34,020 matches
-
lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ființele, timpul, cauzalitatea suferă deformări deosebite, ca în viziunile provocate de febră. În zona neintenționalității artistice, acest miniroman poate fi citit ca o alegorie a operei de artă (având în vedere dubla meserie a naratorului, desenator și scrib), a raporturilor secrete dintre autonomia ficțiunii și precaritatea realului. Ne gândim și la umbra autorului proiectată pe perete (un alter ego?), care „supraveghează“ procesul de elaborare a creației artistice, ajungând să semene (chiar să fie!) cu o bufniță care citește (înghite!) tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
propriile mărturisiri, pentru fundamentarea asemănării tatălui cu unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc., a folosit lucrarea „Dublul și Don Juan“, de Otto Rank, iar pentru dragoste, „Lady Macbeth în sat“, de N. Leskov. Tentativă de clarificare? Sau dorință secretă de obscurizare a operei? E pariul cititorului român... Traducerea acestui român a început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vazut fața acestui om în majoritatea coșmarurilor mele. Ce gânduri imbecile, ca iarba rea, pot să încolțească sub craniul ovoid, ras, sub turbanul care-l acoperă, dincolo de fruntea îngustă? Rogojina întinsă în fața bătrânului; vechiturile sale par să aibă o legătură secretă cu viața sa. M-am hotărât, de mai multe ori, să merg să-i vorbesc, să cumpăr ceva de la el, dar n-am îndrăznit niciodată. După doica mea, a fost olar în tinerețea ei, dar, din toate produsele sale, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu mult mai reală și mai naturală ca aceea care mă înconjura când eram treaz. Timpul și spațiul deveneau atunci inoperante, ca și cum imaginația mea se trezea dintr-odată eliberată de orice constrângere. O întreagă senzualitate refulată, consecință a nevoilor mele secrete, provoca, eliberându-se în visele mele, apariția formelor și manifestărilor neverosimile, totuși naturale. Astfel, mă îndoiam chiar și de existența mea, pierzând noțiunea propriului timp și a propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dacă muzica spectaco lului n-ar fi fost semnată de marele Marius Moga. După ce e lăudat În mod deșănțat muzicianul, ce mai aflăm : „cîteva pasaje din Hora iubirii (acesta-i titlul spectacolului) se regăsesc și În coloana sonoră a telenovelei Secretul Mariei”! Scîrț! Dincolo de faptul că marele dramaturg austriac nu văd ce-ar putea avea În comun cu scenaristul telenovelei mioritice, nu mă pot abține să declar că am devenit invidios pe libertatea compozitorului de teatru și film, În general. Un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
37) ; „Stăpîna va sfîrși prin a se asemăna cu Maria Magdalena și va cerși iertarea păcatelor, pe cînd Varia va Înălța compor tamentul său sacrificial la rangul de virtute” (p.51) ; „Cehov face din livadă un sălaș al fantomelor, diseminare secretă a aceluiași Hamlet pe care Kostea Îl cita În primele pagini ale Pescărușului și pe care Lopahin Îl va parodia aici, mai tîrziu”(p.53) ; „Să cheltuiești fără să ceri În schimb, ca Timon din Atena, dragoste”(p.55); „Iașa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele mele cele îndoielnice. E o perioadă în care observ că au devenit supărător de active", încerc eu o vagă autocritică, neapărat constructivă. "Cum se numește filmul?" "The Secret. L-ai văzut deja?" "Nu cred. E un film artistic?" Nu, nu-i artistic, deși mai apar un soi de puneri în scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice, de felul reconstituirilor istorice marca Discovery?" "Nu!", face ea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să fi fost vreun altul pe Pământ. Bine, nu aveam de gând să omor pe nimeni din rațiuni de stat ori de altă natură, sau să pun la punct un sistem penal simbiotic cu unul penitenciar, coordonate de niscaiva servicii secrete. Nici vorbă, doar eram totodată și cel mai luminat autocrat de pe planetă. Totuși, ca să-i organizez, trebuia creat un nucleu dur cu ajutorul căruia ideile mele să fie puse în practică, difuzând cât mai rapid în rândul maselor largi, populare. Începusem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de genul: "Vai de capu' nostru, șefu'!", " Suntem termenați, Șefu'!", " Așa a fost să fie...", " Ce putem să facem noi, Șefu'? Unii om muri, alții om scăpa, după soarta lu' fiecare..." și câte altele din aceeași gamă. Spre mulțumirea mea secretă, Dorinel și-a ridicat în acel moment de grea cumpănă glasul și a zis cu hotărâre: "Ia gura, băi, gândacilor! Să-l lăsăm pe Șefu' să vorbească, care e șef, e deștept, nu ca noi, și știe el mai bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să se prelingă și sângele. Medicul îi verifică cu gesturi precise nasul și se încruntă, în timp ce-i tamponă sângele ce curgea necontenit. "Duduie Ștefania!" "V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da, cu igrec", gânguri fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l iute pe domnul Mirică la radiologie." Femeia făcu o mutră năpăstuită: "Acuma? La ora asta?". "Da", răspunse medicul trăgând mult aer în piept. "Acum. Și cât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Venise clipa răzbunării, cum ar spune un romancier slab. (E clar că eu n-o s-o spun. Ah! Numai de n-aș uita, dacă tot o fi s-o pun, să o fac cu italice!) Aveam o divizie de agenți secreți după el care-mi raportau tot ce face. Nu numai de când pune piciorul în facultate și până pleacă, ci și de prin locurile pe unde se preumbla cu afaceri domnia sa. Așa că nu mi-a fost greu să aflu că tocmai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și îndură viața monahală cu regulile ei de fier. De menționat, d-le Gerard, ar fi abandonarea de către acesta, a vieții monahale și întoarcerea la viața lumească. Așa i se va deschide calea spre slujirea puterii, devenind mai întâi emisar secret al cancelariilor puternice, apoi sfetnic și ambasador al unor principi mai mărunți. În fine, după ani și ani, iată-l pe Mihai de Giulești foarte aproape de locurile natale, comite de Doboca, castelan de Hust, păstrându-și și titlul de cancelar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pocneau când și când urechile, ca la schimbarea în avion, a diferențelor de altitudine. Și poate că n-aș fi dat așa importanță acestor lucruri minore, dacă într-una din zile, Valy nu m-ar fi invitat în încăperea lui secretă. Urmându-l, văd că din culise, pe scările în spirală, coboară undeva la demisol, în holul lung unde erau rezemate de o parte și de cealaltă a pereților igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sala de spectacole, la ce distanță de biroul directorului și de celelalte birouri, și, bineînțeles, la ce distanță față de pivnița bibliotecii orășenești, unul dintre cele mai tăinuite locuri din oraș. Ca și cum un administrator, adică eu, trebuia să știe și aceste secrete. Sau ca și cum ziua următoare s-ar fi declanșat o stare de necesitate și ar fi trebuit să ne ascundem cu toții, cu mic, cu mare, acolo. Dl. Valy, după ce amintește de anul în care fosa fusese inundată, vine cu unele explicații
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atmosferă apăsătoare a fosei în care pătrunseserăm, era a unui osuar dintr-o peșteră necunoscută și că urmele sutelor de actori morți acum, și respirațiile acestora aveau să mă urmărească pas cu pas chiar și după ieșirea din acest loc secret... Pusă la punct, încăperea-zic eu aiurea, ca să sufoc cât de cât, tăcerea sau ca și cum aș fi traversat în copilărie, un vis de amintirea căruia nu puteam scăpa nicicum-s-ar putea folosi la tot felul de activități: mese rotunde, vernisaje
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
va ierta nici pe lumea ailaltă, așa să știi. Dacă Valy n-ar fi pronunțat cu așa siguranță parola, aș fi fost convins că o eventuală întâlnire a mea cu cea care juca în rolul contesei, undeva, în camerele astea secrete, ar fi fost o cursă. Gândul îmi fuge însă, paralel, atât la Iozefina, cât și la scena unde contesa apare la brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spectacolului, tocmai când nimenea nu se așteaptă! Vorbește încet. Ziceai că aici suntem cu adevărat liberi, nu?. N-am spus asta. Liberi suntem oriunde ne-am afla în țara asta, nu? O știm cu toții. Dar am înțeles că o cameră secretă ca aceasta presupune și o gură de libertate. Ce accident adevărat să punem la cale? Cel care cunoaște parola presupun că știe totul despre finalul celei de-a doua reprezentații a piesei noastre de teatru. Ai vorbit mai la obiect
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alte cuvinte, cu accesul la un nou mod de existență (...) Bezna parentală corespunde nopții premergătoare creației și beznei din colibă unde are loc inițierea.” Apoi fuga la Mâncătorii de etichete: “Tot în acel februarie fierbinte, după ce Valy îi arătă încăperea secretă, care atunci, cu o zi înainte nu-l fascinase de loc, Gerard decise să revadă întregul traseu, având tot timpul senzația că n-o să se mai poată descurca și deci, n-o să găsească ușa fosei. Așa că descuie ușa din dos
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl sfătuise Valy cu o zi înainte. Clarobscurul, draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare obiect ar putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere secretă, în vreun canal sau tunel subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel loc anodin, să se creadă totuși într-un adevărat labirint. Nu se grăbea. De data aceasta își propuse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare obiect ar putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere secretă, în vreun canal sau tunel subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel loc anodin, să se creadă totuși într-un adevărat labirint. Nu se grăbea. De data aceasta își propuse chiar să nu se grăbească orice ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din acel moment, curiozitatea: unde ar fi ajuns după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se poate vedea printr-o crăpătură, abia-abia. - Tunelul acesta comunică cu cel în care ajungi dacă te cobori pe ușa aceea secretă din dușumeaua Bibliotecii orășenești. - adăugase atunci Valy mândru că poate da astfel de informații unui nou venit în localitate. De fapt nu există nicio probă a celor spuse de Valy, din moment ce, dintre bătrânii orașului, nimeni nu avea idee dacă pătrunsese
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Depinde de unde o privești, nu?), de pe cerul acela proaspăt, gata deschis tuturor aspirațiilor și, privind-o necontenit, fără să clipească, avea senzația că el se află undeva, deasupra ei, că întreagă fosa, cu culoarele, cu obiectele ei și cu ușile secrete, cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nedefinit, ceva aflat la jumătatea distanței dintre vis și realitate. Așa se face că, după mai multe nopți de nesomn, prin acel februarie zbuciumat dinainte de cutremur, și după o zi mare din viața lui, când Valy tocmai îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]