3,958 matches
-
bolți de cărămidă, curată, cu pământ pe jos, bine bătătorit, ceea ce o făcea mai primitoare și mai plăcută decât dacă ai fi călcat pe un strat de beton. Ar fi fost și mai mare dacă în fund o improvizație de scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
capului, cât putea de sus. „Pasternak - atât”, și aceeași mână cobora brusc, pe cât permitea corpolența personajului, el însuși un bărbat înalt care în acel moment ar fi vrut probabil să atingă cu palma - dacă lucrul ar fi fost cu putință - scândura podiumului ce scârțâia din pricina neobișnuitului număr de gimnastică universitară. Inutil a spune că raportul „de statură” între cei doi scriitori, amândoi indiscutabil mari, nu era cel indicat cu atâta sforțare fizică de profesorul din anii ’50. * Despre acea colegă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oameni. O dată, văzând că m-am împotmolit - transportam beton cu roaba -, un „coleg”, un țăran tânăr, înalt și voinic a venit lângă mine și, fără o vorbă, simplu, m-a ajutat să-mi repun vehicolul pe drumul cel bun (de scânduri) de pe care mă abătusem. Apoi m-am obișnuit, a început chiar să-mi placă, simțindu-mă mândru de rezistența fizică dobândită. În toamnă, pe baza unui certificat de bună purtare obținut nu fără dificultate din partea organizației de bază a ICSIM
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a însănătoșit, și-a revenit de mult și e foarte îngrijorat cu privire la soarta amicului său, mai ales de când nebunia acestuia, blândă, inofensivă în prima sa fază, a început să se manifeste în chip violent... * Cineva taie cu ferestrăul o scândură sub fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă împrospătează, mă umple de o melancolie binefăcătoare. * Interrealitate, sau ce alt cuvânt corespunzător intertextualității să folosesc? Uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului, ba insinuându se chiar, cu mobilierul „cubistic“, până și În locuințele cele mai modeste, Încă cu igrasie, fără baie, fără electricitate, cu bucătă ria și privata din scânduri În fundul curții, și Înlocuind peste tot garderobul cu „coroană“ deasupra și cu stâlpișori sculptați la dreapta și la stânga oglinzii În care maică-mea Își potrivea corsetul, rochia cu turnură și mitenele, Înlocuind patul În tăblii de fier, cu cadâne zugrăvite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În ghereta proastă de scânduri de peste drum de hanul lui Tănăsică birjarul, cu pelinița de Greaca și cu jigourile de berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine, urbea primitoare cu cea mai plăcută, pentru mine, lume de excelenți birtași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
wc puteai merge numai însoțit de șeful grupei; nu aveai voie să privești în altă parte, dacă încălcai această dispozițiune erai imediat apostrofat: „Unde te uiți, banditule?” Wc - ul consta dintr-o groapă mare, sub cerul liber, cu traverse de scânduri groase... Altă dispoziție bizară: trebuia să te adresezi brigadierului numai în poziție de drepți - deși respectivul putea fi cel mai mare criminal! Camerele erau în continuu supravegheate prin vizetă, wc în colțul camerei, în văzul tuturor! Și... pentru ce acest
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o bucată de săpun de rufe cu o bucată de sârmă aflat la o percheziție inopinată, am primit o pedeapsă de 7 zile de izolare cu regim special: pâine și apă, fără scaun, fără pat. Pentru dormit se introduceau două scânduri la stingere (pe jos era ciment), iar la deșteptare se scoteau. Am lucrat la fabrica de nituri la fierărie. Am fost la mina de plumb de la Nistru și Baia Sprie. Pentru munca prestată am primit zece lei pe lună dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a regimului de înfometare la care erau supuși. „...Mâncarea era mizerabilă. Rația legală era de 5500 calorii, dar nu primeam decât 1500-2000, diferența mergea la batalionul de Securitate care ne păzea. Colonia avea cca. 400 deținuți, înconjurată cu gard de scânduri de 4-5 m. înălțime și sârmă ghimpată la partea superioară. Nu mai lucra nimeni, chiar nici croitorii și nici cei ce lucrau la bucătărie... Singurii care luau masa erau medicii și sanitarii care trebuiau să-i îngrijească pe cei care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ioan Bălan, episcopul Lugojului. Mă ia ca spion, mă duce la subsol în celula nr. 1. Acolo mai era o persoană: șoferul lui Maniu. Celula era mică și umedă. Nu puteai să te așezi decât unul pe prici (pat de scândură). Când ne așezam unul pe pat, celălalt trebuia să stea aplecat în picioare. Așa am făcut cu schimbul opt săptămâni. Mâncarea era o dată pe zi, la amiază. O cană cu supă prin care au trecut cartofii, dar cartofii lipseau cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-mi ia șireturile de la bocanci, cureaua de încins și percheziționându-mă, m-a trimis la „celulă”. Aceasta era o cameră mică de la subsolul casei fostului Regent Buzdugan - unde se aflau deja 4 femei ce abia încăpeau ele pe patul de scândură goală, eu neavând alt loc decât să stau șezând pe un scaun. Timp de 3 zile am fost ținut fără nici un fel de mâncare și nici nu întrebau... După alte 2-3 zile am fost luat sus și fără nici un fel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe Ștefan și Moldova lui prin rafturile Bibliotecii Academiei Române, viața lui Ștefan și a Moldovei lui a devenit pasiune. Cu anii, s-au adunat însemnările, gândurile, paginile... "aripile depășiseră cuibul", și "Io Ștefan" de Alexandru nu mai încăpea pe îngusta scândură a unei scene devenise roman și i-am spus "Patimile după Ștefan" de Radu și Alexandru. Și eu, cu mult înainte, eram fascinat de personalitatea marelui Ștefan, din acea vară, când, student fiind, după practica la un spital rural de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e stropită cu sânge, nu cu vorbe. Fapta e piatra de încercare! Numa' să nu se facă a uita, mormăie Țamblac și, așezându-se pe patul din fundul odăii, acoperit cu o cergă mitoasă, se miră tare pe ce pat scândură goală poate dormi un rege. Vor veni! Nu pentru că am pecetluit niște tractate. Și nici pentru niște "sacre jurăminte", care, de multe ori, sunt făcute ca să fie călcate. Vor veni pentru că-și tem pielea. Suntem îmbarcați pe aceeași corabie" prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung din balamale, deschizându-se. Să coborâți stârvurile aistea! poruncește Ștefan. Destul mi-au împuțit cetatea! Și dă pinteni, întrând în curtea cetății. * Scrâșnetul lanțurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se trezi, era pe un pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi călugări se aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se trezește, unul din ei ieși și se Întoarse Întovărășit de un altul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e maica Înțelepciunii. Pașii răsunară din ce În ce mai slab pe treptele de piatră și o liniște apăsătoare se așternu În Încăpere. Adelheid Își roti ochii și, la lumina slabă a făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuse să-l aștepte. Coborî de pe cal trecându-i frâul slujitorului și se Îndreptă, printre buruieni Înalte, către o coli bă bine ascunsă, pe care cine nu cunoștea locurile n-o putea nici măcar bănui. Prințul bătu ușor În ușa de scânduri și, auzind dinăuntru un mormăit care semăna cu o voce omenească, o deschise cu grijă. În Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care plutea În seu. — Cine ești și ce vrei? Întrebă o voce răgușită. Conrad luă opaițul de pe scândura care slujea drept masă și și-l apropie de obraz, ca să poată fi recunoscut. În acea clipă, gazda sări de pe așternutul zdrențuit și se Înclină smerit, până la pământ. Apoi se ridică, privind Întrebător către oaspetele pe care Îl respecta și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prin Măneuți, pentru a trece apa pe puntea de la Mitoc (care era singura punte peste râu; podul fiind distrus din timpul războiului). E drept că aici, Suceava era o singură ramură și mai îngustă ca-n altă parte. Puntea o scândură lată, fără țăietoare (balustradă) și stâlpi de susținere, unea cele două maluri. Fără să ne dăm seama ce facem am pornit-o amândouă pe punte, cu câte o boccea în mână. Doi bărbați, veniți să adune lemnele cărate de apele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lumină mi s-a strecurat în minte și i-am zis Vioricăi: Du-te pe mal! Să trecem pe rând! Amândouă suntem prea grele. Ea m-a ascultat și s-a întors, iar eu mi-am continuat drumul, călare pe scândura, care balansa și-n legănare atingea nivelul apei. Când am ajuns dincolo, pe celălalt mal, bărbații m-au stropit cu apă, că eram aproape leșinată... Nu știam ce e cu mine. Viorica nu mai vroia să treacă. Eu am încurajat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mama, Oltea și cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le au folosit. La fel și bârnele groase. (Noi aveam mult material lemnos pentru a construi o nouă casă, în locul celei de la bunicul). Într-o cameră mare, rușii și-au făcut cancelarie, iar în geamuri erau numai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plângă și să bocească. Apoi, păpușa o aruncau în Suceava (fiind dusă cu alai de înmormântare). Înmormântarea (fictivă) se făcea după toată rânduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a lungul drumului, străbătut de convoiul cu Caloianul, copiii erau stropiți cu apă. După îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șindrilă) dat cu dohot (păcură neagră). Cu timpul însă, părinții au hotărât că ne trebuie o casă nouă, întrucât ne ridicam și noi, fetele. Prin claca sătenilor am obținut buștenii din pădurea Berna, mulți i-au tăiat pentru căpriori și scânduri (la gater) au venit meșterii din sat și lucrătorii. Cel mai vestit maistru era un gospodar de pe lan, cu un singur ochi, poreclit Fârștit. Și-a mai luat cu el, alt meșter, a Ilenei, au făcut planul și-au stabilit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]