5,386 matches
-
așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O lampă suspendată se rotea pe lanțul ei, aruncând picățele pe pielea de zebră și făcându-i pe clienți să se simtă și mai beți decât erau. Din când În când, câte unul se ridica de pe scaun și Începea să se schimonosească și să pocnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la casă. E pentru un cumpărător puțin mai vizionar. Deschide ușa de la intrare și Îl poftește Înăuntru. ― Dar are un pedigree remarcabil. A fost creată de Hudson Clark. Așteaptă un semn de recunoaștere. ― De la Prairie School. Milton Încuviințează, neîncrezător. Își rotește capul, cercetând locul. Nu fusese prea Încântat de fotografiile pe care i le arătase domnișoara Marsh la birou. Prea pătrățos. Prea modern. ― Nu sunt sigur că soției mele i-ar surâde așa ceva, domnișoară Marsh. ― Mă tem că În momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sutien pentru sport, de modă veche, dar eu voiam ceva care să semene cu ce aveau prietenele mele și, dacă se putea, cu burete.) Mi-am Încheiat acest obiect vestimentar În jurul brâului, cu găicile În față, și apoi l-am rotit la locul lui. În acel moment mi-am tras mai Întâi o mână, apoi alta, Înăuntrul jerseului, până când acesta a ajuns să-mi atârne pe umeri ca o mantie. Lucrând acum În interior, mi-am tras sutienul În sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi monopoliza timpul. Pe deasupra, ritualurile școlii Întăreau atmosfera intimă. Exista Ziua Inelelor, În care Surorile Mari le inițiau pe Surorile Mici În lumea maturității, dându-le flori și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant heterosexual. E drept, colegele mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la avion și se tocmea cu agențiile de Închirieri de mașini. În fiecare dimineață citea ziarul și ne raporta condițiile meteo din Istanbul. ― Douăzeci și șapte de grade și soare. Cum Îți sună asta, Cal? La care În general răspundeam rotindu-mi Într-un fel degetul arătător. Nu mai eram pasionată de vizitarea țării natale. Nu voiam să-mi pierd vara pictând o biserică. Grecia, Asia Mică, Muntele Olimp - ce legătură aveau astea cu mine? Eu tocmai descoperisem un continent nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chipul zâmbitor de pe mâneca lui dreaptă, căci exista și o notă comică În evenimentele acelei zile. Era comedie În felul În care Milton, făcându-și În continuare griji pentru mine, stătea cu un ochi pe ceasul taxiului, care se tot rotea. La Clinică era comedie În felul În care Tessie, luând absentă o revistă din sala de așteptare, se trezi citind despre joaca sexuală juvenilă a maimuțelor Rhesus. Era chiar un soi de satiră dură În Însăși deplasarea părinților mei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Continuând, implantă junghiul în gâtul celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era înfipt în el și îl trăgea înspre moarte. Se întoarse spre stânga, roti sabia, îi trase cu mânerul una în gură, dezorientându-l, apoi o ridică pe Eterna deasupra capului său și se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mulțumesc. Du-ne acolo! Am mai auzit de o stație, dar nu e funcțională. A fost scoasă din circuit acum vreo zece ani. E întreținută bine pentru că e un adăpost folosit de nomazii de acolo. Zău? Și unde e? Andrei roti harta și o apropie și mai mult până găsi trei clădiri apropiate una de alta cu o linie cenușie ce mergea printre ele. Aici. Se chema Casa Domnului și fusese adăpost pentru o avangardă a unei secte creștino-islamică. E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sau de cutare? o întrebă cu asprime, înălțând ochii către ea. Continuă posomorât: Nu sunt decât niște oameni neînarmați, simpli particulari care trăiesc alături de noi, chiar în inima statului... Își îndreaptă spatele. Vocea devine șuierată: — ...pe care EU îl conduc... Rotește mâna în cerc. — ... înconjurați de bariera soldaților noștri... Se abține să-i spună că imperiul este pregătit să fie dirijat de o dinastie, mai degrabă decât să se confrunte cu pericolul unui nou conflict. Și ea ar trebui să fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să ațipească. — Ce țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că Li..., omul acesta, nu știu cine e..., adaugă repede. Prea repede ca să nu stârnească și mai mult suspiciunea so țului. Nici nu vreau să știu, accentuează Livia. Atunci ducă-se pe pustii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minute. — Din câte zici tu, e vorba de o amărâtă care și-a pierdut uzul rațiunii. Se uită la ea cu reproș. — Pentru o asemenea nenorocită m-ai făcut să pierd aproape toată dimineața? — Nu e o decăzută! zbiară Livia, rotindu-și ochii ca ieșită din minți. Creatura asta reprezintă haosul, un coșmar în carne și oase! Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică viitorul lui Li
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Claudius este total deplasată, mai ales din partea unui membru al familiei imperiale. Unde mai pui că nu e nici pe departe un prinț lipsit de elocvență și care, în plus, își dedică timpul studiilor literare. Între timp, Claudius Nero își rotește ochii prin toată sala și întreabă cu un aer nevinovat: — U...unde e Gallus? Cu obrajii dogorind, Vipsania răspunde: — A fost reținut de un client... Ezită. Nu poate spune cine. Ceva legat de un proces, murmură evaziv. — Scribonius Libo, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mei. Dacă ai să-mi comunici ceva, mă cauți la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Rufus, care dă ultimele instrucțiuni: — Tu, dimacherus, vino să te lupți cu veles! Ai priceput? Gladiatorul cu două săbii în mână se grăbește să facă pereche cu un altul, care mânuiește doar o suliță legată cu o curea. — O rotește ca pe o praștie, nu? se înveselește Pusio. Vittelius încuviințează, vădit amuzat de entuziasmul lui can did. În acest moment, instructorul răcnește din nou: — Unde ești, bă, ăla cu șiragul de pizde atârnat de gât? Ia fă-te ncoace! Uriașul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înșelat. I se pregătește ceva foarte grav. Încearcă să zică și el ceva, dar glasul nu-l ascultă. A amuțit. Și trupul pare că-l trădează. Se simte incapabil de cel mai mic gest. Doar ochii și-i mai poate roti. Privirea îi fuge la opaițul ce zace sfărmat la picioarele lui. Îl recunoaște cu o strângere de inimă. E venit de departe în locurile astea, ca și el. Un opaiț grecesc, una din nenumăratele tehnologii noi pe care macedonenii lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să se oprească: Treci pe la intendent să-ți dea bani de drum. Întoarce capul în lături către Tigellin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Să se vadă că împărtășește emoțiile, dorințele, temerile și bucuriile oamenilor. Nu să scoată chițăituri isterice de fericire când vede gladiatori murind. Simte cum amorțește și încearcă să se ridice, însă imediat încăperea capătă parcă viața și începe să se rotească vuind în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se potolească. Găsește puterea să surâdă. E un truc vechi învățat demult, pe vremea tinereții, de la colegii de băutură. Zâmbetul i se șterge de pe chip. S-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face să se chircească de durere. Cram pa coboară în burtă. Așteaptă speriat să se repete. O secundă, două, trei. A trecut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înveselește peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește descumpănit ochii căutând să pătrundă cu privirea printre grupurile compacte din spate. Zadarnic. Îl zărește în schimb pe Asinius Gallus, ținându-și băieții pe după umeri. S-a așezat strategic în apropierea Agrippinei și a lui Germanicus. Doar se laudă peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și viilor noastre să crească și să rodească. Ține sub paza Ta păstorii și turmele lor. Cruță oștirile noastre. Dă-ne sănătate și putere, apără Cetatea ce-ți înalță rugi. Își duc toți trei palma dreaptă la gură, apoi se rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere cu un gest scurt ca ofrandele să fie așezate pe altar, alături de vin. Aerul a devenit parcă și mai înmiresmat. Să fi stropit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsit dublu la una dintre victime. Nici asta nu-i bine, se încruntă Tiberius cu o strângere de inimă. — Mărirea capului măruntaielor este și ea de rău augur, con tinuă preotul, cu excepția clipelor de spaimă, sau de teamă, ca acum... Rotește o privire victorioasă: — Atunci, alungă grijile! Regele Sacrificiilor înalță brațele: — Îndurare! Marele Pontif răspunde ca un ecou: — Îndurare...! Se îneacă ușor de emoție. Adunarea, înspăimântată de minu nile petrecute, înțelege că, în sfârșit, jertfele au fost prielnice și, după chiote
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiecare seară: stând în patul ei pentru o singură persoană, gândindu-se, privind revistele și îndesându-și în gură un pachet întreg de biscuiți. Capitolul doi Poate cineva să oprească razele soarelui? Strălucește fix în ochii mei, iar eu mă rotesc în pat și mă vait. Nu mă pot ridica deocamdată, e așa cald și bine că o să mai rămân întinsă aici câteva minute, așteptând să se audă melodioara pop de la ceasul meu cu deșteptător radio. Îmi doresc, o, Doamne, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în halatul de casă, cu bigudiuri în păr și o mască de față, semănând incredibil de tare cu cineva care a fost tras de-a-ndoaselea printr-un gard. Ha! Nu mă pot abține, sunt atât de entuziasmată că dansez prin sufragerie, rotindu-mă și râzând, iar Sophie și Lisa chiar mi se alătură, și atunci țopăim toate trei, într-o rară stare de fericire și armonie. Nu cred că ne-am mai simțit așa de bine înainte, și probabil c-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui e lângă telefon. Totul se oprește doar pentru câteva secunde, dar în acele câteva secunde nu-mi mai aud decât bătăile inimii mele, care-mi bubuie în urechi, iar când revin pe pământ, totul în jurul meu începe să se rotească cu viteză. Ridic receptorul, iar când Ben răspunde la capătul celălat, eu - ființă ridicolă ce sunt - aproape că rămân fără suflare. ― Ben? spun, și încerc să mă clamez, să respir adânc. Sunt Jemima. ― Bună, îmi răspunde el, și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
află la această petrecere ca să-și ia rămas-bun de la multiubitul lor redactor-șef adjunct. Luminile sunt mai slabe, muzica a fost oprită, iar Jemima stă sprijinită de bar sorbindu-și vinul alb și ieftin - șampania s-a terminat de mult - rotindu-și privirea prin sală. Îl vede pe Ben cu Diana Macpherson și redactorul-șef; Diana stă între ei, apăsându-și din când în când mâna pe brațul lui Ben pentru scoate în evidență câte ceva. Jemimei i se pare hilar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]