KorAP: Find »[drukola/base=salcie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...154 >

3,827 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

telefonul i-a fost închis. Ești un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata. Deja am boțit două. Trebuie să anunț comandamentul județean că n-am rezolvat-o cu Sălcii. Să vezi ce pățim! Ne spînzură Săteanu. Da'-i știut, dom' șef, ce te mai frămînți? Drumul ăsta dă mereu probleme, că-i numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stagiunea viitoare iar directorul, care-i și regizor, vine de la București sau din alt oraș, deschide geanta diplomat și zice: Astea trei; două le regizez eu, una găsiți voi". Apropo, se uită președintele spre Negrea au venit afișele? Stau la Sălcii, cu tot cu Lazăr. Cursa rapidă e întroienită acolo. Ați luat legătura cu Lazăr? întreabă președintele, dar, neprimind răspuns, adaugă: Continuăm, tovarăși! Opinii. Alte opinii. Am uitat să vă spun, și-mi cer scuze, tovarășul secretar Amariei nu poate veni, acum, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
solicitînd să fie chemat de urgență, la telefon, Runca. Ce-i, Aurache? o întreabă Runca recunoscîndu-i vocea. Gata, ați și sosit? Stai, îngînă Aura voiam să te întreb dacă știi ceva de Radu... Păi n-a venit după tine, la Sălcii? Sălcii?! Nu, eu am venit cu trenul, că am scăpat cursa rapidă. Aaa.. se dumirește Runca. Și de ce n-ai anunțat? Am dat telefon, apoi telegramă, dar n-a avut cine le primi. Cum să le primească, dragă?! se înfurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să fie chemat de urgență, la telefon, Runca. Ce-i, Aurache? o întreabă Runca recunoscîndu-i vocea. Gata, ați și sosit? Stai, îngînă Aura voiam să te întreb dacă știi ceva de Radu... Păi n-a venit după tine, la Sălcii? Sălcii?! Nu, eu am venit cu trenul, că am scăpat cursa rapidă. Aaa.. se dumirește Runca. Și de ce n-ai anunțat? Am dat telefon, apoi telegramă, dar n-a avut cine le primi. Cum să le primească, dragă?! se înfurie Runca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Radu a mai dat pe-acasă de trei zile?! Știi ce-i aici, la chirurgie?!... Am tot dat amîndoi telefon la autogară, eram siguri că vii cu cursa, iar cînd am văzut că și noaptea asta cursa va sta la Sălcii, ba legătura telefonică cu restaurantul fiind și aia întreruptă din cauza vîntului, Radu a luat echipamentul meu și a plecat cu schiurile înaintea ta. Nu-ți fă griji, mîine e înapoi, seara asta a rămas acolo, că deja plecase cam tîrziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sînt fizician. A, da. Și ca fizician crezi că ai dreptul să ții sub sticla biroului tot felul de... Frumoase poze! Ai gust. Nu fă cafeaua prea tare că vreau să și dorm. Ți-au venit geamantanele? Nu. Stau la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îl încuie în dulap, rechemînd în gînd imaginea femeii de la etajul doisprezece: "Ia așa prietenă, ba chiar soție mi-ar trebui... La naiba!, are dreptate Vlad: să-mi văd lungul nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă gluma, tovarășe!, cum de unde te văd că strîngi din umeri?... Mi-nchipui. Pleacă iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie o echipă, care să curățe în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intrat deja în ziua a treia de cînd stau ăia acolo; ar trebui să se știe, să intervină armata... Alo, alo, îl strigă șeful autogării tocmai a întrebat cineva de la primărie din dispoziția tovarășului Săteanu, că s-a aflat de Sălcii. Ce-i spun? în cît timp vii cu echipa? Maxim o oră! spune Vlad și închide, apoi face semn lui Cornea să se pregătească. ' Neața, Mihai! se bucură văzîndu-l pe Vlădeanu. Plec înaintea cursei rapide. La prînz sînt la Sorina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum înaintea ei. Ești în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
furios. Ce-i cu microbuzul, unde plecați! schimbă ea vorba. La... începe Cornea, dar Vlad i-o taie printr-un "nicăieri!" spus prompt, apăsat. Cum așa?! se miră maistrul. Doar n-o să vă lăsați prietena să degere acolo, întroienită la Sălcii, dimpreună cu toată cursa rapidă?! Nu-i nici o prietenă acolo răspunde Vlad tăios -, e acasă la ea, bine mersi, am aflat-o la telefon... Aa... păi atunci... face Cornea un gest de lehamite. Brîndușa Roman pare tot mai contrariată; privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gest de lehamite. Brîndușa Roman pare tot mai contrariată; privește în jur, măsurîndu-i pe toți, așteptînd parcă o explicație, pe care, neprimind-o, o dă singură: Deci dumneavoastră arată spre Vlad -, cît ați crezut că prietena vă stă întroienită la Sălcii, voiați să plecați înaintea ei cu o echipă a cărei necesitate nu se simte acum, aici, în combinat frumos gest, definitoriu pentru un tînăr. Dar am impresia că mai definitorie pentru dumneavoastră, îl acuză Brîndușa, înfuriată de-a binelea este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți spre casă? Vă conduc. Pînă vine cursa mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești supărată pe mine? Dar tu? Ce faci deseară? Fii atent la șosea. Stau la televizor. Nu cred. Am o invitație cu două locuri, la teatru. Și prietena de la Sălcii? Cred că-i o neînțelegere. De-acord? Să mă mai gîndesc, ești cam puști pe lîngă mine cochetează Paula, iar rîsul ei, cu obrazul invadat de fericire, dă curaj lui Vlad, care lasă autofreza să mestece încet un val de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
strigă Ovidiu spre plutonierul de miliție care se plimbă pe peron unde-i Miliția, că vrem să spunem ce-am pățit. Ce anume? întreabă plutonierul, apropiindu-se de cei patru, ducîndu-și instinctiv mîna la căciulă. S-a prăbușit restaurantul de la Sălcii, uite cum am scăpat spune Mihaela. În spatele autogării e mașina noastră ; nu puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se depărteze cei trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri e cel mai apropiat sat? Nu, să trăiți! Opt kilometri. Numai un hoț tîmpit, bolnav, nebun de-a binelea făcea asta surîde ofițerul. Cine ți-a spus? Aia în capot? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin. Printr-o mișcare scurtă, femeia se întoarce spre ofițerul care, la trecerea ei mai înainte, și-a înclinat privirea, salutînd-o: Tovarășe ofițer! Tovarășul arată ea spre Iulian cînd ofițerul se apropie luînd poziție de drepți -, cît am stat la Sălcii, mi-a luat gulerul de blană și nu vrea să mi-l înapoieze. Buletinul, tovarășe! ordonă scurt ofițerul. Unde-i gulerul? întreabă el, imediat ce Iulian îi pune actul în palmă. Acesta-i răspunde actorul, trăgînd gulerul afară din geantă, scuturîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei de la Sălcii... Vai de mine, cum îți închipui!? A rămas mai bine de jumătate, dar geamantanele sînt la Sălcii, sub dărîmături, dac-ai ști ce dezastru!... Așa-i confirmă studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei de la Sălcii... Vai de mine, cum îți închipui!? A rămas mai bine de jumătate, dar geamantanele sînt la Sălcii, sub dărîmături, dac-ai ști ce dezastru!... Așa-i confirmă studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în fugă, au rămas și bagaje și haine acolo... Domnul arată spre șofer a împărțit corect la fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
umăr și se uită în programul de sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert. Cu o discretă privire piezișă, Alex își observa imaginea reflectată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
de acest prilej pentru a vă mulțumi și a vă spune bun rămas. Al Dvs., cu sinceritate, J.R. ROZANOV Alex mototoli scrisoarea și o vârî în buzunar. Își îndreptă privirea spre una dintre gravurile în lemn și constată că ramurile salciei căpătaseră o față omenească, un cap rotund, ca al fiului ei George. Simți un val de ură spontană față de „cele două tinere“, care vor răvăși și vor profana frumoasa casă neîntinată. Se întrebă dacă mai poate reveni asupra contractului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

panou de stâlp cu diode electroluminiscente galbene, afișa în mod invariabil, fie iarnă, fie vară, aceeași temperatură ambientă: Minus un grad Celsius...! În curtea bisericii, lipită de construcția medievală a clopotniței (care data din vremurile Voievodului întemeietor al orașului), o salcie bicentenară te ducea cu gândul la dimensiunile Frasinului Iggdrasil. Sub crengile ei plângătoare, pitulată, veghea căsuța enorială veche, ca o călugăriță modestă, cu toate ferestrele cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107382

începând cu această dată până la Paște, începe Săptămâna Patimilor.Această sărbătoare poartă numele de Florii, deoarece Iisus Hristos a fost întâmpinat în Ierusalim cu flori și cu ramuri de finic și de măslin. Credincioșii duc simbolic la biserică ramuri de salcie și flori pentru a le sfinți, deoarece începând cu acestă zi toate florile și toți pomii încep să înflorească. PAȘTELE reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat

Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Boţ Sorin- Petronel, Acatincăi Erika-Maria (2014) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107382]