24,463 matches
-
cu fața la oceanul liniștit. Iar Moeteráuri, care în mod logic ar trebui să mă înlocuiască la comanda navei, n-o mai poate face, de când cu peștele ăla zburător. Suferă de dureri groaznice de cap, uneori își pierde vederea și la ochiul sănătos și bănuiesc că deja nici nu mai distinge bine stelele... Ofta adânc, căci suferea sincer pentru ghinionul celui care fusese ani de zile omul lui de încredere. Ar putea să-ți fie de mare ajutor atunci când vei dori să conduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă o dată mâinile, înainte de a trage concluziile: Nu conteaza când sau cum mori, ci unde vei ajunge după aceea... — Și nu ți-e frică? se miră Tapú. —Frică? se miră acum interlocutorul sau. De ce să-mi fie frică? — Pentru că ești sănătos, inca ești în putere, iar în Bora Bora te așteaptă femeia și copiii... Nu mă mai așteaptă, răspunse liniștit. Din clipă când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
există slujbe mai groaznice decât cea mai groaznică slujbă pe care v-o puteți închipui. Un mogul media fără antecedente de hipertensiune e găsit mort în urma unui atac cerebral într-o cameră de la hotelul Four Seasons. Un star rock perfect sănătos moare în Chateau Marmot de insuficiență renală după un masaj la picioare. Avem acces liber la picioarele președinților și sultanilor. Ale directorilor de corporații și ale vedetelor de cinema. Ale regilor și reginelor. Știm cu să facem ca un asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca fiica noastră să-i fie deopotrivă. Ema împărtășea dorința mamei. Iubea ușurința Luanei de a face orice, adora părul de culoarea lanului de grâu, gătit ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala cât mai departe, cu dorința neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă de griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât de corcolit, Luana crezu că e suferind cine știe de ce boală grea și fără vindecare. "Poate are cancer și pățește ca tatăl meu!" gândi fetița, cu inima strânsă. După o vreme însă, Luana descoperi că acest coleg e bine sănătos, nu-i lipsește nici unul din organele vitale iar grija exagerată care i se arăta nu putea fi decât zăpăceală la cap și atât. Un alt copil pe care învățătoarea îl ridica în slăvi era Ana. Soții Lipșa, ambii croitori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos, se opreau în loc uluiți. Într-un picior un pantofior elegant, cu toc subțire, în celălalt unul sănătos, bine făcut, cu talpă joasă, încheiat cu șiret. Fiind dezvoltată, domnișoara Voch avea admiratori printre elevii mai mari. Un oarecare Săndel, din clasa a VIII-a, îi trimitea bilețele și insista ca fata să-i acorde o întâlnire. Ultimul gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în seamă. Se folosea de statutul pe care-l avea, se ținea de capul Luanei și făcea ca, în final, într-un fel sau altul, aceștia să dispară din peisajul anturajului ei. Dar Marc era un băiat cu o educație sănătoasă și ținea la ea iar Luana nu-l putea trimite la plimbare doar de dragul mamei. Trecuseră două săptămâni de când împrumutase romanul și Violeta încă nu-l restituise. Furioasă, Luana o așteptă la ușa clasei și-i ceru caietele. Vădit stânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că, pentru umilința de care dăduse dovadă acceptând voia Celui de Sus, El se îndurase de ea, întorsese roata timpului și-i redase mama. Din ziua aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească de orice rău. Deși fusese învățată să se roage și pentru dușmani, orgoliul o făcea ca partea aceasta să fie, uneori, sărită. Bunica îi aducea imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cel mai fermecător chip pe care-l văzuse vreodată. Zi, ceva, altfel am să înnebunesc. Privind în altă parte, Renar spuse: Mama nu mă mai lasă să te văd. De ce? Nu știu. I-a cășunat că relația noastră nu e sănătoasă. Relația noastră? Care relație? Întâlnirile și faptul că stăm până târziu pe stradă. Dar nu facem nimic rău! Mi-a spus și Bica să venim mai devreme dar nu mi-a interzis să mai ies cu voi. Dacă țin morțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră cu el. Ea fugea repede, întrebându-se dacă era sănătos să mai revină. În cămin, condițiile deveniseră de nesuportat. Le era interzis să se adune în grupuri mai mari de trei persoane. Jocurile de cărți și discuțiile pe tema filmelor de pe video, întinse până în zori, dispăruseră. Una dintre puținele distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tura de noapte, situația devenea și mai jalnică. Fata stătea cu ochii pe televizor până în zori și adormea abia atunci când îl vedea sosit acasă. Era sufocată de singurătate. Stătuse zile întregi agățată de fereastră, așteptând ca el să se întoarcă sănătos din lungile drumuri peste graniță. Acum făcea același lucru, lăcrimându-i ochii tot săgetând orizontul, în speranța că mașina ce se vedea în zare era aceea a bărbatului ei, care se grăbea să vină lângă ea, să-i vorbească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o privire goală și rătăcită. Încerca, cu disperare, să-l uite pe Ștefan, să depășească momentele încărcate de mustrările conștiinței. Chinuindu-se să se detașeze de ea însăși, se întreba, uluită, cum de fusese în stare o femeie cu educație sănătoasă, crescută în spiritul credinței, să dea dovadă de atâta slăbiciune și desfrânare, ce sentimente puerile și înșelătoare o determinaseră să cadă în brațele unui bărbat care nu făcuse vreodată altceva decât s-o dezamăgească. Se învârtea prin cameră, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-am să plec, considerând că nu s-a întâmplat nimic. Vanda fu cât pe ce să leșine. E strigător la cer! E la fel de obraznică și nerușinată ca în copilărie. Ne sfidează ca atunci când încercam să-i oferim o educație sănătoasă, cuprinși de milă că e orfană de tată. V-am spus că ne va face probleme, că e o neserioasă. De aceea a lăsat-o și bărbatul. Luana se înnegri. Simți că o îneacă lacrimile dar nu voi să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să facă doar cununia civilă, într-un cadru cât se poate de restrâns. Rămasă singură, Sanda nu reuși să se adune. Prevedea un trai chinuit pentru fetița ei, alături de un tânăr impulsiv, lipsit de experiența vieții și de o educație sănătoasă și stabilă în sânul unei familii adevărate. Amintirea lui Ștefan îi sfâșie sufletul. Numai o nebună ar fi renunțat la un astfel de bărbat. Radu Noia n-avea, nici în douăzeci de ani, să ofere Luanei ce-i oferise Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos, de aura ireală din jurul lor. Dar un glas de bărbat, ce se încăpățâna să nu tacă, făcea ca drumul să-și oprească înclinarea și ea rămânea suspendată în întuneric, incapabilă să se miște. Striga atunci: "Taci! Nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pleca, bolnava se simțea pierdută. Se ascundea sub așternut, refuzând orice comunicare. Cu chiu, cu vai, Sanda reușea s-o facă să mănânce din farfuria cu supă. Aniela se uita la ea de după ușă, întrebându-se când se va face sănătoasă. Cu timpul, Ștefan descoperi la Luana anumite reacții față de întâmplările ce i se relatau. Atunci când vorbele lui îi provocau bucurie, ea clipea des și lăsa privirea în jos. Când, dimpotrivă, suferea, își încrunta sprâncenele iar Ștefan se aștepta să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea drept În ochi, bucuroasă că e la adăpost după ochelarii de soare. — V-am spus să mă lăsați În pace! Băiatul s-a strâmbat disprețuitor, buzele i s au Întredeschis și i-au dat la iveală dinții surprinzător de sănătoși și de albi. — De ce? Pentru că așa am zis. — Ei, și? Dă mi niște rupii! — Nu. Cu colțul ochiului a văzut Încă vreo trei-patru băieți alergând spre ei, copii ai străzii ca și cei doi, fără cămăși și desculți. A făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
celei din centru, numai că orașul prefigurat aici nu era cel cunoscut de ea. Aici, În această Jakartă care nu era Încă Jakarta, celebrul trifoi era Înconjurat de clădiri de o modernitate uniformă, iar oamenii erau bine Îmbrăcați și curați, sănătoși, cu serviete elegante În mâini, În drum spre slujba lor. Mașinile străluceau, iar străzile garnisite de copaci erau curate, copiii se jucau pe malul canalului, care nu era negru și uleios ca acela pe care-l cunoștea. În orașul acesta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar trebui să te odih nești. Ai avut o zi infernală. Adam se Întoarce mâine, sunt sigur de asta. Margaret s-a chinuit să se ridice din fotoliu. Dintr-odată a simțit că Îi Înțepenise spatele. — Sunt convinsă că e sănătos și În siguranță alături de Din. Fac și ei, naiba știe ce mai fac tinerii orășeni În vremea din urmă. Probabil că, știu și eu, exagerez. Orașul ăsta a Înnebunit și nu-mi mai dau seama ce se Întâmplă. Nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sau alta, chiar dacă afirmă contrariul. Nici nu știu câte grupușoare sunt, mi-e teamă că nici ei n-au habar de ce se Întâmplă-n jurul lor. În consiliu au loc bătălii cumplite, Încăierări și scaune aruncate, amenințări cu moartea, genul ăsta de sănătoase dezbateri studențești. Un băiat, reprezentant al unui grup de islamiști, a găsit acum puțină vreme o pisică moartă pe care i-o agățaseră de coarnele bicicletei. Mi-a spus că cineva i-a aruncat o piatră pe fereastra casei părintești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de aia sunt mai ieftine, se justificase vânzătoarea, uite-te și mata, unde vezi vreun defect? Ei, na, îi replicase ea, că acum cumpăr eu pentru prima oară flanele pentru copii, ia pune-le matale în raft și păstrează-le sănătoasă, că eu nu cumpăr, ca pe urmă să se deșire pe ici pe colo la prima spălătură. Cum vrei, cucoană, mi-a răspuns ea înțepată, lasă că are cine să le cumpere la prețul acesta și încă ce-o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plicurile lor, scos cine știe cum din sertare, poate chiar plicul pe care ea refuzase să-l citească, se aplecă apoi renunță să-și mai ducă gestul până la capăt și împinse plicul cu piciorul dedesubt. O igienizare periodică este mai mult decât sănătoasă, spuse. După ce scapi de tot balamucul, și le vezi pe toate, toate puse la locul lor... Dacă mai scapi... se arătă sceptic Alexe. El se plimba de-a lungul pereților ca un leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți-am luat mobilă. Tu ce ne oferi în schimb? Ce? Vocea lui de om nemulțumit, sâcâitor, enumerând mereu investițiile ce se făcuseră în contul ei, cerându-i satisfacții, diplome, premii. Ce ne oferi în schimb? Ce? Să fie ea sănătoasă, intervenea împăciuitoare mama, că sănătatea îi mai bună ca toate. Dar tatălui nu i se părea suficient. E tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]