3,463 matches
-
Gură spartă! Clonțul! Hei...! Afurisit să fii! Dar-ar benga-n tine! D'aia ți s-a dus ție buhul, de Zăpăcilă! Nu vezi că mațe-fripte ăsta stă pe fază și înregistreză ce vorbim? Ești chior? Creier de stridie! îl scuipă Primul. Apoi, Momocilă se repede coleric, la Avocat: Nu ți-am spus cu frumosul, băi, să nu te mai holbezi? Nu ți-am vorbit creștinește, pe-nțelesul tău, mârlane?! Zii?! Da ori ba?! Atunci, de ce paștele mă-tii de târsânar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dărâmată complet. Mai am un pic și mă prăbușesc, fac o comoție, trag un nănel, de cât am mai umblat, și azi, și ieri. Bașca alaltăieri. Am prins bășici la tălpi. Un număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă birjărește, cu tupeu, pe direcția Bossului. Nae scoate fără o vorbă, din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o grijă! Situația e
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte explicații
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Care are chef de glume, îl bag în spital, în mă-sa, bre! S-a-nțeles? Continuând să se chiorască preventiv, prin geamul blindat, după elocventa-i somație, Moș Magiun ia de-odată o pauză, înghite o porție bunicică de scuipat și eliberează, printre dinții lui răriți și pătați, o înjurătură complicată, nereproductibilă și cu circulație restrânsă, la anumite zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crezut?! Într-adevăr, încurcate și nebănuite sunt căile Domnului! Asta așa e, băi! Bravo! Acum m-am bunghit și eu! Corect! Ai perfectă dreptate! se minunează și Poetul. Cum era chestia? Cei de la remorcă, vor fi cei dintâi! He, he...! Scuipă-l, bre, să nu se deoache! A văzut luminița! Atâta onoare și importanță pe creierașul lui, ce nu s-a mai pomenit. Colivarii să trăiască, să se coțăiască! Atențiune, lume, atențiune: Alteța sa serenissimă, Marco van Vierme, chevalier sans peur et
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răvășită și dominatoare, ca o amazoană. Ținându-și prada strâns îmbrățișată cu o mână (precum femela de călugăriță, Mantis religiosa), Gladiatoarea apucă unul dintre paharele de vin, cu mâna liberă, soarbe și înghite cu sete, repetând gestul, pentru a-i scuipa băutura Îngerului, în plină figură! Știu cine ești! Ha, ha...! Te cunosc! Te recunosc, rivalule! Și tu... Și tu știi cine sunt eu! Am multe nume... Mai multe decât poți număra! răsună deodată un glas străin și cavernos, dintre buzele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deodată un glas străin și cavernos, dintre buzele umede ale femeii. Apoi vocea normală a Lilianei îi revine, printre icnete întretăiate: Așaaa...! Acolo! A-a-a! Nu te opri, că te sugrum! Ce bine e-e-e...! Adulterina geme și iar îi scuipă vin lui Uriel, în față! Dane...!! zbiară Fratele, văzând cum Îngerul se rigidizează și-și dă privirea bolând, peste cap. Nici un pas, că vă tai, pe voi doi, futuriștilor! se întoarce Șobolanul ferm, către Avocat. Bag cuțitu-n voi! Vă avertizez
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aici, cu o abilitate de scamator sau de scrimer, Boss răstoarnă conținutul paharului acesteia, în altceva: În Cupa lui Iosif din Arimateea! Gladiatoarea întinde un braț, din inerție, palmează cana, o duce la gură și bea; și vrea să-l scuipe din nou pe Înger... Într-o singură clipă, buzele i se unesc, i se lipesc, fuzionează-cobză, carnea cea moale de deasupra, dizolvându-se în cea de dedesubt! Procesul extraordinar se întinde cu repeziciune, metamorfoza cuprinzând toate fantele și orificiile corporale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă, crezând că l-a podidit sângele, îi dispăru râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî mai tare și se întoarse la datorie. Bănuiții, îngrămădiți ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri și, sărind jos, îl bătu protector pe umăr. Nadina povesti la dejun întîmplarea, completînd-o cu mici înflorituri pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vadă mai bine ori să schimbe o vorbă cu cine s-ar nimeri. ― Foc, nu glumă! strigă Vasile Zidaru din ogradă către Leonte Orbișor care, stând mai sus cu două case, coborâse în uliță tocmai fiindcă îl auzise tușind și scuipând. Și uite așa arde de la miezul nopții!... Cu ce arde acolo știu c-ar fi trăit boierește un an de zile tot satul, dacă nu și mai mult! ― Apoi las' să se aleagă scrum și cenușă din toate, că ele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
flămânzi, și-s fără o palmă de loc, și-s stors de vlagă, și muncesc pînă-mi sar ochii, și n-ajung să-mi hrănesc copiii... Și voi vă supărați că i-am făcut de petrecanie în loc să săriți cu toții s-o scuipați, așa moartă, că ea de bine și de huzureală a venit, să nu ne lase nouă pământul și să-l dea la ciocoii ei... Dar eu îi omor pe toți... care-mi pică în drum îi dau cu toporul... să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să încercăm s-o ducem până la un sas și s-o ejectăm în spațiu. ― S-o ducem? (Parker izbucni în râs. Timbrul cavernos nu-i trăda veselia ci îngrijorarea.) Eu mă omor să vă spun că drăcia asta e colosală! (Scuipă cu dispreț pe arma pe care o sfărâmase.) N-o s-o ducem nicăieri cu asta! ― Ai și tu dreptate, zise Lambert. Trebuie s-o dirijăm spre un sas. Cum facem asta? Ripley îi privi pe fiecare în parte. ― Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
drept, dacă n-am dreptate. E ceva cu legea nouă. Poți să faci pușcărie. Te-a reclamat la poliție?... Da?... - Nu că o iubesc și mă iubește, știi prea bine... - Ți-a murit soacra? - Ei, aș! E în putere... - Ai scuipat pe stradă și te-a văzut patrula de poliție sau de jandarmi. Lucru urât!... Ți-a atras atenția și cum îți ieși repede din fire, ai înjurat în public și ai fost amendat. - Nici asta!... - Ah, da! Îmi spuneai, când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
băut și are efecte tămăduitoare asupra coardelor vocale și redă vocea. - Suc de castraveți proaspeți cruzi. Castraveții mai apropiați de maturitatea fiziologică (mai bătrâni) au mai mult suc. Cu sucul de castraveți se face gargară și se bea (nu se scuipă sucul, după gargară, se înghite). Un pahar (250 gr) de suc de castraveți, băut pe zi, ajută la funcționarea bună a ficatului, ca rezultat ajută la menținerea sănătății. Sucul de castraveți „taie” setea. O cură de suc de castraveți se
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
amăgitor solitara strigătură de izbîndă : fac ce vrea mușchii mei ! Nimeni nu mai comunică, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, vorbele sînt folosite doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică peste o realitate pe care nu mai știu să o exprime. Limba însăși se stîlcește, iar vocabularul se împuținează, vociferînd fără să mai rostească. Acum douăzeci de ani chiar ne-am cîștigat Libertatea Cuvîntului, dar nimeni
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
roman: „L-au îmbrăcat cu o haină de purpură și, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi au început să-l salute: «Bucură-te, rege al iudeilor!». Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, i se închinau” (Mc 15,17-19). Batjocura lor se inspira din omagiul datorat Cezarului. Parodia era completată de coroana de spini, care încerca să imite coroana de lauri purtată de Cezar, mantia de purpură, trestia (simbolizând
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o clipă, apoi îl împinse din nou, până se auzi un mic trosnet. Elisabeta gemu într-un fel ciudat, aproape senzual, și apoi începu să suspine. Sora detașă repede acul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
numeau tot Ada și Carmina, dar Ada cea de cârpă era a Carminei și Carmina cea împopoțonată era a Adei. Erau păpuși mari, aproape cât stăpânele lor. Garoafa făcuse niște ochi languroși, ceva între o maimuță și Marilyn Monroe, și scuipa pe jos cu blazare. Anul trecut o mai cărase până aici pe hidoasa de Florina, păpușa ei cu ochii scoși, dar acum ne privea cu dispreț. Puia nu se jucase niciodată cu așa ceva, iar Balena, care avusese o negresă, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai rânjet, dintr-una din orbitele craniului. După obiceiul alor ei, scuipa semințe peste tot. Prin acea orbită, care avea fundul spart, te puteai strecura, cu destulă greutate, în țeasta lui Rolando. Interiorul era neted și curat ca al unei păpuși de celuloid, înghesuite, eu și Garoafa puteam sta foarte bine acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau coji de semințe. Băiatul avea o freză tăioasă ca muchea toporului, dată cu ulei și, probabil, cu zahăr în loc de fixativ. Am aflat că Garoafa "e cu mă-sa cu căruțu la sticli goali" și că se întoarce abia diseară. După ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Marina. Am înțeles, bunăoară, că cel căruia voi îi spuneți Boddhisattva va muri carbonizat, dar va muri liber. Și e probabil că, dacă n-ar fi fost un Boddhisattva, și-ar fi dovedit libertatea și altfel, în chip public: bunăoară, scuipând în obraz pe comandantul lagărului. - Este extraordinar! exclamă Ieronim. Cum ați ghicit? Asta făcea parte, până de curând, din scena de-adineaori: după ce-i spune că lui îi va fi frig în crematoriu - căci, evident, pentru el se alesese pedeapsa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cum ați ghicit? Asta făcea parte, până de curând, din scena de-adineaori: după ce-i spune că lui îi va fi frig în crematoriu - căci, evident, pentru el se alesese pedeapsa maximă: incinerarea de viu - după ce-i spuse asta, îl scuipă în obraz. Dar ne-am dat seama că asemenea reacție, eroică, nu se potrivește unui Boddhisattva, după cum nu s-ar fi potrivit, bunăoară, lui Isus sau unui martir creștin... Marina îl ascultase cu o neașteptată emoție, privindu-l adânc în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi o dată revolverul, apoi îl lăsă să cadă. Căzu, cu un sunet surd, între bulgări, lângă brațul rănitului. - Dacă vă e milă de el, spuse, mai bine împușcați-l. Să nu se mai chinuie... Făcu câțiva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]