KorAP: Find »[drukola/base=scufunda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...188 >

4,690 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

și icnea. Din pricina acestei poziții nefirești multe din incrustațiile de fildeș ale parapetelor și cabinelor căzură din locurile lor. în zadar am încercat, cu drugi și cu piroane, să desfacem lanțurile de pe babale - parcă încremeniseră; iar între timp balena se scufundase așa de mult, încît marginile-i aflate sub apă deveniseră inaccesibile; și, în fiece clipă, greutatea ei parcă sporea cu tone și tone, iar corabia părea pe punctul să se răstoarne. Ă Stai nițel, stai nițel! striga Stubb către cadavru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
devine cîteodată inevitabilă - ea constituie un fenomen foarte ciudat, căruia nici un vînător de balene nu i-a găsit deocamdată o explicație potrivită. De obicei, cașalotul mort plutește foarte ușor, cu burta sau coastele ridicate mult deasupra apei. Dacă s-ar scufunda numai balenele bătrîne, slabe, cu inima zdrobită, cu grăsimea împuținată și cu oasele grele deformate de reumatism, s-ar putea afirma cu oarecare temei că această scufundare este rezultatul unei neobișnuite creșteri a greutății, provocată de absența țesuturilor ușoare. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și cu oasele grele deformate de reumatism, s-ar putea afirma cu oarecare temei că această scufundare este rezultatul unei neobișnuite creșteri a greutății, provocată de absența țesuturilor ușoare. Dar lucrurile nu stau așa. Căci se întîmplă uneori să se scufunde și balenele tinere, sănătoase tun și înfășurate în slănină, care clocotesc de aspirații nobile, ca niște eroi doborîți prematur în primăvara vieții lor. în treacăt fie spus, cașalotul este mai puțin expus decît celelalte specii acestui accident. La douăzeci de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înfășurate în slănină, care clocotesc de aspirații nobile, ca niște eroi doborîți prematur în primăvara vieții lor. în treacăt fie spus, cașalotul este mai puțin expus decît celelalte specii acestui accident. La douăzeci de balene normale, un singur cașalot se scufundă în felul acesta. Deosebirea se datorește fără doar și poate cantității superioare de oase a balenei normale, numai „storurile venețiene“ ale acesteia cîntăresc cîteodată peste o tonă, pe cînd cașalotul nu e apăsat de o asemenea povară. în unele cazuri

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ca un soi de balon animal. Atunci, nici măcar un vas de război n-ar putea s-o vîre la fund. în vînătoarea de balene practicată pe lîngă țărm, în golfurile Noii Zeelande, cînd o „balenă normală“ dă semne că se scufundă, oamenii o leagă de un fel de geamanduri prinse în parîme extrem de lungi, ca s-o poată găsi cînd se va ridica din nou la suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ori, în exact același număr de minute. Dacă, însă, îl sperii după ce a respirat de cîteva ori și-l silești să plonjeze, cașalotul va căuta să iasă din nou, pentru a-și face plinul de aer; și nu se va scufunda ca să-și petreacă timpul obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși, că aceste proporții diferă de la individ la individ, deși rămîn neschimbate la fiecare în parte. De ce-ar stărui

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de a-mi pune în față o oglindă și nu peste multă vreme am văzut reflectîndu-se în ea o spirală ciudată, ce se desfășura în aerul de deasupra capului meu. Umezeala ce-mi jilăvește părul ori de cîte ori mă scufund în gîndurile mele, după șase cești de ceai fierbinte, în mansarda-mi cu acoperișul de țigle subțiri, în cîte o după-amiază de august, este poate un argument în plus pentru ipoteza mea. Cît de nobil ne apare puternicul și cețosul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de deasupra răsuflătorii balenei, ai crede că-i fumul exploziei. 5) în poziția normală de plutire a leviatanului, aripile cozii sale se află cu mult sub nivelul spinării, ceea ce le face cu totul invizibile; dar cînd se pregătește să se scufunde în adîncuri, aripile acestea se ridică, laolaltă cu cel puțin treizeci de picioare din întregul trup, vibrînd o clipă în văzduh înainte de a se mistui în apă. Cu excepția sublimei „sărituri“ - o mișcare pe care o vom descrie altundeva - acest plonjon

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Ce te-a apucat, omule? îl repezi Starbuck. Ă Uite colo, îi răspunse Queequeg, arătînd în jos. Starbuck văzu într-adevăr lungul cordon ombilical al doamnei Leviatan, de care puiul ei părea încă legat, așa cum o balenă lovită, după ce se scufundă în adîncuri, trăgînd după ea sute de stînjeni de parîmă, iese din nou la suprafață, cu parîma desfășurîndu-se liber, în spirale ușoare. Se întîmplă uneori, în cursul vînătorii, ca această parîmă naturală, al cărei capăt matern e slobod, să se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate păsări se bălăceau și se scufundau pe-acolo, cîrîind și țipînd și bătîndu-se între ele. Stubb făcea o mutră cam plouată, mai ales că duhoarea aceea oribilă sporise considerabil, cînd deodată, chiar din inima acelei plăgi pestilențiale, se stîrni un parfum subtil, care începu să-și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ce ești, ca să te păstreze și să te arate generațiilor viitoare! Ă Ce s-a întîmplat cu Balena Albă? izbucni Ahab, care ascultase enervat discuția dintre cei doi englezi. Ă A, da, răspunse căpitanul ciung, ei bine, după ce s-a scufundat, n-am mai văzut-o un timp. De fapt, așa cum ți-am mai spus, nici nu știam care din balene îmi făcuse figura asta; abia mai tîrziu, întorcîndu-mă la Ecuator, am auzit de Moby Dick și am știut că ea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
partea asta. O apăsare pe trăgaci și Starbuck ar mai apuca să supraviețuiască, pentru a-și îmbrățișa nevasta și copilul... Vai, Mary, Mary!... Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă nu te ucid, bătrîne, cine știe la ce adîncime se va scufunda, de azi într-o săptămînă, trupul lui Starbuck și trupurile tuturor celorlalți din echipaj? Doamne, Dumnezeule, unde ești? Să apăs? să apăs?... Vîntul a căzut și și-a schimbat direcția, domnule căpitan. Gabierul mare și gabierul mic au fost întinse

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe treabă, ușurel. Ia să vedem - cîți sîntem cu toții pe vasul ăsta? Am uitat. Oricum, o să pun treizeci de saule de siguranță împrejurul sicriului, treizeci de saule cu capete de turci, lungi de cîte trei picioare. După aia, dacă se scufundă corabia, treizeci de flăcăi viteji au să se lupte pentru un singur coșciug - asemenea lucru nu se vede prea adesea sub soare! Hai, ciocane, dalta de ștemuit, găleată și cavilă de matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
zîne cu ochii surâzători, zbenguindu-se nepăsătoare în jurul bătrînului lor tată și jucîndu-se cu smocurile de păr cărunt crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile dulci ale aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
trupului se ridică încet din apă și, o clipă, întreagă această făptură marmoreană se arcui în văzduh, întocmai ca podul natural din Virginia; apoi, fluturîndu-și amenințător coada în aer, magnificul zeu se arătă în toată spendoarea lui, înainte de a se scufunda în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste o clipă, ochii părură să i se rostogolească în cap, cercetînd de jur-împrejur orizontul acvatic. Briza începuse să se întețească, iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice, înăuntru și în afară, trase de balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt cu neputință de evitat - în clipa aceea, Ahab, scos din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
desfășurîndu-și pînzele și fixîndu-le, jos, cu bonete, corabia porni sub vînt - ca un albatros cu aripile întinse - pe urmele lui Moby Dick. Jetul scînteietor al acesteia era semnalat cu regularitate de pe catarge, la intervalele ritmice prevăzute; iar cînd balena se scufunda, Ahab își nota ora și, plimbîndu-se de colo pînă colo pe punte, cu ceasta habitaclului în mînă, aștepta să se scurgă timpul. în clipa cînd se încheia intervalul prevăzut pentru scufundare, Ahab exclama: Ă Al cui e dublonul, acum? O

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se repezi printre celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
drumul ca un pilot... Și că-l voi revedea? Dar unde? Voi avea oare ochi în fundul mării, dacă voi coborî pe scările acelea fără sfîrșit? Numai că, toată noaptea, m-am depărtat de el, de locul unde se va fi scufundat. Da, da, aidoma multor altor oameni, tu ai spus adevărul, tristul adevăr, despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur! Ambarcațiunile nu se depărtaseră prea mult, cînd, la un semnal al oamenilor de pe catarge - un braț îndreptat în jos - Ahab știu că balena se scufundase; dar, fiind hotărît să se afle în preajma ei cînd va ieși iar la suprafață, își urmă drumul, cam de-a curmezișul vasului. Oamenii din echipaj tăceau, parcă fermecați, în vreme ce valurile izbeau din plin în prova ambarcațiunii. Ă Ciocăniți-mă, înfigeți

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia? Dar, în timp ce vîslașii trăgeau din răsputeri la rame, împingînd ambarcațiunea printre talazurile furioase, prova ei, lovită de balenă, se rupse la capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea se scufundă aproape pînă la nivelul copastiei; bălăcindu-se prin apă, oamenii încercau acum să o scoată afară cu ispolul și să astupe spărtura. Cam tot atunci, în vîrful catargului, Tashtego încremeni cu ciocanul în mînă, iar flamura roșie îl învălui ca

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din inima iadului te lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți, te voi vîna, balenă blestemată! Iată lancea mea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau să vegheze în creștetul corabiei ce se scufunda. Cercurile concentrice începură să înconjoare ambarcațiunea singuratică, iar oamenii, vîslele, mînerele lănciilor, toate obiectele însuflețite și neînsuflețite ce mai pluteau pe mare, începură să se rotească în jurul vîrtejului, care sfîrși prin a înghiți pînă și cele mai mărunte lucruri de pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vergă, precum și lunga flamură fîlfîitoare, ce se desfășura calmă, parcă în bătaie de joc, deasupra talazurilor nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]