58,131 matches
-
din perimetrul mai restrîns al fenomenului artistic. Ziarist pînă în ultima sa fibră, cu o remarcabilă percepție a evenimentului în contextele și în semnificațiile sale mai largi, tăcut și, aparent, retractil ca prezență imediată, CRC se manifesta, în fața colii de scris, într-un mod nestăpînit și devastator. Avînd o perfectă proprietate a termenilor, o capacitate firească, și cu atît mai rară, de a distribui ironia, sarcasmul și spiritul polemic în construcții retorice grave și cu o bogată substanță analitică, el a
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
de care beneficiază din plin știrile interne, dar nu sînt totdeauna scutite nici cele externe. I se asociază de altfel mania rimei, despre care am mai scris în această rubrică, dar care pare să rămînă o tentație mereu vie a scrisului jurnalistic autohton, uneori amuzantă, adesea iritantă. Culeg din aceleași pagini externe cîteva distihuri pe teme similare: "Atentat ratat cu terorist împușcat" (EZ 2885, 2001, 11); "Bin Laden proclamă: "Islamul vă cheamă"" (EZ 2855, 2001, 5); "Jihad și antren cu Osama
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
sînt în nici un caz niște duduci în sensul peiorativ al cuvîntului, mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte bine rolul unor domnișoare de pension dedate la scrisul pentru oamenii mari. Amîndouă nu se feresc de o anumită ușurătate, nu se feresc de a ieși în lume cu niște cărți subțirele, de cîteva zeci de pagini care le pot descalifica în ochii literaților români obsedați de cantitate și
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
a unei părți a publicului tînăr, acea parte dedată la finețuri pe spații mici, la histrionisme retro și dulcegării bine condimentate cu umor și bun gust. Am văzut-o atunci pe Doina Ioanid perfect integrată într-o anumită direcție a scrisului românesc de azi, o direcție care nu e doar a beletristicii, ci invadează chiar și cele mai academicoase spații de manifestare. Gîndiți-vă doar la bucățica de doctorat care poartă titlul Alfabetul doamnelor și care are pe copertă o fotografie din
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
mai academicoase spații de manifestare. Gîndiți-vă doar la bucățica de doctorat care poartă titlul Alfabetul doamnelor și care are pe copertă o fotografie din anii '20 a unei femei frumoase, bunica autoarei și veți înțelege că această feminizare intelectualistă a scrisului nu e doar un reflex de scriitor neproductiv, ci e un foarte interesant filon cultural al momentului, unul dintre cele mai originale în ultimii zece ani. Doina Ioanid, pe care n-am cunoscut-o niciodată personal, dar o știu din
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
am trăit în ultimii zece ani am fost primit cu brațele deschise, m-am simțit de multe ori mai iubit și mai respectat decît în țară. Am trăit în orice caz mai bine și-am avut mai mult timp pentru scris. Probabil că pentru mine ar fi mai acceptabilă situația de-acum, cea de cetățean al micilor comunități literare și academice, indiferent unde ar fi ele localizate, decît să mă așez definitiv într-un loc. Spațiul fizic nu mai e așa
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
toate interviurile și articolele din presă are un ton personal, cald, un fel de înțelepciune și modestie care-i stau foarte bine. Nu-l recomand eu, pentru că se recomandă singur prin cărțile lui, dar cred chiar așa, "cu tărie", în scrisul lui. Autorii români depind în întregime de traducători... Cum e relația dintre un scriitor român și o editură străină? Te întreb asta pentru că știu că ai continuat aici să comunici cu diverse edituri care vor să te publice. Dumnezeu știe
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
vă place mai mult decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Allesio. Dar cu asta nu s-a dovedit că O făclie de paște e o bună novelă. Negreșit, opiniunea d-voastră este un început de dovadă în scris, cum se zice în probele de la tribunal - e mult... E un mediu fals, care-ți lasă o penibilă impresie de inverosimil, de chinuit, și nimic din iluzia realității. Apoi, domnule Maiorescu, Dostojevski în Crime et Châtiments (sic) face pe eroul
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
în 7 octombrie 1965, urmată de episodul șederii în Italia și, apoi, de etapele integrării americane) sunt luate în posesie de ficțiunea care desfășoară un spectacol seducător și derutant, anume parcă pentru a ilustra o mai veche mărturisire a autorului: "Scrisul meu reprezintă deseori lucruri pe care le-am atacat la alții și atacă ceea ce afirm că iubesc". Lumea surprinsă în primele o sută de pagini este proiecția în imaginar a unei realități apăsate de suspiciune și pândită de teroare: "Nister
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
cenaclului, un stalinist notoriu, care-i avea pe conștiință pe cei șase scriitori întemnițați cu zece ani în urmă... Din colțul său, scundul și nervosul bătrân, eliberat de curând din închisoare, începu să-și răsfoiască, cu un murmur confuz, carnețelele. Scrisul lui de mână era la fel de mărunt ca și acestea. Obicei deprins în anii de detenție, când hârtia pe care i-o puteau strecura era totdeauna insuficientă. Lad Anu, îi arătase, cândva, lui Andrei un roman scris în singurătatea celulei pe
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
era la fel de mărunt ca și acestea. Obicei deprins în anii de detenție, când hârtia pe care i-o puteau strecura era totdeauna insuficientă. Lad Anu, îi arătase, cândva, lui Andrei un roman scris în singurătatea celulei pe o singură foaie. Scrisul, un pătrat de întunecime, părea țesătura unui păianjen nebun". Dar pentru Andrei Codrescu, biografia autorului este biografia cărților sale. Amănuntele realității își pierd relevanța. Multe dintre personaje, mai ales dintre acelea care populează spațiul românesc - unele păstrate cu numele real
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
să reia mijloacele romanului de analiză interbelic, față de tonul sentențios-moralizator, care marchează majoritatea "romanelor obsedantului deceniu", apare o proză care nu încearcă nici să dezvăluie nici să ascundă mari adevăruri istorice". " Rafinamentul stilistic", trăsătura cea mai evidentăși mai fermecătoare a scrisului lui, corespunde în analiza Ruxandrei Ivăncescu trimiterilor la metaficțiunea istoriografică definită de Linda Hutcheon, ingenuozității, fundalului comparatist oferit de romanele lui Borges și atentei analize a fundamentelor lumilor fictive și a motivelor sale (postmoderne și nu numai). Acestea gliseazăunele peste
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
mie. Cine ar fi îndrăznit să viseze la o asemenea poveste?" În toată această mirare, ironia n-o părăsește, dar nu mai este cea jucăușă și mușcătoare, ci una deconcertant de amară. Știe că succesul nu i-a venit din scrisul pentru care trudise toată viața, ci din această corespondență cu un singur destinatar și pe care n-a dorit-o publicată ,,In memoriam F.D.P." Destinul, chiar dacă e mai blând cu unii, rareori e pe tiparul dorit. Helene Hanff moare în
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
a gândit că n-ar fi deloc rău dacă l-ar deranja pe Horia Diaconu. Să Îl informeze, a hotărât el, cu cele Întâmplate În zorii zilei respective. A străbătut holul cel mare, Într-un bâzâit de mașinării negre de scris, Înfățișându-se și derulându-i discuția pe care o avusese cu Iorgu Bleahu. Apoi, a precizat: - Îmi cere imposibilul, domnule șef! Vrea să-l scot din cauză pe Coco Bleahu. Să-l scot - cum se spune pe la noi, la țară
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
cărții, examinînd proza românească timp de un secol de manifestare, e perfect unitară, cum se și cuvenea. Heliade, ca și Bălcescu și Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. De aici caracterul retoric al scrisului exponenților de frunte ai celor de la 1848. Totuși, autorul știe să identifice deosebirile dintre creația celor trei. Originalitatea la Heliade stă în exprimarea sentimentului de indignare și revoltă, pe cînd Bălcescu e un
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
secol de manifestare, e perfect unitară, cum se și cuvenea. Heliade, ca și Bălcescu și Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. De aici caracterul retoric al scrisului exponenților de frunte ai celor de la 1848. Totuși, autorul știe să identifice deosebirile dintre creația celor trei. Originalitatea la Heliade stă în exprimarea sentimentului de indignare și revoltă, pe cînd Bălcescu e un retoric, dar dezvoltă o retorică nobilă, adresîndu-se
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
ceva aparte. O perspectivă matură din partea unui tînăr (destul de) furios. O veselie debordantă, dincolo de care mocnesc tristeți grele. Un cinism cum numai Albionul știe să producă. Un limbaj care-i împinge pe confrați la puseuri de invidie. O artă a scrisului prin care ni se amintește că sîntem în țara lui Fowles și Ishiguro. Categoric însă, Coe atinge efectiv majoratul prin What a Carve up! (Ce mai hăcuială! - 1994), roman care ajunge nu doar în clasamentele literare ale momentului, ci și
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
recunoaște orice actor în orice poză, fără a-și aminti în schimb de personalul medical cu care tocmai a stat de vorbă. Dar în fond, ce face din Casa somnului un roman aparte și din Jonathan Coe un bijutier al scrisului? în primul rînd, ambivalența ecoului pe care-l trezește în noi. La cîte cărți vi s-a întîmplat să vă pufnească rîsul și să vă podidească plînsul în aceeași secundă? Ei bine, textul de față o face. Nu știm cum
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât conștientizez ceea ce numești 'tehnica de convingere mascată'. Faptul că sunt ori nu sunt conștient nu influențează procesul de creație. Asemenea opreliști și puncte de echilibru operează la nivelul semi-conștientului, iar scrisul doar acolo e cu putință. Background Noises îl îndeamnă pe cititor la un act foarte departe de comportamentul Desperado: 'Oprește-ți mintea și ascultă.' Nu te refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
anume tradiție culturală. Descrierea stilistică se transformă pe neobservate în judecată estetică, adesea printr-un clișeu al aprecierii pe care îl poate pune în evidență mai ales comparația cu alte tradiții. în istoria ideilor culturale românești, s-ar părea că scrisul e mai întîi obiect de prețuire, sursă de autoritate (la autori savanți, erudiți, precum Miron Costin, sau Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-o primă fază de construire conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
e mai întîi obiect de prețuire, sursă de autoritate (la autori savanți, erudiți, precum Miron Costin, sau Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-o primă fază de construire conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-o primă fază de construire conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
mai puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
zău ăștia sînt Rumâni groși bădărani de la țară, nu vor să aibă cît de puțină evghenie pă dînși! dar ce văz! (...) Ait! s-a stricat! s-aaa duuus acum și limba!". Muntenismele dintr-o categorie ulterior mai puțin notată în scris conferă textului o impresie de surprinzătoare actualitate; dincolo de arhaism, construcția în care apare cuvîntul evghenie mi se pare aproape de stilul familiar-argotic de azi (tiparul "are bani pă el"). O istorie problematică și dramatică a limbii române ar trebui oricum să
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
ar fi onorat pe ea însăși, dacă l-ar fi avut în rîndurile sale. Revenind la paginile scrise în memoria lui, să spunem că acest om minunat a lăsat în urmă o lumină caldă și o seninătate care răzbate în scrisul celor care îl evocă, dincolo de respectul și admirația lor față de acest mare cărturar. Cu un singur lucru nu putem fi de acord, deși înțelegem ce va să zică. Zigu, care era un specialist în alcătuirea unei ediții și un neobosit scotocitor prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]