3,112 matches
-
grave; trebui să rămână la pat; dar cum să ții în casă o tânără femeie arzând după plăceri, adorând toaleta, radiind de forță și de sănătate? Naturile puternice nu sunt create pentru a fi închise. Și apoi, cum să reziști rugăminților, lacrimilor unei solicitante atât de încântătoare, lacrimi anunțând furtuna, însoțite de mustrările tăioase ale unei soacre mai exigente decât fiica sa? Bolnavul, silit să se ridice, se târî secătuit de puteri la toate balurile, la toate seratele. Aproape că muri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și-o proclamă. "Dumneavoastră sunteți frații mai mari," le spune el boierilor, "noi suntem cei mici; purtați-vă cu noi ca niște frați; dați-ne un loc sub soare și vom munci pentru voi cu dragă inimă". Nu e această rugăminte înduioșătoare? Se găsesc printre țărani câțiva oameni cu un perfect bun-simț; acest fapt a fost constat în toate divanurile ad-hoc. În 1848, unul dintre ei a pronunțat în Moldova o alocuțiune rămasă celebră. "Ați cucerit pământul cu sabia, le spunea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
asupra ei și, în mai puțin de zece minute, luă de la viitoarea regină a tribului Shavi ceea ce întreaga comunitate venera. Pentru el, oamenii din Shavi erau sălbatici, iar Ayoko reprezenta doar o fată-în-casă. Deși ea opuse rezistență, plînse și imploră, rugămințile ei nu însemnară decît vorbe nedeslușite pentru el, împotrivirea ei nu făcu decît să sporească înverșunarea cu care se răzbuna pe Shon. Albii abuzează de spațiul locuit de populația Shavi, împrejmuit de pădurea care îl protejează de lumea exterioară, în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
an mătușii mele Anica, sora mai mică a mamei, iar soțul ei, unchiul Zaharia m-a rugat pe mine să pregătesc cele trebuincioase. - Fetițo (Îi plăcea lui să-mi spună, deși aveam niște ani totuși), dacă se poate, am o rugăminte la tine! Poți să mă ajuți să facem parastasul de un an? - Cum să nu, unchiule! am răspuns eu la telefon, fără să stau prea mult pe gânduri. - Bine, atunci te rog să vii astăzi să ne sfătuim ce trebuie
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Zaharia urma să meargă să vorbească cu preotul pentru sfințirea bucatelor și mersul la cimitir. De aceea, după prânz, Îmi spuse: - Fetițo, eu plec la biserică să vorbesc cu preotul, văd că te descurci foarte bine, Însă mai am o rugăminte: am cumpărat niște mere și aș vrea să facem și o plăcintă cu mere fiindcă mătușei tale Îi plăcea foarte mult. Ce zici, poți? - Cum să nu, unchiule, mai cu seamă că știu că Îi plăcea tare mult plăcinta cu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
O PRIVIRE JUCĂUȘĂ. DAR VOCEA EI AVEA UN TON DE NELINIȘTE ATUNCI CÂND VORBI: \ VREAU SĂ MĂ IEI CU TINE POIMÂINE ÎN ASIA. POȚI SĂ ARANJEZI ASTA? FU UIMIT DE REACȚIA EI FIZICĂ INTERVENITĂ ÎN CLIPA ÎN CARE ÎI ADRESĂ ACEASTĂ RUGĂMINTE. PARCĂ ÎI CĂZUSE O MASCĂ. ÎNCEPU SĂ TREMURE, SÂNGELE ÎI PULSA REPEDE ÎN VINELE GÂTULUI, PIEPTUL I SE RIDICA ȘI SE LĂSA RAPID. REPETĂ ÎN ȘOAPTĂ: \ TE ROG, GÂNDEȘTE-TE LA CE TE-AM RUGAT. DAR DACĂ MĂ ÎNTREABĂ DE CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
A-ȘI RELUA ARGUMENTELE PE CARE LE PREZENTASE ȘI ÎN FAȚA CONSILIULUI CONDUCĂTORILOR DE GRUP, DUPĂ CE ACEȘTIA ÎI REFUZASERĂ CEREREA PERSONALĂ. DUPĂ ACEEA DESCRISE CÂTEVA DIN INVENȚIILE LUI TRASK, PRECUM ȘI MODUL ÎN CARE LE FOLOSISE EL ÎNSUȘI. ÎN FINAL ÎNAINTĂ O RUGĂMINTE PERSONALĂ: \ În situația de acum, depind în întregime de geniul acestui om, în măsura în care forțele noastre armate au o nevoie constantă de invențiile sale \ de cea mai mare parte din ele. Ne-a ajutat fără rezerve, fără să precupețească nici un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
EFORT RĂSPLĂTIT CU SUCCES DOAR PARȚIAL. OMORI, NU-I AȘA? MARELE JUDECĂTOR ÎNTOTDEAUNA DĂ ORDIN SĂ FIE EXECUTAȚI CONDUCĂTORII ȚĂRILOR PE CARE LE CUCEREȘTE. VREAU SĂ ȘTII CĂ SUNT GATA SĂ MOR, DAR MAI ÎNAINTE AȘ DORI SĂ ADRESEZ O RUGĂMINTE ÎNVINGĂTORULUI MEU. NU ERA MOMENTUL SĂ O DEZILUZIONEZE ÎN LEGĂTURĂ CU SOARTA EI. DAR FĂRĂ NICI O ÎNDOIALĂ ERA ÎNTR-O STARE MELODRAMATICĂ. BĂNUI CĂ AVEA SĂ AUDĂ O PLEDOARIE SENTIMENTALĂ. REZONABILĂ, CARE NU CONTRAVINE DISPOZIȚIILOR MELE, VĂ VA FI ÎNDEPLINITĂ, ALTEȚĂ, SPUSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
A dispărut orișice distincție socială, atât cei bogați, cât și dezmoșteniții soartei cad secerați de molimă. Din toți doctorii aflați aici, cinci au murit, restul au fugit, rămânând doar unul singur 41. Tribunalele au fost închise, comerțul stagna, iar în urma rugăminții mitropolitului au fost amânate lucrările Adunării obștești. Spre a se asigura un minimum de ordine în Capitală și în Principat, unde administrația era paralizată prin fuga funcționarilor, Kiseleff a încredințat poliția țării generalului rus Begnidov și cazacilor săi, serviciul sanitar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mile depărtare de oraș, pentru primirea bolnavilor de holeră în momentul declanșării epidemiei, precum și rechiziționarea a câte unei case din fiecare cartier, spre a fi transformată în spital. Colquhoun mai făcea cunoscut lordului Palmerston că se adresase lui Mavros, cu rugămintea de a supune domnitorului problema interzicerii înhumărilor în cimitirele din jurul bisericilor din capitală, obicei considerat contrar tuturor regulilor de igienă, pentru a se autoriza doar înmormîntările în afara orașului 270. Primul județ din Principatul muntean atacat de holeră a fost Prahova
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sânul populației Bucureștilor au fost reduse, în schimb cele din armata otomană s-au arătat mai substanțiale, acest lucru fiind normal, deoarece ea era purtătoarea morbului holeric. După întîlnirea cu Sir Steven Lakeman (Mazar pașa), comandantul pieții București și la rugămintea acestuia și a comandantului turc Omer pașa, chirurgul american James O. Noyes, în trecere prin capitala Țării Românești, a fost rugat în cursul lunii septembrie 1854 să activeze șase săptămâni în spitalele unde erau internați soldați turci și prizonieri ruși
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
molimă"528. Opinia curentă despre cauzele apariției molimei este dezvăluită și de o anecdotă povestită de comandantul unui regiment cantonat în satul Mircova și consemnată de un memorialist, magistratul Eugen Petit: "Holera trece cu două săculețe în mână; asaltată de rugămințile fierbinți ale locuitorilor să nu mai facă atâtea victime, se înduioșează și răspunde: Nu pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul "frica", iar în celălalt "fructe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Te rog, lasă-mă așa, nu... Anie. Lasă-mă, te rog. Nu, nu mult... sigur. O ruga șoptit, ca un copil, suflând în pâlnie. Nu se aștepta, probabil, la asemenea verificare sau împotrivire sau pedeapsă. O tânguire și o mincinoasă rugăminte, mai curând, la ambele capete ale firului. Poate receptorul nici nu fusese așezat pe furcă ? Nu se auzise nimic, glasul amuțise, de mult. Poate își ascultau doar respirațiile ? Parcă sunase, totuși, ceva. Stridența se pierduse tot așa brusc cum apăruse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța la încercările zilnice de a se apropia din nou de culori și pensule, Cosimo nu admitea că i-ar fi venit sorocul. Amâna de pe o zi pe alta, respingea rugămințile prietenilor care îi cereau să se împace cu Domnul. Nici nu era certat cu cerul, în nici un caz cu cel de deasupra lui, în care se tot oglindea zilnic. Nu se gândea, de o jumătate de veac, de pe la vârsta de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apăsat: ― Sunt mândru... foarte mândru... Și iar îi întinse mâna, gata să-l concedieze. Atunci însă Bologa, liniștit, cu glasul limpede și uitîndu-se drept în ochii lui cenușii, îi zise: ― Excelență, vă rog, dați-mi voie să vă fac o rugăminte! Generalul Karg, neplăcut surprins că locotenentul, mai ales după ce i-a arătat atâta cinste, cutează să vorbească neîntrebat, și încă să-i ceară ceva fără a se fi înscris la raport pe cale ierarhică, precum spune regulamentul, făcu doi pași înapoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
generalul, cu un glas uimit și enervat care aștepta o dezmințire. ― Romîn! repetă Bologa mai hotărât, întinzîndu-se din șale și scoțând puțin pieptul. ― Da... bine... firește... bâigui Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se pare că d-ta faci deosebire între dușmanii patriei... Apostol Bologa se uita în ochii scânteietori ai generalului cu o seninătate care îl minună pe el însuși. Se simțea însă hotărât și neclintit, ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
femeie cochetă. Bologa rămase senin, nemișcat și cu gândul mereu că trebuie să-l convingă. Furia generalului îi făcea bine și-l îmbărbăta. Când crezu că s-a mai potolit, zise iarăși, cu același glas limpede: ― V-am făcut o rugăminte, excelență, în credința că veți binevoi a înțelege starea mea sufletească... De aceea mi-am îngăduit a vă vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastră, bodogănind și pufnind, se întoarse îndată spre locotenent și răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a înțelege starea mea sufletească... De aceea mi-am îngăduit a vă vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastră, bodogănind și pufnind, se întoarse îndată spre locotenent și răspunse mai stăpînit: ― Eu nu ascult asemenea rugăminți și nici nu stau de vorbă cu astfel de oameni!... Înțelegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunoscătorule! Nu-i mai întinse mâna, ci îl măsură cu scârbă din cap până-n picioare și apoi se așeză la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Sandu râde și le face cu ochiul: Nu vă mai vine mintea la cap. Lasă, Gore, nu te pleoști ca untu` la soare, nu-ți rămâne mizilicul nemâncat. La pomana ta, vreau să zic... Să ai țuică pregătită. O singură rugăminte avem, Însă, te rugăm să nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-ai agonisit? Ultracentral sau Într-o margine de cimitir, lângă buruieni
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sa dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, deapururi adorat. Privi-te-voiu cu ochii în lacrime fierbinți... O marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La dulcea rotunzire a sânilor ce cresc, La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc, Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n vis Acelei vederi Care mi-au surâs Până ieri. {EminescuOpIV 440} OCHIUL TĂU IUBIT Variantă Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. L-am iubit cu mii Lacrime fierbinți Și cu atât de vii Rugăminți. Și cum suferii De al tău amor, Cât de mult dorii Ca să mor! Pururi te cătam Pe orice pământ, Căci a-ți spune am Un cuvânt. Cămăruța ta Sara să-mi deschizi, Că te-oiu desmierda Ca să râzi. Să ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
culci, Cu un sărutat Ochii dulci. {EminescuOpIV 441} Să măsor mereu Cât de mult crescuși, Să sărut al tău Picioruș. Sânul rotunjor Când pe braț îl porți, Li s-ar face dor Și la morți. De te-i potrivi Astei rugăminți, Fericiți om fi Și cuminți. Zână din păduri, Umbră din povești, Glas al dulcei guri, Unde ești? {EminescuOpIV 442} DACĂ IUBEȘTI FĂRĂ SĂ SPERI Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vr-odată, Se-ntunecă de lungi păreri De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc spre dânsul. {EminescuOpIV 445} Atâtea blânde rugăminți, Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime fierbinți Vărsate zi și noapte, Le-am îndreptat despre apus Durerea să-mi alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va fi în veci necunoscut Va fi în veci departe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămîne-n veci Și-i e aproape stinsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc cu dânsul. Cu-atîtea tainici rugăminți, Cu-atîtea calde șoapte, Cu-atîtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. {EminescuOpIV 450} Va rămânea necunoscut Și va luci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lațurilor? $41 1. Poți tu să prinzi Leviatanul cu undița? Sau să-i legi limba cu o funie? 2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca? 3. Îți va face el multe rugăminți? Îți va vorbi el cu un glas dulce? 4. Va face el un legămînt cu tine, ca să-ți fie rob pe vecie? 5. Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]