4,274 matches
-
unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară, izbindu-se de gard cu labele din față și lingând apoi sârma. Danny se lăsă pe vine și îi scărpină botul, iar printre degete îi alunecă o limbă lungă și roz. — Bravo, băiatu’, bine, băiatu! Acum era sigur că teoriile lui Layman nu erau decât niște teorii. Booth Conklin se întoarse cu o bucată de lemn în mână. — Prima lecție când e vorba de un pitbull e să nu vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vreo amprentă, și verifică cea mai apropiată încăpere anexă. Baia. Pereți albi, acoperiți cu dungi de sânge verticale și orizontale rectilinii, ce se intersectau în unghiuri drepte - asasinul se amuzase. O cadă cu marginile și fundul acoperite cu o materie roz, coagulată, care arăta ca și cum sângele ar fi fost amestecat cu apă și săpun. O grămadă de haine bărbătești - cămăși, pantaloni, o haină sport pepit - îngrămădite deasupra capacului de la toaletă. Danny dădu drumul la robinet cu dosul pumnului, lăsă capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parcă și sună, sperând într-o confruntare solo, ca să nu existe martori dacă ieșea prost. Întâi se deschise un vizor, apoi ușa. O blondă plinuță și apetisantă de vreo douăzeci și cinci de ani, într-o fustă în carouri și o cămașă roz, cu năsturei, stătea cu mâna pe clanța ușii. — Bună. Sunteți tipul de la asigurări? Ați venit la tăticul? Buzz își trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru ochi. Nici unui om nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să ne pricepem mai bine decât să ne dăm cap în cap și să ne interogăm unul pe altul. Va Va Voom Girl își aruncă blana în poală. — Dormitorul e la fel de exotic? Buzz râse. — Nocturnă în serai și Paradisul e roz. Îți spune ceva? — Asta-i tot o întrebare. Întreabă-mă ceva provocator. Buzz își scoase haina, desfăcu tocul pistolului și îl aruncă pe scaun. — Okay. Pune Mickey pe cineva să te urmărească? Audrey dădu din cap. — Nu. L-am convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am adus un prosop pentru mâine dimineață. Buzz se gândi: Odihnește-te în pace, Turner Prescott Meeks, 1906-1950. Răsuflă adânc, își supse slăninile, trecu prin ușile de la salon și începu să se dezbrace. Audrey intră și ea și, văzând cearșafurile roz de satin, cuvertura roz și garguii de broderie roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru mâine dimineață. Buzz se gândi: Odihnește-te în pace, Turner Prescott Meeks, 1906-1950. Răsuflă adânc, își supse slăninile, trecu prin ușile de la salon și începu să se dezbrace. Audrey intră și ea și, văzând cearșafurile roz de satin, cuvertura roz și garguii de broderie roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gândi: Odihnește-te în pace, Turner Prescott Meeks, 1906-1950. Răsuflă adânc, își supse slăninile, trecu prin ușile de la salon și începu să se dezbrace. Audrey intră și ea și, văzând cearșafurile roz de satin, cuvertura roz și garguii de broderie roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie de el, îi scoase cravata, îi descheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
reuși să-l tragă și mai adânc în timp ce ea continua să vibreze în mijlocul orgasmului, iar el o ținu de cap, îngropându-și fața în părul ei, până când se slei de tot, iar femeia încetă să mai lupte. Cearșaful de satin roz și sudoarea îi uneau peste tot. Buzz se întoarse pe-o parte, cu un deget încolăcit în jurul încheieturii mâinii lui Audrey, ca să rămână uniți în timp ce își trăgea sufletul. Opt ani fără țigări și tot gâfâia ca un câine de curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fie interogat astăzi. Fost amant al lui Claire De Haven. Pășiră spre verandă pe aleea presărată cu jucării. Mal se uită prin sita de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum își suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eu îl am pe unul de la LASD care a câștigat anu’ trecut Mănușile de Aur, da’ tot îmi mai trebuie unu’. Te interesează? Cinci sutare pentru o zi de lucru? Îi putea cheltui cu Audrey: pulovere de cașmir mulate - roșii, roz, verzi și albe, cu o măsură mai mică, să-i pună în valoare balcoanele. — Sigur, Mick. Strânsoarea lui Mickey se accentuă. — Am un magazinaș în Souhside. Pe felia comitatului. Puțină camătă, câteva pariuri... Cam juma’ de duzină de băieți. Audrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
MĂTUȘĂ DE POVESTE La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-ar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îmbrăcam în ritmul lui, adică în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea una un taior negru, asemănător cu un smoching femi nin, pantofi de seară, iar la gât îmi puneam colierul de perle roz pe patru rânduri, cu fermoarul de smarald. 89 Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau la fel de dichisiți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul e de un roz iradiant. Trecutul imperiului e scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai are timp să ne vedem, și alte mărunțișuri! "Hm! mi-am spus. Nu e lucru curat la mijloc... Trebuie să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
place... ― Dacă e fain, e fain, ce mai! Da' acu', te mai rog ceva... ― E! ― Fă-i și biletul și scrie-le tu pe-amîndouă, că eu scriu urât al naibii și vreau să-i fac impresie bună... Ia un plic roz cu o hârtie mai groasă și tipărește-le cum știi tu! Eram peste măsură de trist și de plictisit, dar puteam să-l refuz? ― Bine, lasă că ți le fac... până la 3 după-masă sânt gata și cred că vei fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
privi pe frumoasa doamnă Hallipa, stăpâna casei, Lenora! Mâinile ei albe și catifelate păreau azi mai lungi, mototolind cu nervozitate un ziar. Figura ei de păpușă blondă, de păpușă de Nurenberg, cu gura roșie și mică, cu obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos, plin, totdeauna conștient de statura lui bogată, sta lânced, obosit, învelit fără grijă în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întorcîndu-se, dar Lenora nu păru mulțumită. Rămase în picioare. Prin mișcare și greutate părea o statuie mare, cu fața aceea rea, care o schimba așa de mult, o făcea de nerecunoscut. O viață întreagă figura ei de păpușă, rotundă, albă, roză, desenată, pictată, surâzătoare nu avusese o astfel de expresie. Simțirile care ne sunt familiare lucrează treptat și transformă expresia feței, cu încetul, dar irupțiunea lor, sapă, taie, preface dintr-o dată printr-un desemn brutal. In sfârșit, Haliipa se întoarse. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lemn de la țară . . . dar, desigur, din altă țară . . . Din Egipt poate ... o păpușă felahină . Mai ales nici o asemănare cu surorile și părinții.. . Mai era, atunci primăvara, încă o fată . . . mai mare sau numai mai înaltă ca Mika-Le, o fetiță frumoasă roză, cu funda neagră de școală în bucla părului blond. O păpușă de Nurenberg c& și Lenora . - Mai e parcă o soră? întrebă încet Mini. - Da! Aimee, fata masei. E la Dresda, și doi gemeni, la internat. De altfel, cam târziu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa de puține! Frumoasa Lenoră fuma și ea, dar o țigară delicată pe zi, la cafea; așa de ,.adorabil", încît Rim încerca și el una, ca să ție companie. Lenora nu trăgea ca o "șerpoaică", ci o mesteca numai cu buze roze - histoire d'etre plus tentante - emitea cu accent nemțesc Rim. Era o femeie cu adevărat încîntătoare, plină de capriciu, dar care da în schimb. Și Rim părea pătruns de meritul acelui dar. Hailipa era un om fericit și Lenora o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vată. Își simte picioarele de gelatină, încăpățânându-se parcă să nu răspundă la comenzile frenetice date de creier. Și nu e deloc mai puțin dezorientat când se vede într-o oglindă, observând că e îmbrăcat într-un halat de mătase roz, transparent, cu un fel de flori desenate pe el. — Nu-ți mai răsuci capul, îl repede Ma-Ji și Pran se trezește cu maxilarul strâns ca într-o menghină de degetele ei, în timp ce ... nu, nu se poate, ba da, este ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lanțuri, și Pran se trezește în zenana, locul unde se află femeile palatului. Nici un pogon de carne despuiată nu se ivește cu urgență în dreptul ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni și un râs gingaș de femeie, dar lui Pran nu i se dă voie s-o ia în direcția aceea. Este împins pe alte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
permite chiar să iasă din palat. Ocazia este una din cele mai temute pentru o hijra; să însoțească zenanaua la plimbare. În fața intrării principale, sunt aliniate Rolls-Royce-uri, ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate, cu garnitură roz, culoarea caracteristică Fatehpurului. Doamnele și servitoarele lor, urcă în primele șase mașini închise, cu draperiile lăsate, astfel încât să fie ascunse privirii pe drum. Valizele, geamantanele de pai, echipamentele de badminton și eunucii urmează în cele patru mașini. Odată ce fiecare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prima vizită pe care sir Wyndham o face la Fatehpur, iar vederea edificiului gigantic îi accentuează starea de rău. Construcția decadentă, îi provoacă frisoane. Pe măsură ce se apropie, ar putea să jure că pulsează. E ca o glandă. O uriașă excrescență roz. Minty o privește și ea, ținându-și cu o mână marginea pălăriei, ca să nu-i fie luată de vânt. Este singura dată în timpul călătoriei când soții se privesc. Un moment de oroare împărtășită în mod egal, imediat înnăbușit. Față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nebunii, ce trebuie strunită. Este menirea lor în India. Pe platoul palatului sunt așteptați, printre alte minuni uitate de Dumnezeu, de o altă formație. O formație militară de fluierași. Îmbrăcați în costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva răgușit și amenințător, care seamănă cu Skye Boat Song. Formația, ca o procesiune, își mărește numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]