17,708 matches
-
pui niciodată, nu-i așa? să-i contrazici ori mai știu eu ce...). Înainte să scoată vreun sunet, s-a ridicat În picioare, a făcut o scurtă pauză, și, Îndreptându se din spate, a tras aer În piept și a rostit cu pleoapele strânse, pătruns până-n adâncul ființei: meelaancoliiieeeee. L-a pronunțat aproape cantabil, modulându-și vocea Într-un fel nemaiauzit de mine, insistând asupra vocalelor, pe care le-a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult mai bine acel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
termen mai potrivit În a-l califica). Cred că... Dar de acesta ce credeți... cum vă place?, Întrebă din nou, după o pauză, bizarul meu personaj, ștergându-și iar gura și luându-și o poziție majestuoasă, plină de importanță: mooliiiciuuuneeee. Rostise cuvântul cu un fel de prelungire a sunetelor, lugubră până la un anumit ton, dar catifelată. Se Înălțase pe vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
minunat, m-am auzit spunând, și cuvădită intenție de a-i face pe plac celui de lângă mine. Câteva fete gălăgioase trecură pe lângă noi hlizindu-se una la alta, Împingându-se și vociferând ca niște gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând. Mă privi o clipă, Își Îndreptă sacoul, tuși scurt, apoi, cu o voce În care investi o intonație aparte rosti fantomatic: miiiriiiifiiiiiiic... Insista, când se repeta, tot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând. Mă privi o clipă, Își Îndreptă sacoul, tuși scurt, apoi, cu o voce În care investi o intonație aparte rosti fantomatic: miiiriiiifiiiiiiic... Insista, când se repeta, tot mai accentuat pe vocala existentă În cuvânt. Pe ultimul i Îl prelungi atât de mult, Încât am crezut la un moment dat, privindu-l cum stătea În fața mea, cu mâinile ridicate deasupra capului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atât de impresionabilă. Se poate să mă ascultați din nou, zise, neluându-mă În seamă prea mult, cu nasul ridicat În vânt și cu pleoapele Închise. Fiți, vă rog, atent! După o altă pauză, În care se arătă foarte concentrat, rosti prelung, ca-ntr-o procesiune liturgică, asemeni incantațiilor preoțești: muuurmuuuuur... A Întins din nou gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși cu stângăcie pălăria de paie peste pletele ciufulite. Eu Încerc să păstrez o anumită ordine În căutarea și descoperirea cuvintelor bune de pronunțat... Îmi pare rău că nu pot să vă rostesc și cuvinte de dinainte de m căci nu mă ntorc niciodată până nu ajung la sfârșit... Trebuie să străbat calea În Întregime, altfel nu se leagă nimic. Așa că, și o spun cu părere de rău, ați pierdut ocazia să ascultați multe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
neputând să-mi stăpânesc și un zâmbet fugar. Până la urmă, ce putea fi atât de rău Într un cuvânt!... Era din nou În picioare, În atitudinea lui teatrală, de pozeur, vizibil marcat. Trase aer adânc În piept, strânse pumnii și rosti puternic, sonorizând aerul În felul său, cu care Începusem să mă obișnuiesc: mmoaaarrteee... Cuvântul, grav În deschiderea sa, devenea la mijloc larg precum o apă fără margini, ca mai apoi să se Înnoade Într-un zăngănit de consoane, ca niște
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu repezit În ușa noastră, cu ciocănituri puternice. Tata s-a ridicat ușor, foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă sau rușine să se atingă de noi și de lucrurile din jur. A rostit un NUUU rece, prelung, care ma impresionat. Nu știam de la ce venea și cui i se adresa, dar mie și mamei ni s-a părut un NU foarte sincer și de necontestat. S-a Îndreptat spre ușă, dar s-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aprovizionarea cu răcoritoare și alte băuturi de sărbătoare. La ora prânzului, întreaga familie se afla așezată la masă. Turnând în pahare o licoare scumpă, un fel de vișinată, dar cu gust de sâmbure de migdale, tata ridică primul pahar și rosti, în loc de obișnuitul toast, doar cuvintele: - Să-mi trăiți și să fiți sănătoase, dragele mele! Clinchetul paharelor de cristal, asemenea unor clopoței de argint, suplini o unanimă aprobare. Ina însă nu se putu abține și veni lângă tatăl ei, îl îmbrățișă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu conteneau să curgă nechemate. Cele două fete se despărțiră într-un târziu, după ce puseră pe tapet multe din planurile proiectate. Acestea urmând a fi aplicate chiar din dimineața celei de-a doua zi. - Mai întâi și-ntâi este bacalaureatul, rosti sentențios Olga. La auzul acestui cuvânt cu mai multe vocale decât consoane, Ina, care până atunci plutise în alte sfere, coborî pe pământ. într-adevăr, bacalaureatul constituia una din marile lor Încercări din viața de școlărițe. Intrate în imperiul declanșat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-i așa? - Și o prietenă adevărată, completă Ina. - Acum, poftim la masă, domnișoară! Uite că vine și tata! Și apoi, la culcare... Seara închisese demult porțile zilei. După ce luară masa, Ina o ajută pe mama ei să deretice prin bucătărie, rosti obișnuitul noapte bună! părinților și se retrase în culcușul ei intim. Prin fereastra deschisă larg spre grădină, Ina văzu o lună mare, ca un disc de aramă abia ieșit din laminor ce se uita indiscret în camera ei. Privi astrul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să încropească o conversație, pe care tânăra fată o socoti deosebit de banală. - Vă mulțumesc! Știți, zâmbetul dumeavoastră de acum este cel din restanță, dacă vă amintiți din timpul când am fost spitalizat. Ina îl privi ca pe un ins care rostise o nostimadă, suspectându-l totodată de un tupeu care îi displăcuse mereu la oameni. - Ce dorește de fapt domnul? - Se prea poate să nu mă recunoașteți, am fost cu câteva luni în urmă internat în spital și, într-o dimineață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
altă ieșire. Îi întinse sacoșa cu o oarecare reținere. În pas mărunt, studiindu-se reciproc, cu decență, străbătură mai multe străzi, însoțiți de o tăcere în care poate ar fi existat cuvinte, dar acestea nu dobândeau puterea de a fi rostite. După un timp, Ina spuse: - Mulțumesc mult! Casa mea e foarte aproape de aici... - Domnișoară Ina, aș vrea sincer să vă mai întâlnesc, nu numai la piață, se înțelege! Deși mi-e teamă de un refuz, încerc totuși să vă fac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar acest lucru nu mă deranjează. Uneori în tăceri sunt mai multe gânduri decât În cuvinte. - Și atunci cum vă înțelegeți? - Vorbim cu ochii. E mai interesant și ne spunem lucruri pe care, oricum, n-am avea curajul să le rostim cu glas tare. - Interesant! - Nu-i așa că este interesant!? Dar al tău cum arată? - Al meu tu, e scund. Chiar grăsuț, dar cu un regim alimentar, după o dietă pe care am vrut să o aplic pe pielea mea dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pic de vlagă, viața mea Îmi pare de prisos. - Vino-ți în fire, fato! Destăinuiește-mi ce ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe fată cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
produsul într-un bestseller. Simțea că explodează dacă nu pune pe hârtie câteva paragrafe sau măcar câteva idei. Își pregăti creionul și urma să înceapă, însă nu putu scrie decât titlul, căci în mintea lui apăreau tot felul de întrebări rostite de vocea gravă a lui Umberto Eco. Nimeni nu ar putea scrie literatură știindu se privit din spate de însuși Eco, așa că puse creionul jos și încercă să găsească răspuns la propria întrebare, dacă era în stare să conceapă cartea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
stăteam pe balcon așteptându-i, privindu-i de departe ca și cum distanțele nu s ar fi putut măsura. Primul care pătrunse în vestibul a fost Emil, apoi intră Laura. Le simțeam numele foarte aproape, iar ei nu mai conteneau să le rostească spre încântarea mea. Au urmat seri de povești și amintiri, de scrisori compuse pe vremea când doreau să fie nedespărțiți și nu își imaginau să trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se putea accepta în afara
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un text cu totul deosebit, în care ți se cere să devii parte din poveste, și nu oricare parte, ci aceea care imaginează totul. Tu vei fi autorul, te vei întâlni cu personajele, vei născoci fraze pe care să le rostească, le vei face să plângă sau să râdă, să se bucure sau să se certe, le vei asculta punctele de vedere și vei încerca să trăiești odată cu ele, printre ele; și în același timp vei purta chipurile lor asemeni unor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
capacități sunt virtuțile umane, cele etice și cele intelectuale, forțele voinței raționale și ale cunoașterii raționale. Manifestarea completă a acestor forțe, Într o viață desăvârșită, dă vieții omului valoarea cea mai Înaltă, bunul ei cel mai de preț. Așa se rostește judecata celorlalți, adică judecata celor inteligenți - subliniază Paulsen - și așa o confirmă și judecata dictată de sentimentul propriei conștiințe de sine: o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau cu o fericire totală. Dar cum o viață umană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lăsă încet, încet ca pe un bibelou invitând-o să privească și să cerceteze cu ochii minții și sufletului ceea ce îi oferea căsătoria cu acest enigmatic domn, chiar dacă peste el trecuseră mai multe anotimpuri decât peste ea. Din prima clipă rosti extaziată: - Asta e casa noastră, Victore? - Da, scumpa mea! - Ești extraordinar! N-am bănuit că ai atâtea înzestrări, că ești un adevărat artist, după cum arată chiar de la intrare acest minunat apartament. Victore, dragul meu drag! Și înainte de a face mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o complotistă incorigibilă, dar dacă nu ea, cine ar fi trebuit să-l înțeleagă pe Alex!? Tăinui față de Alex aceste gânduri care, cu siguranță l-ar fi făcut fericit să le audă, dar va fi de față când ea va rosti acest verdict. Ținea ca el să trăiască din plin bucuria marii lui realizări. Desigur, viața lor va deveni mai plină, mai bogată, mai a lor... Și ce altceva își poate dori o familie întemeiată pe dragoste și bună înțelegere!? Deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e dincolo de noi, EL, care se află dincolo de bine și de rău, știe ce și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]