2,096 matches
-
care va marca sensibilitatea revoluționară. Conspirația lui Babeuf este retorta în care se topesc elementele originare ale pasiunii moderne. Radicalismul egalitar al conjuraților duce mai departe ambiția adamică a lui 1789, epurată, acum, de orice compromis cu moderația burgheză sau scrupulele constituționale. Mitul babeuvist este cu atât mai important cu cât el este asumat de mai toate mișcările de stânga ce populează secolul al XIXlea. Ca și SaintJust, dar de pe un alt versant, Babeuf devine un obiect în panteonul revoluționar, iar
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai căror eroi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
serviciului militar în mediul creștin de către soldați, intelectuali și ierarhii bisericești. Cei dintâi puteau vedea în această meserie riscul de a cădea în idolatrie, înțeleasă ca o trădare a unicului Dumnezeu și poate, cei mai mulți nu păreau nici măcar să-și facă scrupule despre conținutul moral al serviciului militar. Intelectualitatea Bisericii aprofunda discursul astfel: dacă în secolul II era foarte atentă la discursul escatologic asupra păcii, spre sfârșitul secolului, alături de tema antiidolatrică, unii Părinți ai Bisericii promovau o extindere a temei antimilitariste prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de confesiunile sacrilege ale soldaților episcopul dictează, în Omilia 114, câteva reguli de viață religioasă tuturor creștinilor, vizându-i mai ales pe cei care ocupau funcții în administrația publică, și de practică pastorală pentru clericii săi, care, fără prea multe scrupule, căutau să se îmbogățească ilicit, dedicân-du-se unor activități nepotrivite slujirii sacre. Astfel, constata cu durere cum, mulți dintre soldați, după ce au săvârșit furturi pe durata incursiunilor lor și au violat femeile, care refuzau să le dea banii, nu dădeau semne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că soldații puteau să fie atrași la creștinism, mai mult repede decât cei care aparțineau altor clase sau categorii sociale. Viziunea acestei realități viitoare l-a inspirat pe neașteptate și pe sfântul Petru, care, depășind barierele naționalismului ebraic și propriul scrupul religios, nu a ezitat să-i boteze pe unii dintre păgâni, ca în cazul centurionului roman Cornelius, la Cezareea, împreună cu toate rudele și prietenii săi intimi. Acest episod deschidea calea Evangheliei și lumii păgâne, Evanghelie predicată anterior doar iudeilor din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
activi de acolo, soldații creștini și-au reconsolidat credința făcând noi convertiri printre proprii camarazi păgâni. Între timp, și-a revărsat violența asupra tuturor creștinilor și a soldaților de orice grad. Din acest motiv, unii creștini îndemnați și încurajați de scrupulul religios, dacă se aflau deja în serviciul militar, ieșeau din rândurile armatei, iar dacă erau recruți, refuzau să îmbrace ținuta militară și să pună mâna pe arme în favoarea Imperiului. Unii militari precum centurionii Theodorus din Heracleea și Gordius din Cezareea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a umplut de valori și de defecte. Tradiția păgână l-a prezentat ca pe un geniu rar de gânditor și de conducător fără a face economie de laude, iar cea creștină l-a ilustrat lipsit de personalitate, superficial și fără scrupule, înconjurându-l de ură și dispreț, după cum am văzut mai sus. Prin disprețuirea creștinismului, Iulian își propusese restaurarea imperiului pe baza tradițiilor păgâne, prin renașterea păgânismului lipsit de putere și în agonie, cu templele sale în bună parte închise, devastate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simt sau gândesc cu adevărat În sinea lor se spune că sunt sinceri, deoarece la ei „ce e-n gușă e și-n căpușă”.) A scoate castanele din foc cu mâna altuia. (Cei lipsiți de onoare nu-și fac nici un scrupul din a se folosi de alții atunci când trebuie să-și asume curajul sau responsabilitatea unei acțiuni foarte importante, dar periculoasă prin ea Însăși.) „șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți.” (B. Franklin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un om, nu-l cunoști”; „Până nu te bagi cu omul la plug, nu-i cunoști ce-i poate pielea”.) Cine se teme de el Însuși nu mai are de cine să se teamă. (Cel care și-a făcut din scrupulele sale morale un crez pentru viața de fiecare zi nu mai trebuie, cu siguranță, să se teamă de nimeni și de nimic, deoarece crezul său Îl va apăra, ca un scut, atât de propriile tentații, cât și de eventualele răutăți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altceva decât să-și depersonalizeze aceste trăiri, să le lipsească de autenticitate.) „Cei care nu pun Întrebări primesc cele mai amănunțite răspunsuri.” (Th. Wilder) și pereții au urechi. (Indiscreția unora este Într-atât de mare, Încât nu-și fac un scrupul din a realiza un atentat la Însăși intimitatea noastră.) „Omul să-și Îngăduie a spune numai ceea ce Îi place lui Însuși să asculte.” (Aristotel) Vai de casa aceea unde găina cântă și cocoșul tace! (Desigur, climatele familiale sunt mai liberale
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dar și pentru că le dă iluzia că Împreună ar putea Înlătura erorile sau imperfecțiunile existenței lor.) După război, mulți viteji s-arată. (Lașii evită situațiile de confruntare primejdioase, În care viața le-ar fi În pericol, dar nu-și fac scrupule din a se lăuda - după ce primejdia a trecut - cu fapte de curaj pe care le-ar fi putut Înfăptui dacă nu i-ar fi Împiedicat cauze obiective, chipurie, să ia parte la confruntare: „La plăcinte Înainte, la război Înapoi”.) Unde
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai adevărată, trebuie să alegem pe cea mai cinstită.” (La Bruyère) „Mai bine să fii invidiat, decât compătimit.” (Thales) Parcă mi-e rușine mie că nu ți-e rușine ție. (Când te respecți, nu poți fi indiferent la lipsa de scrupule a celui care, deși se știe vinovat, declară cu nonșalanță: „Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”.) „Caracterul fără Înțelepciune poate mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic.” (Cicero) Degeaba pui rimel la ochi, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și la momentul oportun.) Nu te face șoarece, că te va mânca pisica. (Renunțând la propriile principii și convingeri, riști să devii, mai devreme sau mai târziu, dependent de argumentele și deciziile oamenilor ambițioși din jur sau ale celor fără scrupule, care vor ști să te folosească pentru Îndeplinirea scopurilor lor.) Evită plăcerile care mușcă a doua zi. (Plăcerile care „mușcă a doua zi” sunt, desigur, acelea care au fost realizate În exces: orice comportament exagerat/abuziv este periculos, deoarece determină
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prieten și așa mai departe...) Nu te Încrede În tot câinele care dă din coadă. (Zâmbetul mieros cu care ne Întâmpină unii dintre semenii noștri ascunde, adesea, mult calcul, multă ipocrizie sau viclenie. Este vorba de acele persoane lipsite de scrupule care au Învățat din comportamentul nobilului patruped doar un singur lucru: că este mai ușor să obții bunăvoința sau ajutorul cuiva gudurându-te sau recurgând la abile lingușiri, decât să te străduiești să-l convingi de valoarea ta, prin fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prima percepere a taxei, Întrebându-l dacă simte vreun miros; acesta spunând că nu, Vespasian Îi răspunde cu expresia devenită celebră: „Vezi, banii n-au miros”. Expresia este folosită astăzi pentru a-i ironiza pe cei care n-au nici un scrupul În a considera că orice căi sau mijloace de Înavuțire sunt binevenite.) Banul e ciocoi de uși multe. (Acest sens metaforic s-a constituit În timp, o dată cu observarea faptului că banul nu cunoaște opreliști de nici un fel; trecând peste orice
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Învingi tocmai pentru că ai știut să faci, la momentul oportun, o concesie majoră: Întreaga muncă de educație se bazează, de fapt, pe arta de a face, la timpul potrivit, compromisuri strategice sau amânări diplomatice. Μ Criticăm tupeul agresiv, lipsit de scrupule, al unor semeni În afaceri, dar după ce aceștia au reușit să dea marea lovitură, suntem Înclinați să-i invidiem. Μ Cum se explică faptul că lucrul de care ne temem cu Înfrigurare sfârșește mai Întotdeauna prin a se Întâmpla? (De
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Adevărata moralitate este aceea de care ajungi să dai dovadă și În intimitate (sau, În primul rând, În cazul acesteia). Μ Cea mai cumplită mezalianță este aceea În care puterea este Însoțită frecvent de răutate: atunci nu se manifestă nici un scrupul față de metodele sau mijloacele folosite! Μ Cel care se respectă Își trădează bunul-simț chiar și atunci când cere permisiunea să facă ceva. Μ Calea cea mai bună de a obține respectul cuiva este, desigur, aceea de a-l respecta. Μ Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aceștia se comportă așa pentru că se simt stângaci sau intimidați În prezența unor calități sufletești reale ori poate simt nevoia să-și mențină astfel mereu deschise orizonturile disponibilităților lor altruiste). Μ În timpurile foarte vechi, dușmanul era ucis fără nici un scrupul, fără nici un regret; În timpurile feudale/medievale era Învins cu grija de a i se fi respectat onoarea; În timpurile moderne, importantă și, totodată, hotărâtoare pentru orgoliul propriu era viclenia cu care dușmanul putea fi Înlăturat; astăzi Încercăm tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
victima unui accident, ci a unei crime. Calloway are și el Îndoieli În legătură cu Împrejurările morții lui Lime, dar din alte motive. Știe că acesta nu era numai prietenul amabil pe care și-l imagina Martins, ci și un criminal fără scrupule care profitase de perioada de după război ca să se Îmbogățească prin traficul de penicilină expirată, cu consecințe mortale pentru consumatorii săi. Într-o zi În care iese din clădirea În care locuia Anna, de care se Îndrăgostise, Martins observă un bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ei, Martins cere să-l Întâlnească pe Lime. Regăsirea are loc pe strada principală din Prater, Viena. Lime se descoperă a fi băiatul simpatic pe care Îl cunoaște Martins din copilărie, dar lasă uneori să se Întrevadă o ființă fără scrupule, indiferentă la soarta victimelor sale. Înspăimântat de felul În care a ajuns prietenul său, Martins hotărăște atunci să colaboreze cu poliția și să-l atragă Într-o capcană, stabilind o altă Întâlnire. Însă Lime reușește să se strecoare În rețeaua
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
din două lefuri ca vai de capul lor, de-abia scot Împreună vreo 2000 de dolari pe lună (sumele sînt exprimate, În roman, În franci). În clisa unui atare cenușiu univers, mizerabil social și pîngărit moral de agenții lipsiți e scrupule ai unui partid politic ticălos, apare domnișoara Chambon, Învățătoarea de care zidarul nostru se Îndrăgostește dar relația lor este imposibil de Împlinit și, În decursul sacru al unui an școlar, domnișoara pleacă pe alte meleaguri. Ambiguitățile unei relații imposibile Între
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a căror cunoaștere contribuie la introducerea În mitologia europeană nordică. Cred Însă că lecturile literare din perioada medievală fac destul de puțin dacă nu sunt Însoțite de cunoașterea unor texte sacre, apoi a unor texte care stau la baza filozofiei moderne. Scrupulul purității genurilor nu contează aici, pentru că el aparține unei istorii literare retrospective. Literatura premodernă trebuie să fie studiată nu numai din unghi retoric, nu recreată Într-un spațiu muzeal pentru uzul unor spectatori care habar nu au de autentica ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vicleșuguri și șiretlicuri puse în slujba Puterii, apare și un organ de execuție: agentul dublu, în cazul de față Narcis. Acesta navighează cinic de la un comanditar la altul, pentru a-și păstra poziția, înclinându-se după cum bate vântul, trecând fără scrupule de la Britannicus (căruia îi este sfetnic apropiat) la Nero, învățăcelul său. Tânărul prinț Britannicus e primul care va face din el un spion personal: „Uită-te la ochii lor, fii atent la tot ce spun” (I, 4, v. 349), îi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Îi suprimă libertatea. Dacă libertatea semnifică faptul de „a fi tu Însuți”, constrângerea Îți impune cu caracter de obligativitate „a fi conform unei voințe străine și de regulă, nedorită”. Dar constrângerea poate veni și din interiorul persoanei sub formă de scrupule morale, remușcări, regrete, sentimente de culpabilitate etc. Se produce În acest caz un conflict valoric interior Între voință și conștiința morală, Între „ce vreau” și „ce trebuie”. Trebuie stabilit astfel un acord Între voință și conștiință, mai exact un raport
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Fiecare dintre aceștia ilustrează o anumită trăsătură de caracter imoral. Persoana imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării sale interioare, că este posedată de propriile sale pulsiuni care nu pot fi cu nimic controlate. Aceste persoane nu pot avea scrupule și nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință perversă. Pervertirea morală reunește doi factori: unul de tip constituțional psihologic și altul de ordin moral dobândit prin educația incompletă sau lipsa de educație, influența mediilor și a modelelor negative. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]