3,089 matches
-
lui ușoare se auzeau curgând printre ramurile palmierilor. Venea de la miazăzi, din acele ținuturi unde deșertul și noaptea se împreunau acum sub cerul încremenit, unde viața se oprise în loc, unde nimeni nu îmbătrânea și nu mai murea. Apoi apele vântului secară, și ea nu mai știu dacă le auzise cu adevărat. Auzea doar o chemare mută, pe care, după voie, putea s-o asculte sau s-o înăbușe, dar al cărei înțeles, știa bine, îi va rămâne pentru totdeauna necunoscut dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
după o cortină de ceață în gri la fel ca și viața. Degeaba am sădit clipe fericite în ghivece, la fereastră, n-au dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină; voi săpa adânc în stâncă, să găsesc izvorul dătător de viață nouă... Voi fi chiar troița care va sta pavăză între bine și rău. Atitudine de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
frica în sân. Totuși sunt puțin mai liniștită de când am auzit că, pe unde ești tu, s-au potolit bătăliile. O, dare-ar Dumnezeu să se sfârșească odată, că de atâta război ni s-a acrit sufletul și ne-au secat lacrimile. Tot așteptăm să ne pomenim cu tine pe acasă, măcar pe câteva zile, că alți ofițeri capătă concedii des. Și noi avem în gazdă un maior, tare de treabă, polonez. Bietul om toată ziulica oftează de dorul familiei, că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sectoarele infanteriei, pe care trebuie să-l urmeze dânsul. Pe când își făcea astfel socotelile, îi veni în minte, fără să vrea, locotenentul Varga și se gândi, zîmbind: "Varga mă așteaptă mereu..." Merse liniștit mai departe. Calea cobora printr-o vale seacă, strâmbă. "Nimai de n-aș întîlni vreo patrulă", își zise Apostol, fără frică, parc-ar fi vorbit de altul. Pe urmă, după câțiva pași, își auzi cizmele bocănind pe cărarea bolovănoasă, și pintenii ca un țârâit de greier. Și iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
garoafeeeeeee! Sandu Șpriț Încearcă să nu pară curios, dar bea din propriul pahar trâgând cu coada ochiului la prietenul care pare peste măsură de afectat. Și zici că se vor ofili garoafele alea? De ce, nu le mai udă nimeni? A secat conducta? Apa Nova, niște Șmecheri. Crinii ăia regali de cine sunt rupți, nu se ia amendă pentru asta? Eu așa Știam, că se ia... Tăcerea lui Gore permite melodiei să se deruleze fără Întreruperi. ÎȘi mai umple o dată paharul, toarnă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu-a sale neapropiali mâne Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi? Cine-o-nvăța copilu-ți în vremea viitoare 5S-arunce lănci și zeii Olympului s-adoare, Când Orcul de-ntuneric în sînu-i te-o-nghiți? ECTOR Femee scumpă mie, tu lacrimele seacă! După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă, Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat. 10Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine, Eu cad, mântuitorul al patriei - și-n fine Cobor la râul stygic de glorie urmat. ANDROMACHE O n-o să mai aud eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stau cu fruntea-ntunecată, Ce nu pot plânge pentru că durerea Ochii-mi a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu va gândi, nici a gândit. La ce? Au nu știu ei cu toții Că dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri - atuncea și isvorul De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... O, mare, mare înghețată, cum nu sunt De tine-aproape să mă-nnec în tine! Tu mi-ai deschide-a tale porți albastre, Ai răcori durerea-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu va gândi, nici a gândit. La ce? Au nu știu ei cu toții Că dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri - atuncea și isvorul De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... O, mare, mare înghețată, cum nu sunt De tine-aproape să mă-nnec în tine! Tu mi-ai deschide-a tale porți albastre, Ai răcori durerea-mi înfocată Cu iarna ta eternă. Mi-ai deschide A tale-albastre hale și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vai vouă Romani puternici! - Umbră pulbere și spuză Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe sus în nori. Să amorțească Tunetul și-adînc să tacă. Soarele să pîlpîiască, Să se stingă... Stele-n ceruri tremurând să cadă jos; Rîur-le să se-nfioare și-n pământ să se ascunză Și să sece-a lumei față, să se facă neagră. Frunze Galbene, uscate, cerul lumile să-și cearnă jos. Moartea-ntindă peste lume uriașele-i aripe: Întunericul e haina îngropatelor risipe. Cîte-o stea întîrziată stinge isvorul ei mic. Timpul mort și-ntinde membrii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE Ș-acum el sta în lună pe-o piatră risipită Și cîntecu-i în noapte sbura mult dureros, Părea c-așteaptă-în aer pe umbra lui iubită S-o vadă, astfel ochiu-i țintea întunecos. 640 Magul pe-o piatră seacă din luntre se coboară. Pe-a valurilor fugă el drumu-apoi îi dă - Pe-o stînc-apoi se suie - pe-ascetul îl măsoară Cu ochiul. Ca geniul văsduhului el stă. Călugărul îl vede, arfa scapă din mână, 645 Pe buze-i trece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plece La ruga mea - să-mi deie ce i-oiu cere? Nimic nu-i cer de cât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere - De cât să port iubirea-mi în tăcere Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stau astfel în jilț, ș-poi mă duc Și ani întregi putea-voiu tot astfel ca să șez Și-n inima copilei de fel nu-naintez. Copil, copilul nu e? voiește să petreacă. Ce caut eu cu ochi-mi, cu-a lor privire seacă? Ce-i zic Dumnezeire, și înger, stea și zee, Când ea este femee, și vrea a fi femee? Și totuși... Ah, odată, mi-a spus cu vorbe dulci: 160" Aș vrea pe braț, aicea, tu capul tău să-l culci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată Un chip mai blând, mai gingaș, decât ăst chip de fată! "Gîndirea ta, divine, abia putu s-adune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
azi al vostru rege cu drag va să îngroape "Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape. "Ș-acum la tine, frate, cuvântul o să-ndrept, Căci voiu să-ngălbenească și sufletu-ți din piept Și ochi-n cap să-ți sece, pe tron să te usuci, "Să sameni unei slabe și străvezii năluci. "Cuvîntul gurii proprii, auzi-l tu pe dos "Și spaima morții intre-ți în fiecare os. {EminescuOpIV 420} "În orice om, un dușman să știi că ți se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fi iubit; Când fug amicii de lângă tine, Când plângi de moarte-i trist, părăsit: Gîndește-atuncea și tu la mine, Nici eu în lume n-o duc mai bine, Și eu sunt, frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458} 3. PRINTRE STÎNCI DE PIATRĂ SEACĂ (cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Când plângi de moarte-i trist, părăsit: Gîndește-atuncea și tu la mine, Nici eu în lume n-o duc mai bine, Și eu sunt, frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458} 3. PRINTRE STÎNCI DE PIATRĂ SEACĂ (cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele sub ființa Dumnezeu - te visase ca să seci cel mai nobil sânge din vinele omenirii - ca să sugi ca un vânt cald și ommorîtor, ce neacă or-ce simțire din inimă - or-ce idee din cap. Iată poesia lui împlinită - iată cum își închipue el pământul.. Întreabă ființa care svîrcolește cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
altor popoare Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre în crudele-i sudori, El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul mărei moarte. ANUL 1848 (: apare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puțin ștaif colocvial. Și identitatea unui popor stă tot în detalii. Cunoașterea este jar, creația - flacară. Firicelele de adevăr se transformă in nisipul de la temelia imposturii. Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu detașare umoristică. I. Manea De V. Ghica va fi întotdeauna nevoie în naufragiul acesta de viață în care doar umorul și iubirea pot sufla uneori în pânza înălțată pe pluta de scânduri pe care i-o dăruim simbolic. A.G. Secară -“Aforismele lui Vasile Ghica sunt de o incontestabilă vervă.” Șerban Cioculescu Vasile Ghica, autor de aforisme demne de La Bruyere sau de un La Rochefoucould români, la fel de satirice și de adevărate ca ale acestora. Cel mai adesea simple rânduri în care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în țărînă, 9. înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10. Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? 11. Cum pier apele din lacuri, și cum seacă și se usucă rîurile, 12. așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă, și nu se mai scoală din somnul lui! 13. Ah! de m-ai ascunde în locuința morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Când te văd mă sting sub lacrimi de ruine Nu pot să mă abțin, aprind zâmbete rând pe rând Dar mă vede singurătatea și mă doboară la pământ. Iar mă chemi și iar mă alungi, doare foarte tare Și sunt secată în abisuri căutând o altă zare Florile nu mă împacă, sunt o tirană înșelătoare Le spulber și visele și speranțele sunt moarte. Vise cu tine am când vreau să te uit o clipă Și nu-mi doresc ca să revii, te
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
IUBIREA M-A ÎNTREBAT Iubirea m-a întrebat într-o zi, Plină de suferință și culoare, Până când voi mai păta cu atâta suflet Trupul acesta ce odată moare. Și tu tocmai atunci te pregăteai să pleci, Sufletul mi-a fost secat pe veci, Iar iubirea râdea de mine ca nebuna: “Ți-am spus eu că odată vei rămâne doar cu luna” LASĂ-MĂ SĂ PLEC Să mă lași să plec odată, îți cer, Căci de vei mai rămâne am să te
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]