2,366 matches
-
colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut și s-a bărbierit pe Îndelete, fluierând tangoul Cartea de joc marcată. Zece minute mai târziu, era În stradă, purtând costumul maron, ale cărui ultime două rate Încă le datora Marii Croitorii Engleze Rabuffi. S-a dus până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
misterioasa punte care leagă Thebussienele etc. de Dulăul din Baskerville. În ce ne privește, nu șovăim să lansăm ipoteza că traiectoria sa e normală, proprie unui mare scriitor care depășește agitația romantică, pentru a se Încorona, În final, cu nobila seninătate a clasicului. Să lămurim că, mai presus de orice reminiscență școlărească, Paladión nu cunoștea limbile moarte. În 1918, cu o timiditate care astăzi ne emoționează, a publicat Georgicele, după versiunea spaniolă a lui Ochoa; un an mai târziu, conștient de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primejdia pentru restul oamenilor devenea îngrozitoare. Despre bolnav toată lumea avea știință și se ferea așa cum se cuvine. Chiar doctorul era acela care te ajuta să te păzești. Dar cînd doctorul însuși devine purtătorul morții și nimeni nu știe, ci cu seninătate se apropie de el, cu seninătate și încredere, tocmai spre a fi feriți de boală, atunci nu mai există scăpare! Din această pricină, Radul Popianu a vegheat mereu, cu ochiul treaz și mintea limpede asupra prințului Pangratty și a intervenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Despre bolnav toată lumea avea știință și se ferea așa cum se cuvine. Chiar doctorul era acela care te ajuta să te păzești. Dar cînd doctorul însuși devine purtătorul morții și nimeni nu știe, ci cu seninătate se apropie de el, cu seninătate și încredere, tocmai spre a fi feriți de boală, atunci nu mai există scăpare! Din această pricină, Radul Popianu a vegheat mereu, cu ochiul treaz și mintea limpede asupra prințului Pangratty și a intervenit atunci cînd riscul a devenit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne adunaserăm acolo actori, regizor și scriitor ca să construim împreună mai întâi un text, apoi un spectacol, în primul rând din dorința de a ne cunoaște pe noi înșine. Spre final, aventura noastră comună tenta, în mod cu totul surprinzător, seninătatea. Nu ne așteptaserăm la un astfel de rezultat de la o poveste înspăimântătoare precum cea de la Tanacu. A treia impresie Programul la care-i supune Andrei Șerban pe actori are grații și rigori benedictine: ora et labora sunt cuvintele de ordine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Fran îi scoase cu grijă căciulița și, ignorând scufia albă, scămoșată, îi ținu căpșorul sub bărbie. Senzația de comuniune fizică era atât de intensă, încât închise ochii și îl legănă încetișor. Copilul, în schimb, nu păru să-mpărtășească starea de seninătate și comuniune pe care o trăia Fran și continuă să urle mai tare ca oricând. Hai, lasă-mă să-ncerc și eu. Îmi dau seama că nu e punctul tău forte. Fran fu prea uimită ca să se înfurie când Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin de îngâmfare al lui Jack Allen. La Jack totul era la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ochii mari și galeși care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încurajat-o. Așa s-a și întâmplat. Chiar în apropierea intrării în biserică, un copilaș avea brațele pline cu ramuri verzi și viguroase. - Cât costă firul, băiețel? l-a întrebat. Copilul a ridicat din umeri și a zâmbit cu o seninătate de ca- re doar cei nici și curați la suflet sunt în stare. În cele din urmă, a propus: - Cât vreți dumneavoastră, doamnă. Claudia a ales trei fire și i-a oferit un euro. Băiatul s-a uitat cu oarecare
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
alții care nu-mi vin acum în minte. Cei care au rămas au îndurat până la capăt calvarul și, pentru martiriul la care au fost supuși, au căpătat dreptul... de a canoniza. Dar și-au păstrat oare acești martiri ai neamului seninătatea și puterea de obiectivitate? Au rectificat ei erorile de judecată și nedreptățile la care au fost siliți? De aici ar trebui să înceapă o adevărată discuție. Cei doi parcă nu se mai hlizesc ca înainte... Cotidianul, 30-31 martie 2002 Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
se consacră cel mai mare număr de pagini. Gurile rele (cum sunt și eu considerat de unii...) ar spune că faima Maramureșului se datorează mai degrabă adolescenților maramureșeni care se prostituează în Bois de Boulogne sau adulților care cerșesc cu seninătate pe străzile Parisului. (Cerșetorii aceștia nu sunt numai țigani, cum le place unora să spună, ci chiar țărani maramureșeni, bărbați și femei care se reped să-ți deschidă ușa, mai ales în fața oficiilor poștale (n-am înțeles de ce): încropesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și zâne, cu Ilene Cosânzene și Feți-Frumoși. Ele rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității libere care a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neîntrecutul său sistem de autoghidare și adaptare ( Mircea Malița ). 9 Ornamentele sugerează armonia și seninătatea, precum și buna dispoziție proprie moldovenilor, dorința de puritate, culoarea 10 predominantă fiind albul. Ele sunt purtătoarele unui mesaj absolut în timp și spațiu, acela că : Folclorul nu este o artă individuală, ci este arta unui popor.Nu este o artă
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
de frământările lumii de câteva decenii. Dar știind să facă încă o mulțime de lucruri ce păreau incredibile pentru vârsta și singurătatea ei. De la început această femeie i-a spus doamnei Marga Pop că trebuie să privească toate evenimentele cu seninătate, că multe i se vor mai întâmpla, nu cu fiul ei, profesorul, pe care îl socotise un prost că divorțase și cu care ea, mama lui, nu putea fi de acord - dar întreruperea căsătoriei nu era câtuși de puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
suportabil. Pentru că - sunt convins că își spunea mai departe - s-ar putea să aibă dreptate cei se spun că moartea e de conceput numai pentru alții. Chiar dacă în lume nimic nu-i extraordinar, moartea este. Indiferent dacă o accept cu seninătate sau mă revolt, mi se pare și mi se va părea extraordinar, întrucât tot ce se petrece o singură dată este extraordinar. Mă cuprinde o stare de neînțelegere abisală. Adică nu pot înțelege - cu ceva din mine ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
om. Nu mai găsea replică. De parcă ar fi intuit că se sfârșește o vreme, oricum ar fi numit-o, și urma să înceapă ori începuse deja alta, în care apele nu sunt bune, pentru că vor fi lipsite de armonia și seninătatea ce au fost mai înainte, chiar însoțind chinurile, în infernul de dinaintea morții, în vreme ce calmul ăsta purgatorial e fals. De parcă... „Hei, stai o clipă! Stai o clipă!“, îi striga Ioana Sandi. „Ce te-ai pornit așa? Ți-ai pierdut mințile? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și de aceea am putea să ne imaginăm că plutim Își chiar plutim, deși refuzăm să ne imaginăm plutirea) printre toate încercările purgatoriale, de parcă a duhului nostru navă n-ar mai fi în stare să ne ducă spre liniște și seninătate, ci dimpotrivă, le lasă în urmă și iese din ele și toate încercările amestecate care ni se aștern în față ar trebui acceptate. Dar s-ar putea altfel? Am ști, altfel, de ce anume suntem în stare, care ne sunt forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândul că ea, iubirea, există, fie și nevăzută și neatinsă, fiind o speranță și aducându-le o speranță, și purtându-se de parcă s-ar închina unei zeițe sau ar întemeia o nouă religie monoteistă, a iubirii, și acceptând suferințele cu seninătate - unii, cu înțelegere - alții, cu răbdare și credință - iarăși alții, pentru că nici o religie nu se poate întemeia fără durere și sacrificii... I s-a părut că n-are dreptul să strâmbe din nas și că nu trebuie să simtă greața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în stare să mă revolt ca lumea. Dar punându-mă în locul tău, cu gândurile pe care le știu ale tale Îori m-am înșelat?), m-aș revolta, chiar iubind pe altcineva și nemaisimțind nimic pentru cel dinainte. Accepți, însă, cu seninătate - deci ai aceeași opinie, pentru că vorbele astea s-au spus în prezența ta. Sunt uluit pentru a doua oară. Te-ai transformat într-atât sau am fost înșelat de la început? Mă văd prin ochii celor din jurul tău, exact așa cum spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când își va afirma încă o dată hotărârea de a se întoarce de unde plecase, el va povesti prima sa ascensiune pe munte, sentimentul avut atunci că nu va mai reveni niciodată în acele locuri, împăcarea sufletească, dătătoare de calm și de seninătate, cu ideea morții: „Mi s-a părut că moartea și cu mine ne plimbam împreună, ca doi buni tovarăși de călătorie” (ca acel tovarăș de călătorie care venise să-l ia pe Eyolf). Deznodământul va însemna rămânerea lui Allmers în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
divinitate, figură a interstițiului, a umanului și, totodată, a non-umanului) - și templul din Extremul Orient - aici pentru că „joacă într-o piesă mai puțin tragică, așezată dinaintea tămâiei care fumegă, cu mâinile împreunate și cu o expresie calmă, de o desăvârșită seninătate”, nu ne amintește ea oare de statuia lui Herodot din „Actorul și supramarioneta”, acel Herodot ce-și ține durerea în palme? Marile virtuți ale marionetei/statuie sacră sunt tăcerea și supunerea. Ea așteaptă în tăcere „ca stăpânul să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
zile în care uita de tot restul lumii, zile în care o chema lângă el ca să-i vorbească însuflețit despre ceea ce tocmai citise sau despre proiectele lui, zile rare în care întreaga lui ființă se învăluia într-o aură de seninătate și bunăvoință. Pentru câteva zile, Alecu îi arăta un alt chip. Era un înger, un poet, un bărbat pe care nu l-ar fi schimbat cu nimeni altcineva. Dacă ar fi rămas așa, nimic, nimic nu i-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil își scotocea, inconștient, toate buzunarele, cu imperturbabilă seninătate, până când patronul surâzător cu perfidie, îl ruga să nu se mai obosească pentru o sumă atât de minimă. Socoteala era un cec sigur, acoperit la prezentare de către un frate al acestui nomad celebru, un magistrat mai în etate și om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru câteva clipe. Nu a fost chip... În cele din urmă, m-am ridicat. În acel moment, am prins din zbor ritmul toiagului bătrânului pe alee. --Ei, cum ți-au priit masa și somnul? --Bine, părinte - am mințit eu cu seninătate. --Dacă-i așa, atunci hai cu mine, să mă ajuți la treabă. Ești de acord? --Mai încape vorbă, sfințite? Am pornit în urma călugărului, spre gospodăria din poiană. Bătrânul parcă nu mai era cel de altădată. Părea măcinat de gânduri... “Astea sunt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]