircea Tomuș, Cronică teatrală - „Curcubeul negru”, „Facla” (Cluj), 1969, 7145; Liviu
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
de pace, de puritate, asociată sentimentului de comunicare cu natura. Poezia sa patriotică și cântecele de revoltă atestă influențe din Octavian Goga și Aron Cotruș, dar și din lirica lui Th. Körner, din care traduce mai multe poeme, după cum în romantismul baladelor istorice se regăsesc ecouri ale lecturilor din Uhland. Sonetul ocupă, ca formă de exprimare, un loc important în creația sa, unele compoziții de acest fel situându-se, ca perfecțiune a elaborării, alături de modelele clasice ale literaturii noastre. Meditația în fața
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
pref. Mircea Scarlat, București, 1983. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I, 227-230, II, 178-186, III, 41-42, 65-66; Iorga, Ist. presei, 54-59, passim; Petrașcu, Icoane, II, 85-97; Călinescu, Ist. lit. (1941), 233-236, Ist. lit. (1982), 247-251; D. Popovici, Cezar Bolliac. Romantism și socialism în definiția poeziei, București, 1944; Popovici, Romant. rom., 220-246; Ion Caraion, Cezar Bolliac - un poet modern de acum o sută de ani, RFR, 1946, 8; Tudor Șoimaru, Cezar Bolliac, București, 1962; M. Voicana, Cezar Bolliac și contribuția lui
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
unde a și murit. Mai puțin talentat decât contemporanii Gr. Alexandrescu și V. Alecsandri, B. poetul este mai caracteristic pentru vremea sa. Încă nedesprinsă total din matca poeziei mai vechi, anacreontică și preromantică, lirica lui oferă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc și a formelor lui în anii revoluției, când literatura era înțeleasă ca un instrument al luptei politice. Chiar dacă o compunere elegiacă și meditativă l-a impus, chiar dacă în primul său volum un întreg ciclu era alcătuit din Reverii, ori de câte ori
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
în Artiștii din insulă, naratorul este purtat pe mare de un sloi de gheață până la o insulă „înconjurată de stânci și de valuri”, specie de paradis terestru unde se spune că trăiau pictori și sculptori, preocupați exclusiv de propria artă. Romantismul viziunii mitopoetice, recognoscibil în predilecția autorului către visare, se conjugă însă cu tragismul și absurdul caracteristice literaturii moderne, conferind prozei poematice baconskyene o individualitate și o originalitate bine marcate în contextul literar contemporan. Înscriindu-se în aceeași paradigmă stilistică, romanul
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
și apoi Lodovico Ariosto - o adevărată sinteză a Renașterii literare. Lor li se va adăuga Torquato Tasso. Tinzând să acopere toate epocile și curentele importante, interesul cercetătorului stăruie mai îndelung, după un scurt popas în secolul luminilor (Vittorio Alfieri), asupra romantismului, monografiile Giacomo Leopardi (1972) și Alessandro Manzoni (1974) circumscriind două dintre personalitățile proeminente ale curentului. Spirit magnific, etern agitat, romantic lucid, Leopardi este întrecut - crede B. - de Manzoni prin experiența trăirii pe întregul arc risorgimental și printr-o concepție constructivă
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]