1,939 matches
-
civil din Franța, istoricul trece adesea pana scriitorului, care individualizează printr-o notație fără greș, printr-o imagine tipică, sugestivă, componența unui grup social, situația concretă, istorică în care se găsește, mobilurile care-l mână la acțiune. Cu aceiași forță satirică, săpând ca apa tare, Marx a gravat în câteva cuvinte chipurile personajelor politice burgheze din vremea sa, Marrast, liderul republicanilor de dreapta în guvernul provizoriu e «sfântul părinte». Marrast, «gentilomul tricolorului, amfitrionul și totodată trubadurul cinstitei republici»; ministrul Odillou Barrot
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prea convins. — Prietenul tău, domnul Kovitz, are o nouă pretenție de la noi, spune. Două bilete la EuroDisney. Îmi aruncă o privire Îndurerată. — De ce se duce la EuroDisney? — Pentru inspirație! zic Într-un final. Probabil că vrea să facă un comentariu satiric asupra... culturii moderne. Eric nu pare cîtuși de puțin impresionat. — Rebecca, planul ăsta al tău ne costă deja mult mai mult timp și bani decît am prevăzut, spune abătut. Bani care s-ar fi putut duce pe marketingul convențional. Sper
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
I. Șonțu, Nicolae Țincu, Panait Macri, Th. M. Stoenescu, Anei Ciupagea, Elizei Mustea, lui Virgiliu N. Cișman, George Murnu, N. Christescu, N.G. Rădulescu-Niger, Radu D. Rosseti, Cincinat Pavelescu și St. O. Iosif. Se tipăresc schițe și povestiri, unele cu caracter satiric, ilustrând viața de fiecare zi a Bucureștilor, iar în foileton intră romane de aventuri. Prozatorii de la U. sunt George Missail, Gr. H. Grandea, D. Stăncescu, D. Teleor, V.A. Urechia, Th. D. Speranția, Ion Gorun, Sofia Nădejde, Smara (Smaranda Gârbea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat lectura propusă de Nicolae Manolescu volumului Ciubărești ca „un roman satiric, pe alocuri memorabil prin sarcasmul coroziv”, cu o „metodă swiftiană la origine”. Dar, pe lângă anumite capitole de „istorie ieroglifică”, îndeosebi volumele În ajun și Uraganul cuprind episoade romanești de calitate, precum cele care analizează relația lui Vania Răutu cu Eliza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos". "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceai) față de personaje. Nice Work e un roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plăcea să citești? ES. Aveam prin casă tot soiul de ziare politice, sociale, despre mediu. Mama, foarte preocupată de mediu, a militat împotriva pericolului energiei atomice înainte ca aceasta să devină o cauză la modă. Eram abonați și la publicații satirice, cum ar fi Mad Magazine și National Lampoon, primeam zilnic New York Times, acesta fiind unicul ziar cu de toate care se găsea peste tot, le aveam pe toate în afară de Washington Post, pe care trebuia să mergi un pic mai departe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
minerale, se caută remedii din medicina naturistă în boli intestinale, plăgi, parodontoză, reumatism etc. Priceperea și eforturile sunt mari, dar bolile sunt multe și bolnavii nenumărați. Mijloacele sunt în raport invers cu cerințele. șarlatanii, impostorii apar în toate răspântiile. Spiritul satiric al timpului îi prinde în obiectiv iar cel mai mare dramaturg comic al lumii, Moliére, îi biciuie în „Doctorul fără voie“. într-o Anglie considerată „Spital“ și pe continentul cuprins de boli fizice își fac loc și maladiile psihice între
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric, pe Harvey. Ryolan publicase în 1607 Anatomia și era cunoscut și ca botanist. Harvey nu este speculativ, ci metodic, deductiv. El explică funcțional, atât traseele cât și circulația sanguină mică și mare (periferică). Pentru o mai bună înțelegere folosește metafora
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și ar fi greu de crezut că marile călătorii maritime ale lui Vasco da Gama, Cristofor Columb, Magellan s-ar fi putut desfășura fără ajutorul busolei. Alt document vechi care face referiri la folosirea busolei în Europa este un poem satiric, pe care poetul Guyot de Provins l-a scris în 1190. În acest poem intitulat Biblia, autorul spune că atunci când cerul este acoperit și când nu se pot vedea nici luna nici stelele, navigatorii consultă acul magnetic, numit marinnete. În
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
paralele, i-a admirat, de asemenea, talentul. Au cunoscut-o și i-au apreciat talentul fabulistul Esop, matematicianul și filosoful Pytagora. Criticii de mai târziu i-au încadrat creația într-un gen aparte de poezie poezia saphică. Alții, în special satiricii și comedianții, au ridiculizat-o pentru obscenitate și perversitate. Nu se exclud relațiile dintre maestră și discipole, similare pederastiei, manifestate ca și camaraderie războinică, relație dintre maestru și discipol, dintre adult și tânăr, dintre erast (maestru) și eromen (discipol). Bănuielile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la această veste atât autorul piesei cât și directorul teatrului s-au scandalizat de dorința imperativă a Nanei, în cele din urmă, datorită banilor și influenței contelui, au cedat. Spectacolul a fost un eșec răsunător. În presă apăruse un articol satiric la adresa ei " Musca de aur", ce împrăștia microbul morții, aruncând o strălucire de piatră prețioasă, ce otrăvea bărbații... Pe banii contelui Nana și-a amenajat un apartament luxos în stil Ludovic al XIV-lea, cu un salon deschis notabilităților, cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
hotărâtă de el cu doi ani mai târziu. Sunt obiecțiile lui Godeau, sau cele ale autorului anonim al Discursului către Cliton (1637). Pentru a apăra tragicomedia, Ogier atrage atenția că Anticii au fost obligați să aducă pe scena teatrului drama satirică, cu scopul de a-i destinde, printr-un intermediu comic, pe spectatorii întristați de spectacolul tragediei. Ca și Lope, el găsește mai normal să amestece într-o singură piesă elementele grave și elementele plăcute, decât să le reprezinte, după moda
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ochii. Cele trei genuri existente până atunci aveau drept scop să răspundă la una din aceste trei așteptări, melodrama, care folosea multe elemente de spectacol, era destinată mulțimii, tragedia, acordând atenție zugrăvirii pasiunii, se adresa mai ales femeilor, comedia, hotărât satirică, gânditorilor. "Trei categorii de spectatori compun ceea ce se obișnuiește să fie numit publicul: mai întâi, femeile; în al doilea rând, gânditorii; în al treilea rând, mulțimea propriu-zisă. Ceea ce cere mulțimea de la opera dramatică în mod aproape exclusiv, este acțiunea; ceea ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a secolului al XVIII-lea, cu autori precum Diderot, Beaumarchais și Sébastien Mercier. Dramă romantică. Gen dramatic creat în secolul al XIX-lea de poeți romantici ca Hugo, Vigny, Musset, caracterizată prin refuzul regulilor clasice și prin amestecul tonurilor. Dramă satirică. Piesă tragi-comică cu un cor de satiri, reprezentată pentru încheierea trilogiilor cu ocazia concursurilor, în Grecia antică. Dramă. Din punct de vedere etimologic, termenul semnifică acțiune, fără a decide dinainte asupra caracterului emoțional al acestei acțiuni, care poate fi comică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Analele literare”. A murit de ftizie. Schițele lui S. sunt mediocre (Actualități, Memoriile unui cățel, Monologul unui papagal), chiar dacă uneori imaginile sunt foarte sugestive, ca în Artă sau De teamă. Încearcă, de data asta cu mai mult succes, și notația satirică (Cartoful, Popa Cinzeacă). O parte din proză și-a strâns-o în cărțile Popa Cinzeacă (1886) și Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos (1891). Dar izbutite cu adevărat rămân însemnările lui S., din care se degajă multă sensibilitate și un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
în 1859, este numit apoi ministru ad-interim la Departamentul Dreptății și ministru al Cultelor. În 1882 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Debutul lui C. se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notații satirice în proză și cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în „România viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
definește pe P. se supune principiului accesibilității ideilor și demonstrării lor agreabile, este Jocurile cu satyri în Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul al V-lea î.Hr., a dramei satirice cu text literar, al cărei părinte, Pratinas din Phlius, era contemporan cu Eschil. Cu timpul, drama satirică va completa ciclul tragediilor, pentru a atenua tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul al V-lea î.Hr., a dramei satirice cu text literar, al cărei părinte, Pratinas din Phlius, era contemporan cu Eschil. Cu timpul, drama satirică va completa ciclul tragediilor, pentru a atenua tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de a alcătui cărți de istorie în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie a Greciei antice (1988), până la moartea lui Alexandru Macedon, continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
morale și ca să le ceară pacea militariștilor romani, ori ca să pună În practică ceea ce alcătuiește În vreun fel obiectul marii tradiții profetice iudaice (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 4, 62, 5). La Roma aceasta era datoria filozofilor, a poeților satirici și a discursurilor pe care tribunii plebei le adresau poporului. La Roma există misterii și o teologie mistică (cf. subcapitolul 4, 2b: Varro), dar nu există mistici, asceți, vizionari, eremiți, nici mulți taumaturgi, nici nu se consemnează mișcări ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate purifica religia, o poate reforma și poate facilita pentru noile pături sociale legătura cu cultele tradiționale, În măsura În care raționalizează, critică miturile, practică alegoreza, spiritualizează termenii de cult și conduce la o interiorizare etică 2. Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale divinității și pluralitatea zeilor. Zeii care au percepție și sunt supuși emoțiilor, care se mișcă sau care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destinate copiilor. Acelorași cititori le sunt destinate și alte culegeri, precum Aventurile lui Nătăfleață (1961), Cizmele cocostârcului (1967), Noile aventuri ale lui Nătăfleață (1978). Alte volume (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare, 1958, În alb și negru, 1977) vehiculează motive satirice curente, precum și locuri comune propagandistice. Limbajul poetic este aerisit și modern, uneori chiar proaspăt. Umorul, ironia ori șarja sunt folosite și în romanele Singur în fața dragostei (1966), Unchiul din Paris (1973), Local ploi de scurtă durată (1986). Dialogul este vioi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
devine ceva asemănător unei probleme de familie. Din momentul în care "ai intrat", faci parte din ea (Ai uneori impresia că pînă și Siguranța face arestările într-o manieră care ține de familie). Iorga i-a fost prezentat marelui scriitor satiric Caragiale și prietenilor lui apropiați: poetul moldovean Vlahuță și scriitorul Delavrancea. Înainte de aceasta (la Iași), făcuse în treacăt cunoștință cu Vasile Alecsandri. Lui Iorga i-ar fi plăcut să-l cunoască pe bătrînul Mihail Kogălniceanu, dar nu și-a putut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
între critic și cel care creează respectiva bucată literară, mult mai importantă fiind dragostea, o dragoste de artă naivă, copilărească și mistuitoare"85. Putem sesiza aici făcîndu-și apariția contururile Sămănătorismului. Relația lui Iorga cu Caragiale s-a stricat. Marele scriitor satiric era puțin angajat după părerea lui: Caragiale nu se identifica cu nici un curent politic sau partid. Critica lui estetică a scenei românești era atît de acidă și lipsită de rezultate încît tînărul și idealistul naționalist Iorga o considera drept o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
405, 407-409, 456, 460-462, 531-532, 535, 540, 543-545, 593, 597-598; moartea 544 Briand, Aristide 150 „Brigada Furioasă” 432 Brigăzile Roșii (BR), grup terorist 435-439; finanțare 438; răpirea lui Aldo Moro 437; tactici 436-437 British Broadcasting Corporation (BBC) 216, 711; program satiric 443; responsabilitate morală 271; World Service 320 British Leyland (BL) 331-332 British Motor Corporation (BMC) 331 Brockway, Fenner 114 Brook, Peter 352 Brooke, Alan 114 Bruckner, Pascal 715 Brusati, Franco 310 Bruxelles (Tratatul de la 1948) 126, 145, 147-148, 229 Buback
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]