1,939 matches
-
DOCUMENTE = orice alte documente în afară de cele menționate mai sus (de exemplu: dioramele și alte documente tridimensionale, ansamblurile multimedia, documentele în braille etc.). II. REPARTIZAREA DOCUMENTELOR DUPĂ LIMBĂ 1. După limba română se completează limba principalei minorități locale (de exemplu: maghiara, sârba, turca etc.). 2. Restul limbilor sunt limbile oficiale IFLA. III. REPARTIZAREA DOCUMENTELOR DUPĂ CONȚINUT Domeniile utilizate sunt: 0 - Generalități*) ---------- Partea I INTRAREA DOCUMENTELOR*) -------------- NOTĂ(CTCE) Partea a-II-a IEȘIREA DOCUMENTELOR*) -------------- NOTĂ(CTCE) Partea a-III-a RECAPITULARE*) -------------- NOTĂ(CTCE)
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215578_a_216907]
-
autentică, la alegerea candidatului, din zona de proveniență a acestuia, cu sau fără acompaniament; ... b) două piese, alese prin tragere la sorți, de către candidat, din patru piese pregătite de acesta, în mișcări ritmice diferite, din diverse zone ale țării (horă, sârbă, geampara, brează, doină, brâu), cu sau fără acompaniament; ... Notă: Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. Proba a II-a a) Auz melodic, constând în intervale simple și compuse până la decima și solfegiu la prima vedere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
singură notă. 3. Canto tradițional românesc Proba compusă din două piese diferite, cu sau fără acompaniament: a) o piesă, aleasă de către comisie, din cele patru piese pregătite de candidat; piesele pregătite de candidați vor reprezenta stiluri diferite(doină, horă și sârbă); ... b) o piesă aleasă de candidat, alta decât cea interpretată anterior. ... Notă: Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. Proba a III-a - probă comună pentru specializările: Canto clasic, Canto jazz - muzică ușoară, Canto tradițional românesc
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
ideologice sunt linia dură a politicii considerate "pașnice". Politica modernă nu este deloc pașnică! Războiul civil din Iugoslavia poate fi luat ca un "manual" în privința acestei coabitări. Ori de câte ori a avut loc un atac al uneia dintre armatele implicate în conflict (sârbă, croată, bosniacă) și cucerirea unui teritoriu cu populația ei, veneau din spate, precum hienele după pradă, grupurile de criminali de război; grupuri formate din indivizi îndoctrinați și ținuți într-un stadiu de reducționism mental, unii dintre ei infractori și criminali
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
amiaza se organizau petreceri de către cârciumari. Aceștia construiseră din scânduri niște săli pe care le numeau „saloane”. Se tocmeau și lăutari. Intrarea în salon se făcea contra plată. Se jucau dansuri naționale păstrate din vremurile vechi: „Sultănica”, „Geambaralele”, „Brâul”, „Sârba”, „Hora”, „Ca la Breaza”, „Pandelașul”, „Ciobănașul”, etc. Exista o ordine strictă în care se desfășurau primele cinci jocuri. Primul era „Brâulețul”. Îl începeau băieții, prinși în cerc, ținând mâinile unii pe umerii celorlalți. În dreapta lor se prindeau fetele în funcție de simpatii
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
mulți nu-l puteau deprinde. De aceea avea strigături adecvate: „Hai la Brâuleț, băieți, Care vreți, care puteți, Care nu, mai rămâneți, Ca purceii la coteț.” Se mai striga: „Brâulețul pe călcâi Ca moara pe căpătâi.” Al doilea joc era „Sârba”. La acest joc fata avea voie să se prindă în dreapta băiatului pe care îl plăcea. Sârba avea și ea strigăturile ei: „Rața ici, rața colea, Rața trece Dunărea Și rățoiul după ea. Iar bobocul a rămas, Eu cu dreptul nu
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
care puteți, Care nu, mai rămâneți, Ca purceii la coteț.” Se mai striga: „Brâulețul pe călcâi Ca moara pe căpătâi.” Al doilea joc era „Sârba”. La acest joc fata avea voie să se prindă în dreapta băiatului pe care îl plăcea. Sârba avea și ea strigăturile ei: „Rața ici, rața colea, Rața trece Dunărea Și rățoiul după ea. Iar bobocul a rămas, Eu cu dreptul nu mă las!” (aici se bătea de trei ori cu piciorul drept) La sârbă erau și aceste
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
care îl plăcea. Sârba avea și ea strigăturile ei: „Rața ici, rața colea, Rața trece Dunărea Și rățoiul după ea. Iar bobocul a rămas, Eu cu dreptul nu mă las!” (aici se bătea de trei ori cu piciorul drept) La sârbă erau și aceste strigături ce opreau dansul pe loc, jucătorii trebuind să bată cu piciorul de câte ori poruncea strigătura: „Zi una la pingea, Zi două asemenea, Și cu stângul dacă vrei. Zi patru tot așa, Bate și cu dreptul
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
jucăm Breaza pe loc.” Sau: „Foaie verde, foaie lată Jucați Breaza roată - roată!” „Sultănica” era al patrulea dans. Era un joc de doi. De obicei, flăcăul, în același mod, invita la joc pe fata care se prinsese lângă el la „Sârbă”. Se striga: „Cine joacă Sultănica Of și iară of! Mâine nu face nimica Of și iară of! Două fire, două paie Of și iară of! Sultănica la bătaie Of și iară of!” Al cincilea joc era Hora Mare, care începea
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
în aer liber, aducându-și mâncare în coșuri. Și aici negustorii erau nelipsiți cu mărfurile lor, iar cârciumarii organizau bufete unde se serveau și fripturi la grătar. Pe pajiștea din fața pădurii, în acordurile tarafurilor de lăutari, tinerii întindeau hore înfocate, sârbe și alte jocuri. Toată pădurea era plină de tineret. III. 4.2 TRADIȚII DINAINTEA CRĂCIUNULUI. OBICEIURI DE CRĂCIUN ȘI DE ANUL NOU Printre obiceiurile tradiționale cele ale sărbătorilor de iarnă ocupă un loc deosebit. În ziua Sf. Andrei gospodinele pun
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
al cărei întâi președinte a fost (până în 1867). În 1850 înființează la Sibiu Tipografia Arhidiecezană, unde îi vor apărea broșuri politico-bisericești, lucrări canonice, studii pastorale, scrieri omiletice. Sub îngrijirea lui, ies de sub teascuri cărți de ritual, traduse din slavonă și sârbă, cărți bisericești, cărora le întocmește prefețe, manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub privegherea și cu o frumoasă prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
1835. Ca și ceilalți copii, Maria Catargi a primit o educație umanistă, mama fiind vorbitoare a limbii franceze și admiratoare a culturii franceze. Tânăra și frumoasa Maria s-a căsătorit de două ori cu descendenți ai familiilor nobile și regale sârbe. Primul soț a fost un general sârb cu care a avut un fiu, Rudi. Cu cel de al doilea, Milos Obrenovici, prinț regal, nepotul regelui Milos întemeietorul dinastiei Obrenovici, conducător al luptei antiotomane, s-a căsătorit în 1853. Cei doi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Pauker, moscovită și stalinistă impecabilă. Chiar și Kostov petrecuse o parte din anii ’30 la Moscova, la biroul balcanic al Kominternului. Era și un critic consacrat al lui Tito (deși din motive proprii: Kostov vedea În Tito moștenitorul ambițiilor teritoriale sârbe ce amenințau Bulgaria). În loc să-l salveze, acest lucru i-a exacerbat vina: Stalin nu căuta consimțământul altora, doar obediența lor neclintită. În fine, instrumentalismul cinic și reglarea de conturi aveau o pondere semnificativă În selectarea victimelor și acuzațiile ce li
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai diversă din punct de vedere etnic. Dar țara Întreagă era un amestec pestriț de minorități. Cei 580.000 de sârbi care trăiau În Croația În 1991 reprezentau 12% din populația republicii. În același an, Bosnia era 44% musulmană, 31% sârbă și 17% croată. Chiar și micul Muntenegru era un amestec de muntenegreni, sârbi, musulmani, albanezi și croați - pe lângă cei care s-au declarat la recensământ „iugoslavi”. Locuitorii zonelor multietnice aproape că nu remarcau naționalitatea sau religia prietenilor și vecinilor. Căsătoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
des Întâlnite. Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană” sau croată, „e” În varianta „ekaviană” sau sârbă), cele două sunt identice. Mai mult, muntenegrenii scriu cu caractere chirilice (ca sârbii), dar pronunță În stil „iekavian” (ca bosniacii și croații); la fel și locuitorii sârbi din Bosnia. Numai populația istorică din Serbia propriu-zisă folosește varianta „ekaviană”; când liderii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de intelectuali din Zagreb -, era Înainte de toate o etichetă identitară: croații protestau pe această cale Împotriva faptului că Tito suprima În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru scriitorii sârbi obsedați de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale dintr-o limbă națională, unde graiurile diferă, dar elitele educate vorbesc o formă „corectă” comună, În fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cetnicilor din timpul războiului: Însemn al unui trecut refulat de Tito și manevră menită să-i sperie pe croați. Naționalismul era pentru Miloševiæ o tactică pentru acapararea Serbiei - validată de scrutinul din mai 1989, În urma căruia a devenit președintele republicii sârbe. Dar, pentru a menține și a consolida influența Serbiei În Iugoslavia, el trebuia să transforme Întregul sistem federal. Între diferitele republici constituente exista un echilibru atent calculat, asigurat mai Întâi de figura charismatică a lui Tito și apoi de președinția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creeze un mic stat efemer În regiunea preponderent croată Herțegovina. Iar la sfârșit, după ce aceste conflicte s-au stins (războiul sârbo-croat a reizbucnit În 1995, când Zagrebul a reușit să recupereze Krajina, cucerită cu trei ani În urmă de forțele sârbe), a Început războiul din și pentru Kosovo: Învins pe toate celelalte planuri, Miloševiæ s-a năpustit asupra enclavei, iar dacă populația albaneză nu a fost complet lichidată sau alungată e numai fiindcă În 1999 NATO a lansat un atac fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de foști ofițeri din armata iugoslavă precum colonelul Ratko Mladiæ (descris de diplomatul american Richard Holbrooke drept un „ucigaș charismatic”), care s-a declarat din 1992 șeful sârbilor bosniaci și a organizat primele atacuri asupra țăranilor croați din comunitățile majoritar sârbe din Krajina. Obiectivul lor strategic era nu atât să Înfrângă forțele inamice, cât să-i facă pe cetățenii de alte etnii să renunțe la slujbe, case și pământuri pe teritoriile revendicate de sârbi 5. Această „epurare etnică” (o denumire nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Iugoslavia (o optime din populația fostei federații) s-au refugiat În străinătate. Comunitatea internațională era așadar la curent cu tragedia iugoslavă - transmisă, de altfel, În direct de televiziunile din lumea Întreagă, cu imagini cutremurătoare ale musulmanilor Înfometați din Închisorile sârbe - și chiar mai rău. Europenii au fost primii care au Încercat să intervină, trimițând În Iugoslavia o delegație de miniștri ai Comunității Europene În iunie 1991 - de când datează gafa istorică a nefericitului Jacques Poos, ministrul de Externe luxemburghez, care declara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
martie 1994 printr-o ceremonie la Washington care a marcat sfârșitul luptelor croato-musulmane) să includă 51% din Bosnia proaspăt federalizată, iar sârbii restul de 49%, liderii sârbi cu baza În orașul Pale și-au continuat atacurile. În februarie 1994, forțele sârbe au lansat de pe colinele Învecinate un obuz de mortieră În piața din Sarajevo, ucigând 68 de oameni și rănind alte câteva sute. NATO, sprijinit de ONU, a avertizat că la următorul atac va riposta cu bombardamente; a urmat o scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ONU, a avertizat că la următorul atac va riposta cu bombardamente; a urmat o scurtă perioadă de acalmie. Dar În mai 1995, ca răspuns la avansul unor trupe bosniace și recapturarea Krajinei de către croați (ceea ce a spulberat mitul invincibilității sârbe), milițiile sârbe și-au reluat atacurile asupra orașului Sarajevo. Când avioanele NATO au bombardat, În replică, pozițiile sârbilor bosniaci, aceștia au luat prizonieri 350 de soldați din forțele de menținere a păcii. Temându-se pentru soarta Căștilor Albastre, guvernele occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a avertizat că la următorul atac va riposta cu bombardamente; a urmat o scurtă perioadă de acalmie. Dar În mai 1995, ca răspuns la avansul unor trupe bosniace și recapturarea Krajinei de către croați (ceea ce a spulberat mitul invincibilității sârbe), milițiile sârbe și-au reluat atacurile asupra orașului Sarajevo. Când avioanele NATO au bombardat, În replică, pozițiile sârbilor bosniaci, aceștia au luat prizonieri 350 de soldați din forțele de menținere a păcii. Temându-se pentru soarta Căștilor Albastre, guvernele occidentale au implorat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar de mandatul ONU, ci și de un contingent de menținere a păcii format din 400 de soldați olandezi Înarmați. Dar când oamenii lui Mladiæ au intrat În oraș, batalionul olandez a depus armele și a stat deoparte În timp ce trupele sârbe triau comunitatea musulmană, selectându-i pe bărbați. A două zi, după ce Mladiæ și-a dat „cuvântul de ofițer” că oamenilor nu li se va face nici un rău, soldații lui i-au dus pe musulmani (printre care se aflau și băieți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]