2,033 matches
-
o importanță foarte mare. Dar de ce? l-a implorat femeia. În fond, știu că mă iubești, așa că de ce Dumnezeului nu vrei să ai un copil cu mine, indiferent de metodă?! Gara se vedea deja. Până la ea nu mai era decât semaforul de care se apropiau. Alison a tras mașina în parcare, la câțiva metri de casieria de bilete, dar a lăsat motorul să meargă. —De ce, Luca? l-a întrebat ea din nou. Bărbatul a deschis portiera, a scos un picior din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai sigur acolo. La cât sunteți de palidă mai aveți puțin și leșinați în stradă. Ascultă îndemnul șoferului. Acesta se mai îmblânzi puțin văzând-o speriată și amețită. Era aproape de semafor și se făcu verde chiar în acel moment. Traversă și se duse direct în stația de autobuz. Avea nevoie să ajungă cât mai repede acasă. Abia se mai ținea pe picioare. Cineva se hrănea în continuare cu energia ei, fără
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
duse la reparat la service. — Dacă ai fi văzut nebunia de la intersecția Dalston, Îi spun lui Robin, compunându-mi o expresie de resemnare urbană stoică și indicând, cu brațele desfăcute, imaginea carnagiului de mașini. Un nebun cu o dubiță albă. Semafoare desincronizate. De necrezut. Cred că am stat blocată acolo vreo, ăă, douăzeci de minute. El dă din cap: —Traficul londonez aproape te face să te simți recunoscător că există trenurile pentru navetiști Network Southeast. Urmează o pauză de-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când În când câte un chiuit prin care salută pianistul pentru un sunet mai măiestrit. În această dimineață, lipsa de griji și plăcerea șoferului meu mi se par o insultă, o dojană. Vreau să Înceteze. Crezi că am putea ocoli semafoarele de la New North, Winston, și s-o tăiem prin spate? Nu sunt sigură că ăsta e drumul cel mai scurt. Nu răspunde la Început, așteptând să se termine piesa. Apoi, când ultima coardă Încă mai vibrează În aer, Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii! îndemna iepele vizitiul somnoros. De aici se vedea câmpul acoperit de curți până la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu aspect fals, dar exuberant. —PĂCĂTOASE NENOROCITE! adăugă ea, ca precauție. Ce dracu’, nu-mi vine să cred! zise una dintre fete, suficient de tare s-o pot auzi. Cealaltă nu se putea opri din chicotit. M-am oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate pe ambele trotuare, astfel că trecerea oricărui vehicul mai lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-mi permit droguri de firmă și Absolut Vodka în viitorul apropiat. Am achitat nota și am ieșit în stradă. Mașinile treceau în viteză pe lângă noi, mai ales autobuze și camioane care se năpusteau cu viteze periculoase ca să nu prindă semaforul pe roșu la Angel, iar aerul era poluat de dârele lungi și negre de fum care se prelingeau prin țevile de eșapament, așa cum se întâmpla cu fabricile în timpul Revoluției industriale. În mod ciudat, îmi cam plăcea rezultatul. Aveam o teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Uri și acum asta. Se simți deodată ca o idioată: anul petrecut pe margine, dădăcind cupluri expirate, o făcuse să-și iasă din mână mai tare decât crezuse. Avea dreptate. Trebuia să-și dea seama că sunt ascultați. La un semafor, Uri se aplecă spre ea în așa fel încât să-i poată șopti la ureche fără ca vocea să-i fie captată. —Și calculatoarele. Simțea cuvintele la fel de bine pe cât le auzea, respirația lui Uri mângâindu-i urechea. Îi simțea mirosul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai târziu, mașinii i se alătură o dubiță, de data asta cu un fel de pop european ușor. Părea să fie o tabără de pace, care îl lua probabil în derâdere pe Yariv pentru că se retrăsese de la negocieri. Privi dincolo de semafoare, sus pe deal. Consulatul e chiar acolo, își zise, locul unde a început totul. Își aminti cum stătea, în grădină, după ce tocmai coborâse din avion, punându-și întrebări despre frații din mănăstire. Asta fusese abia cu cinci zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unei transe obscure. Tu n-ai făcut nimic ca să Îngrădești sau să raționalizezi acele opriri de o oră pe poduri bătute de vânt, când, cu un optimism și o răbdare ce nu cunoșteau limite, copilul nostru aștepta să clipească un semafor sau să prindă contur o locomotivă ce tot creștea, Într-un punct Îndepărtat, unde numeroasele șine se uneau Între dosurile goale ale caselor. În zilele friguroase era Îmbrăcat cu o blăniță de miel, cu o șapcă similară, ambele maronii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și după aia idealisme cu pragmatisme. Adică pragmatismul, pe care nu-l prea aveți.“ La intersecție, am dat să scap de el. „O iau încolo“, i-am spus, arătând din cap spre „Gambrinus“. Era închis, desigur. Așteptam să se schimbe semaforul. Ca într-o fulgerare a clipelor, m-am văzut în dimineața aceea de demult, ezitând pe treptele berăriei dacă să intru sau nu, să mă duc spre masa mea, cu cei doi orbi, adulmecându-se într-o tandrețe bețivană. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut între acei pierzători de vreme. Spunea că fusese agent de circulație, prin anii ’3o, chiar acolo, în intersecție. Încă nu se instalase semaforul electric. Povestea cu haz fel de fel de întâmplări, despre lume cunoscută. Îi descria, mai ales, pe „gagiii de trotuar“. Un fel de berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie să-ți dau medalia, și acum te rog să nu te emoționezi, n-o lovi pe bătrânica aceea și nici să nu treci peste semafor, dacă e ceva care nu mă interesează deloc este să dau explicații unui polițist, Nu există poliție în oraș, domnule comisar, a fost retrasă când s-a declarat starea de asediu, spuse inspectorul, Ah, acum înțeleg, de aceea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu călătorește, prin urmare comisarul trasă o cruce unde i se păru că trebuia să fie postul șase și demară. Cum tranzitul era redus și nu se zărea nici umbra vreunui polițist pe străzi, tentația de a trece peste oricâte semafoare roșii i-ar apărea în cale era puternică și comisarul nu-i rezistă. Nu fugea, zbura, abia ridica piciorul de pe accelerație, dacă trebuia să frâneze, o făcea în derapaj controlat, așa cum îi vedea făcând pe acei acrobați ai volanului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să nu mai rămână vreo îndoială, emise un sunet scurt, P’aci. Din fericire, exista o stradă mai mult sau mai puțin paralelă cu linia de frontieră în acel sens, erau doar trei kilometri, drumul era liber, nu erau nici semafoare pe acolo, mașina demară, acceleră, frână, făcu o curbă violentă demnă de un premiu, opri aproape atingând linia galbenă care traversa șoseaua, acolo e, acolo e postul șase-nord. Lângă barieră, la vreo treizeci de metri, aștepta un bărbat între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prin mulțimea de invitați. E mult prea scorțos aici pentru gustul meu. Petrecerea nu era chiar genul de petrecere tipică pentru fete (slavă Domnului). Ferestrele de sticlă care Încojurau apartamentul, prin care se vedeau licărind luminile roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cheme Iisus sau Socrate. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Accesul spre glorie este poate cea mai zgomotoasă întreprindere umană. Oamenii superiori sunt și foarte politicoși. Se urcă singuri pe cruce. Drumurile bărbaților spre culmi sunt străjuite de semafoare feminine. După parastasul de 40 de zile, multora dintre noi posteritatea nu le mai aduce nici un omagiu. Prometeu, Socrate, Iisus - sunt tot atâtea argumente că celebritatea este drastic impozitată. Eternitatea are timp să fie indiferentă. Cucuta a vitalizat gloria lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț și trist, Îi dăinuiră pentru o clipă În minte. — Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vărsați dintr-un imens „Boeing 747“ care alergau disputându-și rarele taxiuri disponibile și găsiră, printr-o minune, loc într-un autobuz arhiplin pe care un negrotei asudat îl conduse cu o viteză de sinucigaș pe șoseaua sinuoasă, până când primul semafor al orașului îi opri avântul și reduse viteza la o lentă înaintare metru cu metru. Când se dădură jos în Piața Independenței, durase tot atâta timp să ajungă acolo cât le trebuise să zboare din selvă până în aeroport. Se lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
miraculoși și neastîmpărați deopotrivă, aspirînd la a fi înțelepți și reușind să punem destinul la încercare... Cine se crede în această categorie, în această eternă etapă de a fi, să ridice două degete... Stai măi că oprești traficul și încurci semafoarele, nu vezi?... Două degete în semn de victorie sau de pace? Dacă e pace, atunci e victorie. Dar acum deja navigăm în alte ape. Tineri și neliniștiți... nu neapărat întotdeauna avînd astfel de descrieri. Legenda spune că de ziua copiilor
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vedea mai degrabă pe cititorul Împătimit al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai avantajoase acum călăresc simt că-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de logica mea În uniformă de guvernantă și-n față mereu semafoare roșii eu n-am mașină călăresc un cal al salvării totul e liber murim În al nouălea cer cu un drăgălaș asteroid de gît domnule Poldi n-ai un chibrit pentru frumoasa mea coamă argintie domnule Poldi de ce Îmi scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]