3,443 matches
-
oaie îmbrăcată ca un miel. Ca să scap de obsesia sandalelor, mi-am probat costumul. Dar se pare că mă îngrășasem de când îl purtasem ultima oară, pentru că încercând să-l închid pe talie, unul din nasturi a sărit și s-a rostogolit în întunericul plin de praf de sub dulap. A urmat un interludiu mai degrabă rușinos de furie feminină, în timpul căruia mi-am smuls fusta de pe mine și m-am urcat pe un scaun șubred, în mijlocul camerei, încercând să mă văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mult mai prostuță și mai inocentă la vârsta ei, știi. Și mult mai ușor de rănit. Dar cred că mă distram mai bine. Eram așa de încântată de o mulțime de lucruri! Abia așteptam să cresc! Mă prefăceam că mă rostogolesc în pat cu viitorii mei iubiți. Aveam o întreagă colecție de iubiți imaginari. Cowboy-ul, doctorul, șeicul arab. Eu eram cea mândră și răzvrătită din haremul lui. Cea cu „personalitate“... Râdea. — Când mă gândesc la toate astea, aproape că-mi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de femeie deja înaintată-n vârstă, care nu justifica efortul de a-l mai descoperi. Și nici o implicație lesbiană, nici o convingere religioasă, nici o poveste neobișnuită sau vreo mostră de comportament scandalos care să compenseze aspectul exterior. O lacrimă s-a rostogolit pe obrazul lui Mary, dar ea, spre deosebire de Alice, era în stare să se controleze. Poate că într-adevăr ea avea o viață „fără nici un sens, complet lipsită de căldură”, dar măcar nu era dusă cu pluta pe conductă. Mary și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ciripitul greierilor era asurzitor. Mary și-a ținut ochii deasupra taliei lui Drew, acolo unde pielea era netedă, iar mușchii jucau dedesubt, de parc-ar fi fost chiar o bucată de râu. Femeia a deschis gura, iar cuvintele s-au rostogolit fără nici un efort. Și eu am sperat, a zis ea. Mary era uluită de cât de calmă era. Cât de mică părea diferența, deși totul se schimbase. E fantastic, nu ? a exclamat Drew. Suferă, dar tot pleacă. Sunt doar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care se uita și el. Și-a imaginat un pârâu de munte, cu apa așa de limpede încât pietrele de pe fund sunt vizibile, o moviliță de ouă în toate culorile curcubeului, un țel clar. Mary încă își mai auzea numele rostogolindu-se de pe limba lui Drew. Și-a cufundat mâna în apă și i-a făcut un vânt ușor puiului de somn în josul râului. Poate că gestul ei nu era la fel de impresionant ca voiajul somonului prin lume, dar, pentru Mary, decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
va trece pe deasupra ei, ea va trebui să fi ieșit din pădure. Așa că a grăbit pasul. La marginea pădurii, o morenă se prăvălea de pe munte. Imposibil de trecut. Jina a pășit cu grijă și-a simțit cum pietrele i se rostogolesc de sub picioare. Și-a pus o mână pe abdomen. Vezi vârful, a spus ea. Trebuie să ajungi pe vârf. Să vezi cerul. Jina cântărea mai puțin de patruzeci și cinci de kilograme și-a pășit cât de ușor a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe care o iubise cel mai tare; pierduse ființa pe care o admirase cel mai mult - ceea ce, din multe puncte de vedere, reprezintă o pierdere și mai groaznică. Haide, haide, a îndemnat-o Helena. Au trebuit să se chinuiască să rostogolească elanul de patru sute cincizeci de kilograme în mormânt. Dedesubtul animalului ar fi trebuit să fie o baltă de sânge, dar, în mod straniu, iarba era nepătată. Helena și-a plimbat mâna peste locul uscat. Fiuuu, a exclamat femeia. Spiritu’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus scaunele și le-au așezat lângă foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii, fără să bage în seamă ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care ai reinventat o. liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația nu s-a născut. se naște încet, odată cu punctele de pe conturul mâinii în mișcare. privește cum bătrânii surâd și tinerii ascultă, privind atenți profunzimea bulgărilor de făină, rostogoliți în imagini printre tușe de culoare. amintirea grâului devine incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ezoterice ) și că uneori se folosește de scriptură ca de felii de pâine pentru sandvișul umplut cu minciuni întunecatul poate fi ușor confundat cu înțelepciunea șarpelui din porumbel care ți-arată la microscop cum Duhul desprinde cuvintele din colțurile minții rostogolindu-le rotunjindu-le în inima desțelenită “fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” (Matei 10.16) nu te cunosc mă sugrumă regretul că te-am tăiat cu o linie roșie mâinile slăbite nu pot opri tremurul picioarelor pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dacă frunzele pe care le atingi sună ușor precum clopoțeii cântecul celor zece privighetori o să-l asculte fetele cele mari și or să aibă panglici multe și mărgele și inele și betele cerul e tot o apă la vale se rostogolesc șuvoi pietrele scumpe din brâie de piatră prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
părea să numi mai aparțină, devenisem un simplu spectator la tot ce se întâmpla în jur, fără să particip la clădirea propriului destin. Totul se rezuma la școală, practică, mâncare și somn, un ciclu zilnic, monoton și neimportant care se rostogolea tot mai încet spre o vacanță ce se lăsa cam prea mult așteptată. Trăirile mele se rezumau doar la acele mici dureri provocate de informațiile pe care le primeam zilnic de la prietenele Creței, care îmi povesteau cu lux de amănunte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
inspir cât și după expir. Aerul pătrundea greu în plămâni prin pernă. Inima își rărea cadența și auzeam valuri de sânge pulsând în timpane ca marea ce se sparge de stânci când refluxul e pe sfârșite. De după pleoape, lumini se rostogoleau ca într-un ghem de parcă gândurile se topeau în mici fire de lumină colorate care mai de care mai interesant.Trebuia doar să le sting una câte una, însă de fiecare dată când mi se părea că reușesc, din acel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lovi cu nerv pervazul ferestrei mișcându-l de la locul său. Lemnul era aproape putred și doar praful îl mai ținea acolo. În acel contact i se rupsese o unghie și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă de nervi. Seamănă cu viața mea, își spuse în gând, privind la șovăiala drumului pe care și-l croia acel bob rubiniu. Inima îi bătea repezit. Furia se combina cu puțină gelozie, iar acea stare confuză creată
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub braț. M-am speriat atît de tare, Încît o clipă am simțit că mi se oprește inima În loc. Am deschis geamul cu gîndul să-l muștruluiesc pe băiat, dar am ezitat involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vad dacă e ceva suspect pe acolo. Ce ciudat mi se părea! Iarna se Întuneca mai repede, dar nu era Încă totuși momentul să aprind lumina. Am fost chiar În stare să disting un capac negru de stilou ce se rostogolise sub măsuța de telefon. Ah, și ce clară-mi fusese imaginea ei!... CÎnd mi-a Întins scaunul, nu ne despărțeau decît vreo doi metri și privirile ni s-au Întîlnit... Nu puteam să-mi dau seama de ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai multe ori pe aici. Nu, n-am auzit de el. Ridică Îndemînatic butelia și o așeză ușor Înclinată pe scîndura de nici treizeci de centimetri de peste șanț. Îi dădu un brînci și profitînd de Înclinație, o ghidă cu mîinile, rostogolind-o. — Oricum, și cînd clienții au trecut de la vechiul negustor angrosist la Dainen a fost o mare surpriză pentru noi. Habar n-aveam de nimic, continuă el. — Și cînd s-a Întîmplat așa ceva? am insistat eu. Am căutat să cîștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am consumat bateriile magnetofonului În van. Undeva În zare răsună o explozie, reverberînd de ambele părți ale dealului În ecouri prelungi. O fi fost rateul vreunui motor puternic. Am apăsat pe butonul magnetofonului și am luat-o În urma tînărului care rostogolea cu Îndemînare butelia. — În legătură cu afacerile... credeți că există cineva care să știe bine cum s-au petrecut lucrurile ? — Știu și eu, răspunse tînărul fără să se oprească, există o funcționară Înăuntru... dar e nou-angajată. În plus, a cam bătut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nesuferit ? Un criminal, aș zice.... Cu mare trecere prin cartierul deocheat de pe malul rîului. Ajunsesem În fața magaziei de la capătul garajului cu acoperiș. Cu ajutorul individului mai În vîrstă, care mersese În urma lui, au ridicat dintr-o mișcare butelia pe care o rostogoliseră pînă acum, peste o stivă de alte trei. Judecînd după zgomotul pe care l-a produs oțelul la atingerea oțelului, trebuie să fi fost tare grea. — Pot să arunc o privire prin birou? — E cam rece În seara asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ambele mîini și am gîndilat-o tare la subsuoară. Țipă scurt, se zvîrcoli și Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
textele oficiale, dar o găsești în evangheliile apocrife). Iisus s-a uitat încă o dată la el cu iubire nesfârșită, știind că memoria lui va fi damnată, deși el, Iuda, era singurul care, de fapt, cunoștea adevărul. Și vorbele s-au rostogolit grele din gura lui: Ceea ce ai de făcut, fă acum!». Atunci s-au îmbrățișat, și Iuda I-a mai sărutat încă o dată fața Lui chinuită, înainte să-l dea pe mâna gărzilor, conform înțelegerii. În zilele următoare, el a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de asta? Individul nu va mai conta nici cât frunza unui copac. Sunteți nevinovat, ca mine, ca noi toți, nevinovații sunt însă primii care plătesc, pentru că nu știu cum să se apere. Tăvălugul cară cu el ce întâlnește; totul cade, se duce rostogolindu-se, iar primii care-i stau în cale sunt naivii, mirându-se de puhoiul ce vine. Este îmbolnăvirea Istoriei, când nu se mai înțelege simbolul justiției legate la ochi. Vine mai târziu un timp al vindecării, când toate se liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în striațiuni neregulate sub îmbrățișarea mâinilor ei. Mă ținea cu podul palmelor apărându-mi omoplații care încercau false mișcări de desprindere. „Keti nu!” - „Ba da! Nu suntem în vis, e realitate”, îmi răspunse, eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei litere se îngustă, ne aflam acum alungiți alături, mai aproape unul de altul, păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne întâlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne întâlnim!” preciza pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bine. Dragostea nu poate exista decât în absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre înserare și noapte, în fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat în dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
treilea la Liceul teoretic, ceilalți la fabrici din oraș. Cu toți aceștia, domnul Pavel se mai întâlnea din când în când grădina din centru, dar numai primăvara, în zilele călduroase de reînviere a verdeții și în cele prelungi de vară. Rostogoleau amintiri, totul părea sau chiar era cronica altui timp, necunoscut noilor generații. Amintirile evoluau din timpul trăit de ei sub domnia regelui Carol I, a regelui Ferdinand, apoi a lui Carol al II-lea, scurta perioadă a războiului sub Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]