1,994 matches
-
pe care le-a cunoscut decât doar de revoluția bolșevică cu aproape 150 de ani mai târziu. În totală necunoaștere a naturii umane J.J. Rousseau pleacă, în dezvoltarea utopiilor sale, de la niște enormități care contrazic în totalitate ceea ce natura a sădit în fiecare ființă viețuitoare. Iată câteva mostre care demonstrează cu prisosință acest lucru. Omul ar fi singura ființă care nu posedă instincte, ci trăind la început printre animale observă și imită instinctele acestora, sfârșind prin a și le apropia pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sufletului omului și nu întâmplător se consideră că Iisus Hristos a produs cea mai mare și importantă reformă socială din istoria omenirii. Aceste convingeri izvorâte din cunoaștere și experiment, în baza unei analize riguroase a ceea ce natura și creația a sădit în om, Paulescu le integrează într-un sistem propriu de gândire, în încercarea de a așeza viața în firescul ei. Mai mult ca atât, prezintă de o manieră convingătoare nu numai cauzele și efectele a ceea ce este anormal în comportamentul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ani de dictatură comunistă, care păruse definitiv obliterată de spectacolul național-comunist al unității întregului popor, vădește o surprinzătoare reziliență. Spontan sau provocat, segmentele conservatoare ale societății regăsesc în memoria lor latentă teme pe care educația elementară din anii copilăriei le sădise mai durabil decât se putea imagina: poncife și falsuri propagandistice despre "partidele burgheze" care spoliaseră poporul și înăbușiseră, invariabil "în sânge", revolta maselor. Un caz clasic este cel al mitologiei referitoare la răscoala din 1907: imaginea dramatică inventată de Zaharia
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism exclusivist etnic, a fost sădit de cronicarii din secolul al XVII-lea, care au "descoperit" și subliniat romanitatea popoarelor de care aparțineau. Originea a devenit nu doar izvorul conștiinței identitare românești, ci și pilastrul ei fundamental. Specificată în esența sa încă de vechii cronicarii moldoveni
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celor trei națiuni în particular. Mitul independenței va fi propulsat în ansamblul de traverse centrale ale memoriei colective românești de către Mihail Kogălniceanu, care publică în 1837, la Berlin, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Mitul independenței este sădit de către Kogălniceanu în însăși începutul poporului român, care odată cu acesta se desprinde din paradigma purismului latinist al Școlii Ardelene, incluzându-i și pe daci printre strămoși. Kogălniceanu pleacă de la principiul solului (jus soli) în fixarea momentului cronogenetic al istoriei poporului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care în Idee repede... descria creștinismul ca un "dar ceresc" care se revărsase asupra proto-românilor în toiul năvălirilor popoarelor migratoare, se rezumă în Manual... a menționa, mult mai apatic, doar că în rândul locuitorii romani ai Daciei creștinismul a fost sădit de către goții creștinați la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în Idee repede... ("Sămânța lui cea sfântă [a creștinismului] a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuprind potențial toate formele ulterioare ale lor. [...] Dezvoltarea lumii e o descoperire în timp a formelor care există etern" (Stăniloae, 1939, p. 39). Caracterul național este o astfel de formă eternă creată in nuce de divinitate la facerea lumii și sădită în creațiile sale umane cărora le-a încredințat stăpânirea lumii. În ce privește pe om în special, Dumnezeu a creat la început pe Adam și Eva. Dar în ei se cuprindeau potențial toate națiunile. Acestea sunt descoperiri în timp ale chipurilor cari
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
biruinții și a rezistenții" (p. 92). Iar acum, că românii s-au izbăvit prin credință de dușmani, tot prin credință se pot mântui și cultural: prin ortodoxie "noi putem fi [...] poporul cel mai iubit și mai admirat în Europa". Ortodoxia, sădită de divinitate în forma națională eternă a românismului, conține în sine și sămânța desăvârșirii existențiale. Ortodoxia românească include în sieși premisele perfecțiunii culturale: " Noi putem realiza cultura cea mai armonioasă, deci cea mai perfectă de pe lume" (p. 93). Extrema naționalistă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
concentrat în poziții tari și adăpostite, de unde se pregătea în taină pentru un nou avânt. Dar încercarea fu crudă și mai grea decât putea să îndure firea omenească, prin drumul ei cel lung de veacuri - (un mileaniu de năvăliri). Ea sădi în inima Românului răbdarea, răbdarea de mucenic până la clipa mântuirii (Constaninescu, 1928, p. 57). Dintr-un alt pasaj, la fel de tensionat emoțional, pot fi desprinse temele excepționalismului românesc, martirologia românească, tragismul destinului național sau pe cea a blestemului istoriei românești: Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
săpătorul de comori trebuie însă să vadă în apă un șarpe alb; în contra mușcăturii lui ajută chiar apa în care se mișcă el; trebuie să-i taie capul cu o monedă de argint, să-l îngroape în pământ și să sădească usturoi pe el. Dacă mănâncă săpătorul de comori din acest usturoi copt, nemijlocit înainte de ziua Sf. George, apoi, nu numai că câștigă darul de a vorbi cu toate câte le-a făcut Dumnezeu, ci poate chiar auzi cum crește iarba
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un alt fel...și tot așa mai departe. * „Ceea ce-l deosebește pe Napoleon de un sacagiu nu este observat decît de societate; naturii puțin Îi pasă de așa ceva.” (H.de Balzac) „Natura” nu face, Într-adevăr, judecăți de valoare, ea sădește doar potențialități - societatea fixînd criteriile valorice, impune implicit ierarhizările și, o dată cu ele, vanitatea competiției. * „Adevărul e În vin.” (Plinius) Pentru că - spune Teognis - „Vinul dă pe față gîndul omului, oricît ar fi de iscusit”. * „Nu gloria are valoare, ci meritul prin
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care sufletul său o va cunoaște prin rugăciune. Sufletul care iubește pe Domnul nu poate să nu se roage, căci este atras spre El prin harul pe care l-a cunoscut în rugăciune.” în sufletul fiecărui om dintru început este sădită comuniunea cu Dumnezeu, ca modalitate de a-L cunoaște, de a face voia Sa și de a împlini poruncile Sale. Dar pentru ca aceste porunci să poată fi îndeplinite, să aducă roade cât mai bogate în lume, omul are nevoie de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
împlinesc prin Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, credința este calea cea mai sigură de cunoaștere și de slujire a lui Dumnezeu și a adevărurilor religioase.; ne leagă de Dumnezeu și de tot ce mântuiește sufletul. Credința trebuie să fie sădită în inima copiilor cu dragoste, cu bunătate, cu multă înțelepciune, căci ea este răspunsul nostru la chemarea lui Dumnezeu, care ne mângâie și ne ocrotește cu harul și cu iubirea sa de oameni. Aș dori să-i fac atenți pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
copilului și ale omului de mai târziu și să caracterizeze orice raportare a copilului și a omului în general, față de Dumnezeu, față de aproapele, determinând modul în care trebuie să lucreze și să aducă roade. Mama, în special, trebuie să sădească în sufletul copilului bunătatea și mila lui Dumnezeu ca Părinte bun, care dă tuturor toate cele de trebuință. Hristos ne spune tuturor: „Pentru aceasta am venit, ca fiecare să creadă, și la cunoștința Adevărului să vină și să-și mântuiască
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în sine toată Legea și proorocii. „Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul, precum Eu vam iubit pe voi. întru aceasta veți cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.”. Să sădim în sufletul copilului, din fragedă pruncie, iubirea de Dumnezeu și de aproapele, pentru că astfel copilul devine mai bun, mai afectuos, mai blând, mai iertător, pașnic și pregătit pentru rugăciune. Părinții trebuie să știe că religia noastră creștină este religia iubirii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în sufletul copilului său, în firea lui, dragostea de rugăciune și de Dumnezeu. Mama știe că legătura dintre om și Dumnezeu se face prin rugăciune, de aceea copilul este închinat la Sf. Altar de când se naște. Acest sentiment a fost sădit de Dumnezeu în inima fiecărei mame, pentru ca ființa aceasta mică să fie pregătită să-L cinstească, săL iubească și să-L slăvească pe El, Creatorul lumii. înțelepciunea, măreția și atotputernicia lui Dumnezeu sunt cunoscute, așadar, încă din pruncie, prin rugăciunea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mari din partea Lui. Cine mulțumește, acela câștigă mila Domnului cu înzecit prisos, cu tot mai spornică dobândă.” Pentru Fericitul Ieronim, „mulțumirea și recunoștința sunt virtuți specific creștine, obligații de onoare, de dreptate și de iubire, sentimente naturale, firești ale omului, sădite în sufletul omului de către Dumnezeu, încă de la creație”. Sf. Ap. Pavel se întreabă: „Și ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” Oricum am privi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
împăca cu Dumnezeu, pe care îl mâniem în fiecare ceas. într-adevăr, sfintele rugăciuni din biserică îl aduc lesne pe om la cunoașterea de sine, îi storc lacrimi de umilință, îi potolesc patimile, îi revarsă în suflet pace și bucurie, sădesc în el iubire reciprocă, duh de unire, blândețe, smerenie, înțelepciune, înfrânare, credință, nădejde și iubire. Nimic altceva nu-l poate crește într-o asemenea măsură pe om pentru cer, pentru Dumnezeu, așa cum o face rugăciunea în biserică. Biserica este locul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca, atunci când ne rugăm, să luăm asupră-ne grija întregului univers. El nu a spus facă-se voia Ta în mine sau în el, sau în noi, ci pe întreg pământul. Adică să se dezrădăcineze orice rătăcire și să se sădească adevărul, să fie izgonită răutatea și să se întoarcă bunătatea și prin aceasta nimic să nu deosebească cerul de pământ. Dacă toate acestea s-ar petrece cu adevărat, atunci pământul nu s-ar mai diferenția cu nimic de cele înalte
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și că are deviza înscrisă chiar sub titlu: „Nimic de la jidani, ‐ nimic prin jidani, ‐ nimic cu jidanii”. În Vocea Tutovei nr. 35 din 1891, Simion Mândre scu scria: „Lupta mea de până acum n‐ a fost cu totul zădarnică. Am sădit în inimile bunilor români antisemitismul care s per că‐ l vor duce mai departe... N‐am avut și n‐ am nimic cu jidanul ca om, cu 224 jidanul ca jidan. M‐am ridicat însă în contra asociațiunei de exploatare a acestor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
creatoare de plăcere și fericire. Reușita sexuală este un drept, ea face parte dintr-o viață completă. Trebuie să înlăturăm obstacolele cele mai solid înrădăcinate: tabuurile. Acestea sunt de origine socială. Funcția lor este de a proteja ordinea morală și sădesc în conștiința oamenilor interdicții sacre. Nu există normalitate sau precepte universale, nu există decât convenții relative, condiționate social. Tabuurile din jurul fidelității, nudității, homosexualității nu au niciun sens absolut, iar diferitele forme pe care le poate îmbrăca sexualitatea sunt manifestări ale
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în sat era nevoie de mai mult de trei ore în Jeep sau de o zi întreagă pe jos, în cazul indienilor. Cum să reziști "civilizației", cum să treci dincolo de nevoia de Jeep, a fost întrebarea care mi s-a sădit cu naivitate în suflet și în trup, în timp ce-i priveam pe acești indieni urcîndu-și muntele. Descoperind progresul, acești oameni își dau seama că au nevoi nesatisfăcute. Revelarea acestora ne arată cine suntem. Organizați pentru a nu munci, nepăsători și neprevăzători
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de sociologie este cel de habitus: " Cînd, citindu-l pe Saint-Simon, dați peste cearta pălăriilor (cine trebuie să salute primul?), dacă nu v-ați născut într-o societate de curte, dacă nu aveți un habitus de curtean, dacă nu aveți sădite în minte structurile cerute de regula jocului, cearta vi se pare ridicolă. Dacă, dimpotrivă, spiritul vi s-a format în conformitate cu structurile lumii din care faceți parte, totul vi se pare evident și întrebarea dacă jocul merită jucat nici nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o valoare intrinsecă, nu ca o pregătire pentru viața de dincolo, scriitorul râvnește gloria pământească, nu mântuirea veșnică a sufletului. Omul care îngenunchiat umilit și neputincios în fața altarului, simte că este o ființă în carne și oase, că are instincte, sădite în el de natură, pe care biserica căutase în zadar, să le înăbușe, dar pe care în bună parte izbutise să le disciplineze, simte, în sfârșit, că el poate să se călăuzească singur prin lumina rațiunii naturale, nu a inspirației
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
loc pentru libertatea voinței umane. Fatalismul în determinismul universal, . Concepțiile strict deterministe sunt considerate concepții ce anulează responsabilitatea prin predeterminarea absolută, implacabilă pe care o sugerează. Liberul arbitru înseamnă noutate, înseamnă altoirea pe tulpina trecutului a ceva ce nu este sădit acolo dinainte. Concluzia sugerată de pragmatism este că întreaga teorie a libertății are doar valoare practică, de sprijin psihologic, nu și valoare cognitivă, explicativă, reală, întreaga dispută dintre determinism și libertate este subminată și suspectată de lipsă de conținut teoretic
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]