2,615 matches
-
muncești? Ar trebui să fii în locul meu ca să vezi ce înseamnă cu-adevărat să fii stresat. Amanda a întins în spate o mână manichiurată, căutând paharul de șampanie. Nu era o șampanie de colecție, dar mergea. Femeia a închis ochii, savurând senzația dată de alcoolul care-i alerga prin interiorul trupului și aceea dată de apa fierbinte, plină de bule. Ascultă, a zis ea ridicându-se în capul oaselor. Îmi pare rău, dar trebuie să fiu cinstită cu tine. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
serviciu-viață privată să i se dezechilibreze ca în perioada anilor petrecuți în New York. Și nici nu avea intenția să-l lase pe Hugo să se ocupe de toți copiii, tot timpul. Când nu era cu Theo și Rosa, Hugo își savura succesul propriei lui agenții imobiliare. Inițial, băncile refuzaseră să-i împrumute bani ca să înceapă o afacere în care toți angajații erau părinți și lucrau numai cu jumătate de normă. Fraze ca „semne de întrebare serioase legate de motivație“ au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o fi chiar în acel Land Rover, e și musafirul nepoftit acolo, așteaptă reacțiile mele tâmpite, fumează și poate chiar și-o trag, de ce nu, ăștia cu fețe de proști sunt cei mai periculoși, femeile lasă imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese și pe ea în pumn, cu plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
său, vocea Magicianului nu se lăsă așteptată prea multă vreme. Părea că posesorul ei stătuse la pândă, iar acum venise momentul să atace decisiv. - Intuiesc că le pregătești un sfârșit pe cinste celor doi. Mărturisesc că sunt foarte curios, dar savurez această curiozitate ca pe o altă prăjitură delicioasă. Aș putea să spun că plescăi de încântare. De fapt, dacă te gândești mai bine, cu cât te gândești mai bine - ca să fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa să iasă, îl ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
punea repede În celofan și o scotea dimineața pe tejghea. la ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungu- rești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chili- piruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce Îmi savuram ciocolata care Începuse să se cam topească, m-am trezit În fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
foame, așa că am tăbĂrât pe mâncare, constituită din supă de prepeliță, caribou, pește și un fel de pâine cu grăsime de morsă, delicioasă. Este posibil să fi fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-am savurat vreodată, având În vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când În când câte o privire pe sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care o punea repede în celofan și o scotea dimineața pe tejghea. La ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungurești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chilipiruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce îmi savuram ciocolata care începuse să se cam topească, m-am trezit în fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
foame, așa că am tăbărât pe mâncare, constituită din supă de prepeliță, caribou, pește și un fel de pâine cu grăsime de morsă, delicioasă. Este posibil să fi fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-am savurat vreodată, având în vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când în când câte o privire pe sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
măști), a dat notabilului literat și rector al Universității din Salamanca, don Miguel de Unamuno, temă pentru a scrie o ingenioasă scrisoare, din care copiem câteva paragrafe, a căror lectură, cu siguranță, va părea interesantă publicului, care va ști să savureze agerimea observațiilor și eleganța stilului autorului "Paz en la Guerra" (Pace în război). Deși în realitate păsărica ce a motivat scrisoarea domnului Unamuno nu rezistă la cea mai mică critică anatomică, ne felicităm de inabilitatea meșterului care a făcut-o
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat de mult. Surprins, se opri și încercă să se uite în valea adâncă. Nu ajunse cu privirea până departe. Îl cuprinse o amețeală puternică și simți o durere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aperitive selecte din cele mai scumpe. S-au făcut câteva prezentări, pe scurt, într-o manieră de libertinism care depășea orice limită a bunului simț, mai ales că ținuta fetelor a fost amestecată în scurtele caracterizări pe care băieții le savurau Tainicele cărări ale iubirii ciocnind pentru fiecare în parte câte un alt pahar cu băuturi spirtoase. Iuliana încă nu își revenise din surprizele multiple ori nici nu și-a revenit până când a părăsit această clădire, având cel mai amar gust
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stare să execute în bune condiții investigațiile pentru care se pregătise. - Vă rog să mă credeți că-mi este imposibil! Nu mă pot concentra... L-aș privi tot timpul și am continua să ne explicăm unul altuia ori să ne savurăm amintirile. Nu știți, dar noi doi... ne cunoaștem bine... mai de demult și avem atâtea de vorbit... Poate va veni timpul să vă povestim împrejurările. Nu doresc să irosesc timpul nimănui. Am s-o rog pe colega mea, doamna profesor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mi se dea un premiu, el ar trebui să fie unul pentru conștiinciozitatea cu care m-am uitat la tot și în primul rînd la oameni. Da, ei, oamenii mi s-au părut în primul rînd demni de a fi savurați, fie ei pietoni anonimi sau cunoștințe, fie ei celebrități sau mărunți actori ai ritualurilor urbane. oamenii cu contradicțiile lor interne, vizibile sau invizibile, conștiente sau inconștiente, au fost pasiunea mea. Baletul uman de pe străzi, din gări, din marile magazine, din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
încercat norocul la Hollywood și că ați trăit o vreme în California, vă cunosc și pasiunea pentru Mediterana și pentru Balcani, v-am citit rîndurile exaltate scrise după sejurul de la Teheran, dar nu știu dacă ați avut vreodată timp să savurați și șarmul spațiului german. Ați încercat vreodată să învățați limba germană ? „Eternitatea este făcută ca să învăț eu limba germană”, spunea Mark Twain. Ce elogiu adus acestei limbi fără de care speculația filozofică ar fi fost infinit mai săracă ! Ceva mai răutăcios
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sau spre buza de jos sau spre acea linie mișcătoare imposibil de descris care îi separa sînii în două entități pro vocatoare. în timp ce restul masei umane continua să evolueze în logica ei (făcînd cumpărături, grăbindu-se să prindă trenul sau savurînd o arie dintr-o operă) eu o locuiam pe Domnișoara ri pentru a contracara rutina, pentru a sparge inerția publică. Iar Domnișoara ri mă anunța imediat că actul se produsese, se apleca de exemplu spre urechea mea în plină arie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o viață fericită îți face viața destul de dură”. Dacă efortul făcut pentru a fi fericiți se concentrează doar pe absența nefericirii, furnica a făcut o alegere bună. În schimb, dacă obiectivul este acela de a trăi bine și de a savura momentul prezent, atunci este nevoie să se accepte riscul pe care și l-a asumat greierul. Sunt aceste reacții două modalități de a înfrunta viața cu adevărat opuse? Conform teoriei psihanalitice, creșterea și bunăstarea depind de comportamentele explicite și implicite
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cu rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui și câte o toană, dovadă că nu erau tocmai zgâlțâite mințile din capul lor. Gărgăriță se întindea, după masa de seară, direct pe jos, își aprindea o țigară și o savura așternut pe răcoarea cimentului, până ce țigara binevoia să se lase fumată. Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbătrînit, dădea din picioarele lui crăcănate și se târa până la pat. Șmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l înfigă în cea mai apropiată și fără de apărare conservă. Nu riscai să fii pedepsit. Înfăptuisei o faptă bărbată și, nu peste mult, aveai să te lingi pe buze. Cu un deget îi explorai marginile și îi alintai eticheta. Îi savurai conținutul, surprins de lipsa ei de împotrivire și, înduioșat, îți șopteai: "Ce bună a fost, mititica!" Dar curând o uitai, soseau altele la rând, mai mici, mai bombate, cu etichetele mai provocatoare, trebuia să trăiești. Umblai cu spintecătorul în buzunar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nară: - Da, dar, până la un punct, asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca de jumătate de oră să fi schimbat băutura! Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drumul cu atenție. Transportă- le până-n salonul care, într-o bună zi, tot dumitale îți va aparține... Nici din familia noastră, Stamatescu, care pe unde e, nimeni, în afară de dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Să-ți spun drept, sânt seri în care nici eu nu mai știu, cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E totuși un suflet blând... Noaptea trecută, în timp ce-ți savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simțit fierbințeli în genunchi sau în furca pieptului?... 345 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine, mă, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi, fulgerul și încropi un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un caracter estetic. Nu se vorbește de o melancolie dulce, de o melancolie voluptuoasă? Dar însăși atitudinea melancolică, prin pasivitatea și considerarea în perspectivă, nu este ea colorată estetic? Atitudinea estetică în fața vieții se caracterizează printr-o pasivitate contemplativă care savurează din real tot ceea ce îi convine subiectivității, fără nici o normă și fără nici un criteriu. Lumea este considerată ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asistă pasiv la desfășurarea unor aspecte. Concepția spectaculară a vieții elimină tragicul și antinomiile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în epocile de naivitate. Odată ajuns însă într-un ritm în care cunoașterea s-a cristalizat ca un conținut de cultură, el s-a abandonat dramatismului acestei forme de viață și a acceptat riscurile ca necesități firești. Un popor își savurează, la urma urmelor, decadența sa. Cetățenii romani, care în viciu și beție asistau la ruina Imperiului din umbra curtezanelor orientale, nu se gândeau cu nici un regret la vremurile în care țâțele Lupoaicei erau piatra de temelie a celui mai măreț
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
A doua redecorare a biroului a fost primită cu urale, și nu cu huiduieli pentru că cei care s-au ocupat de efectuarea schimbărilor au fost implicați personal În Îndeplinirea acestei sarcini. Misterul schimbării Schimbarea este un lucru straniu. Unii o savurează pur și simplu. Dar, pentru cei mai mulți, o realitate imperfectă este mai comodă decât o posibilitate necunoscută. Implementarea și acceptarea cu succes a schimbării depind de măsura În care un manager Își pregătește angajații să devină „stăpâni ai schimbării”. Managerul care
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]