2,236 matches
-
pe unii dintre colegii mei de guvern, dacă asta ar servi la ceva, nu i-ar deranja deloc să meargă în pelerinaj, cu lumânarea în mână, ca să facă promisiuni în sanctuar, Dacă tot îmi vorbiți despre asta, sunt aici niște sanctuare de alt gen unde mi-ar plăcea ca domnul ministru de interne să facă să ajungă o lumânărică de-a sa, Explicați-vă, Spuneți, vă rog, ziarelor și oamenilor de la televiziune și de la radio să nu mai toarne gaz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a retras într-un vis al perfecțiunii. Uită-te la Filozofia mobilăriii și vei descoperi că încăperea lui imaginară este creată exact în același scop. Un loc pentru citit, pentru scris, pentru gândit. E o cameră secretă a contemplației, un sanctuar tăcut în care sufletul poate, în sfârșit, să găsească o oarecare pace. Imposibil de utopic? Da. Dar și o alternativă rațională la condiționarea timpului. Căci realitatea era că America se dusese, într-adevăr, pe apa sâmbetei. Țara era împărțită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale sanctuarului imaginar cunoscut sub numele de hotelul Existența. Caut un contraargument, o idee care să echilibreze balanța și sfârșesc prin a mă gândi la Tom și Honey. În clipa asta, nu e nimic sigur, dar aseară, la cină, am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și în artă poți să rămâi cu râma în undiță. Marii scriitori rescriu filosofia cu fiecare personaj căruia îi dau viață. Numai cultura știe pe unde să scoată întunericul din noi . O creație devine capodoperă după ridiculizarea insultelor la adresa ei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eu nici aperitive nici cadru festiv. Atunci rămâi cu prietenia mea. ─ E necesară și suficientă. ─ Amin! Și conversația ia sfârșit. Șontâc șontâc, Martineasca se înapoiază în odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul, scrumiera somptuoasă de malachit, bețigașul de argint pentru curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își terminase cina. Mulți intrară, cerând cu glas ridicat un alt împărat. Îl luară pe Vitellius așa cum era, în veșminte de casă, și îl purtară în triumf pe străzile orașului. Cineva îi puse în mână o spadă luată dintr-un sanctuar al lui Marte și Vitellius o strânse în pumn, cu dinții clănțănindu-i de frig și de emoție. Ținu spada ridicată deasupra mulțimii care îl aclama, și tot ridicată o ținu pe drumul de întoarcere. În curtea Pretoriului, gărzile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor. Continuă să alerge, lac de sudoare, lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu prin fața negustorului de pește la care Vitellius îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și apoi l-a susținut pe Vitellius împotriva lui Otho... Nu uita asta, mai ales! Glasul lui Antonius era șfichiuitor ca un bici. Ei bine, ce s-a întâmplat? — ...un oraș cu case cu o arhitectură superbă, plin de temple, sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zile înainte de nonae. Caligae: încălțări militare din piele, cu ținte de fier pe talpă, pentru a face priză pe terenurile înierbate sau pietroase. Carmelus: pe muntele cu acest nume, care se întinde din Samaria până în Fenicia, a fost ridicat un sanctuar dedicat zeului omonim al vegetației, pe care profeții săi îl cinsteau printr-un cult magic. Tacitus scrie că, în timp ce Vespasianus aducea un sacrificiu zeului, preotul Basilides i-a prezis că va avea succes în toate acțiunile sale, de la construirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de pater. În timpul banchetului sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu lumea creștină. Sanctuarul unde aveau loc ceremoniile sacre ale lui Mithra era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră. Răspândite de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
florile artificiale, dar ceva mai grele, fără să bănuiască măcar o clipă cît de plictisitor e scriitorul serios. În genul unui bolnav care vorbește numai despre dificultățile sale gastrice. Spre deosebire de Faulkner, care nu prea era german. Plămădea ținuturi, urși, Yoknapatawpha, sanctuare, nu doar terase pe munți vrăjiți În care să-și expună părerile În privința tuberculozei ca să cadă-n transă tuberculoșii. În ultimă instanță, William crea timp. Am avut norocul să mă nasc cu Înclinare spre muzică, teatralitate și tenacitatea de Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a adăugat albul peretelui de calciu. Lucrarea e extrem de modernă: nuanțe subtil degradate, deformări de perspectivă, suprapuneri. Elementele figurative sînt acompaniate de semne abstracte ce-ar putea avea semnificația unor cuvinte, acte, situații. Părerea specialiștilor este că, datorită unității sanctuarului, este vorba de opera unui singur artist care a lucrat cățărat pe-o scară. S-a calculat că a pictat destul de repede: o jumătate de zi pentru fiecare dintre bourii enormi din sala „Taurilor” și două ore și jumătate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spus, tot în după-amiaza aceea, de o altă dragoste a ei. Avea pe atunci doisprezece sau treisprezece ani și se dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri, la Jaganath. Pe când ocoleau, laolaltă cu mulțimea, coridoarele întunecate din jurul sanctuarului, cineva se apropie pe nesimțite de Maitreyi și îi puse o ghirlandă de flori peste cap. La cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observă ghirlanda și, aflând că i-a fost pusă pe întunerec, i-o scoase și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
intră în întunerec, Maitreyi simți iarăși o ghirlandă în jurul gâtului. Și pe ea i-o scoase d-na Sen la lumini. De data asta o luă la braț, dar se petrecu același lutru de cum pășiră în întunerec. Când ajunseră la sanctuar, d-na Sen avea pe braț șase ghirlande. Se uită în dreapta și în stânga foarte mâhnită, pentru că o ghirlandă atîr-nată de gâtul unei fecioare înseamnă logodnă. Și atunci apăru un tânăr de o rară frumusețe, cu lungi plete negre pe umăr
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
coșmar și nu suport toate moacele alea căcăcioase din media de la Soho House. M-am gândit că avem cu toții nevoie de un loc care să fie, Înțelegi, un... știi tu, cum Îi zice? Un loc unde să te relaxezi. —Un sanctuar? m-am oferit eu, dornică să ajut. —Corect. Dădu aprobator din cap, În mod evident ușurat. Cantitatea de produse din părul lui era de-a dreptul copleșitoare. Din păcate, Înainte ca această discuție fascinantă să se Îndrepre spre sfârșitul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de statul roman, a contribuit la reușita noii religii în rândurile daco-romanilor. Numărul descoperirilor creștine, datate între 275 și 375, în provincia Dacia, a variat: locașe de cult la Slăveni (jud. Olt) și Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj)-aici, prin transformarea unui sanctuar păgân într-un locaș creștin, semn al victoriei religiei creștine. La sfârșitul secolului al IV-lea, credința creștină cucerise pe cei mai mulți daco-romani. Basilica de la Morisena (Cenad, jud. Timiș) este controversată, iar alte biserici aflate la Apulum (Alba Iulia), Densuș (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pluralului de la cuvîntul "zeu". I s-a înălțat o nouă capitală departe de Teba și de reședința tradițională a preoților lui Amon, numele ei fiind Akhetaton, "Zarea lui Aton". În Egipt, ca și în restul imperiului, au fost ridicate numeroase sanctuare, dar după un vremelnic succes, încercarea sa a dat greș întrucît urmașul la tron, Tutankhamon, restabilește cultul lui Amon cu covîrșitoarea lui splendoare, adoptă numele zeului și dă din nou autoritatea în mîinile preoților. Și totuși, unul dintre cei din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la rândul ei la destrămarea cultelor religioase sprijinite până atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată recentă, prin posibilitățile lor comerciale, atrăgeau numeroși greci spre emigrare încât patria-mamă a început să ducă lipsă, multe sanctuare căzând în ruină. Consecința cea mai importantă a elenizării întregului Orient se datorează schimbului patrimoniului ideilor religioase și formelor lor de expresie de cult în care divinitățile Greciei și ale Orientului s-au influențat reciproc într-o mare măsură; procedând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să împiedice agravarea amenințătoarei decăderi religioase și morale a poporului roman, începând o amplă operă de reactivare a religiei de stat și a unei convingeri care să o sprijine, eșuând tocmai din această cauză. În ciuda reorganizării vechilor colegii sacerdotale, restaurării sanctuarelor, reluării sărbătorilor religioase căzute în uitare. Nu a mai ajutat la nimic nici chemarea și reîntoarcerea membrilor principalelor familii pentru a-și asuma oficiile și funcțiunile religioase. Esența religioasă nu mai era în măsură să sprijine cultul abia restaurat, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ci întreaga sa ființă făcea din el un ajutător foarte venerat în cele materiale și morale, făcându-l în același timp stăpânul destinului și călăuza sigură a sufletului spre lumea cealaltă. O propagandă activă i-a propagat cultul începând de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și împăratul Iulian (361-363) îl celebra printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
construit vreun templu de o anumită mărime în cinstea sa pentru a deveni în scurt timp o destinație de pelerinaj, spre care se îndreptau în număr mare credincioșii de departe, pentru a fi, după abluțiunile pregătitoare, vindecați în timpul somnului în sanctuar sau pe lângă acesta, ori pentru a cunoaște remediul unei anumite infirmități. Marele sanctuar al lui Asclepius de la Epidaur din Pelopones din secolul IV a.Chr., a fost eclipsat în perioada elenistică de templul grandios al zeului din Pergam, care, la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în scurt timp o destinație de pelerinaj, spre care se îndreptau în număr mare credincioșii de departe, pentru a fi, după abluțiunile pregătitoare, vindecați în timpul somnului în sanctuar sau pe lângă acesta, ori pentru a cunoaște remediul unei anumite infirmități. Marele sanctuar al lui Asclepius de la Epidaur din Pelopones din secolul IV a.Chr., a fost eclipsat în perioada elenistică de templul grandios al zeului din Pergam, care, la rândul său, a devenit centru de iradiere a multor noi fundații, dintre care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tradiționale, sau a tendințelor imperiale de înglobare sincretistă. Posibilitatea de a pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis". Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83rea Phoenix/accesat iunie 2011.. 173 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane, p. 506. 174 Ibidem, p. 506. 175 Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 176 ***, Academia Română
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pozitivismul lui reacționar, dacă se poate imagina așa ceva) și adulat de cei care au o mare nevoie de identificare. Cel mai corect ar fi să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez al ultimilor 20 de ani. Ajuns dincolo de porticul sanctuarului cultic, rătăcit printre bucăți mari de piatră rămase din sculpturile pedimentale meșterite de Timotei, observator Înmărmurit al teatrului, din cea mai Îndepărtată gradenă, ferecat preț de cîteva minute În cercul templului doric peripteral al lui Esculap, mîngîindu-i cu degetele șerpuitoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]