4,941 matches
-
chipuri deloc bucuroase de regăsirea pe care erau chemați s-o sărbătorească. Hiba începu să vorbească. Mă descrise ca pe un important personaj din Fès, versat în cunoașterea Legii și a literaturii, povesti în ce împrejurări îmi fusese dăruită de seniorul din Uarzazat și purcese la o istorisire plină de culoare și emoționantă a viscolului care îmi pricinuise ruinarea. După care încheie cu aceste vorbe: — În loc să mă vândă vreunui negustor aflat în trecere, omul acesta a ținut să mă readucă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așeză lângă mine, cu capul dat pe spate, după care continuă: — Plecaserăm mulți, tineri și bătrâni, bărbați și femei, în pelerinaj la mormântul unui wali aflat la o depărtare de o zi de mers. Deodată, niște călăreți care aparțineau gărzii seniorului din Uarzazat s-au năpustit asupra noastră. Erau patru, în vreme ce noi eram pe puțin cincizeci, dintre care mai bine de douăzeci de oameni cu armele alături. Numai că nici unuia dintre însoțitorii mei nu i-a dat prin minte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oară. * * * Părăsind-o pe Hiba, nu aveam decât o singură grabă: aceea de a regăsi la Tombuctu amintirea ei, poate și vreo urmă a sa în încăperea care fusese martora primului nostru sărut. Clădirea era tot acolo. Deși era proprietatea seniorului orașului care o păstra pentru oaspeții de seamă, un dinar mi-a deschis ușa ei. Astfel că în seara sosirii mele, stăteam rezemat la aceeași fereastră, trăgând pe nări aerul de afară pentru a regăsi în el aroma de ambră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
probabil pentru că statuia care îi oprește n-a fost niciodată descoperită. După Manfalut, am trecut pe lângă Assyut, dar fără să ne oprim, căci fusese semnalată o nouă epidemie de ciumă. Escala următoare a fost el-Munșiya, unde am făcut o vizită seniorului berber care cârmuia acolo. A venit apoi la rând el-Khiam, un orășel a cărui populație este în întregime creștină, cu excepția unui șef de poliție. Două zile mai târziu, ne aflam la Kina, un târg mare împrejmuit cu un zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să-i transmitem un mesaj verbal de la Clement al VII-lea. În ciuda frigului, am ajuns la liniile franceze în mai puțin de o săptămână. Am fost mai întâi întâmpinați de un bătrân gentilom de rang înalt, mareșalul de Chabannes, senior de La Palice, care-l cunoștea foarte bine pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau a unui salon, simplu, dar plin de stofe artizanale. Acolo era un domn oacheș, cu sprâncenele 2 căzute pe ochi, etalân-du-și profilul bine hrănit, trupul, cândva puternic, fiindu-i ambalat într-un costum în dungi, la două rânduri. Spunk Senior, probabil. Se uită la televizorul de pe bufetul acoperit cu o pânză din bumbac (baschetbaliști în acțiune), se uită la ceas (cu un gest moale și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la bărbatul ei. — Apoi dacă-i pe-așaă spuse acesta, ridicându-se pe jumătate de pe scaun. O’Toole îl împinse la loc. — O să-mi refuzi dreptul care mi se cuvine, domnule? O să mi-l refuzi? Locul ăsta e teritoriul meu și seniorul are anumite drepturi pe pământul lui. Să nu mă înfuriați. Nu. Mâine dimineață cu siguranță c-o să mă pedepsesc io singur, așa cum odinioară m-am pedepsit ani în șir printr-o sfântă uniune cu o hoașcă cocoșată drept nevastă. Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stau și s-o privesc, dar am reușit s-o salut, iar Skye mi-a răspuns cu un zâmbet enigmatic. Skye se ocupă acum de gențile Kooba, spuse Elisa Înainte de a arăta cu degetul următoarea persoană. El e Leo, celălalt senior În afară de mine. Și de tine, mai nou, spuse ea, pe un ton pe care n-am reușit să-l calific exact. —Bună, scumpo, mă bucur să te cunosc, spuse Leo, ridicându-se de pe scaun să mă sărute pe obraz. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
strângă. Am Încercat să-mi imaginez doi colegi de la UBS În cursul unei interacțiuni asemănătoare și aproape că am izbucnit În râs. — Deci, da, continuă ea, ca și cum miniședința de pipăială În birou nici nu existase. Skye, Leo și Davide sunt seniori. Ălea trei de acolo - arătă spre trei fete tinere și drăguțe, două blonde și o brunetă, care stăteau aplecate asupra unor laptop-uri PowerBook - sunt Fetele cu Lista. Treaba lor e să se asigure că avem toate informațiile despre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tate, cel care a fost și la Paris și la New York, s-a creat o atmosferă de nedescris... Personalul de la Capșa servea băutura, vinuri vechi româ nești, a fost și șampanie... Un chiul meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
declară că e foarte ocupat. Dar chiar atunci un auto Ic tăia drumurile de scăpare. întîlniră pe scară pe Hallipa însuși, cu haină largă de drum, cu ochelari și caschetă. Subt echipamentul acela, așa de diferit de costumul lui de senior rural, Mini nu-1 cunoscu. - Automobilul vostru? întrebă Lina. Hallipa aprobă cu un gest dezgustat. Marele proprietar de grajduri, pasionatul de cai, era acum șofer. - Lenora s-a ținut de capul lui! explică Lina lui Mini, în legătură cu ceea ce vorbiseră. - Nu vezi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nici o îndatorire; care și-ar dezvolta din ea singură firele trăiniciei, îm-pletindu-și din sucul ei propriu nodul inextricabil. Apoi se întoarse către Doru Hallipa. Ruralul Hallipa se strămuta la oraș. Trebuia să-1 primească în Cetatea ei vie, ca pe un senior rustic deposedat prin greșelile lui și care, prăfuit, hirsut, obosit, intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Da, mormăie Jonathan, răgușit. — Știi, practic eu l-am crescut pe tatăl tău. Eram ruda lui preferată - presupun că ți-a spus ceva din poveștile... Când vede că Jonathan nu-i răspunde, îi spune ea una, relatându-i cum Bridgeman senior stătea pe genunchii Nanei și ea îi dădea câte o gură de gin, ca unui matur. Ce încântare să vă văd împreună, zice doctorul Noble. O reuniune de familie. Miss Bridgeman, trebui să vă spun că este o surpriză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cali tate, cel care a fost și la Paris și la New York, s-a creat o atmosferă de nedescris... Personalul de la Capșa servea băutura, vinuri vechi românești, a fost și șampanie... Un chiul meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
CARTEA A ȘASEA AL ȘAPTELEA AN AL LUI TENSHO 1579 PERSONAJE ȘI LOCURI SHOJUMARU, fiul lui Kuroda Kanbei KUMATARO, vasal al lui Takenaka Hanbei BESSHO NAGAHARU, seniorul Castelului Miki GOTO MOTOKUNI, vasal superior al lui Bessho IKEDA SHONYU, vasal superior al clanului Oda ANAYAMA BAISETSU, vasal superior al clanului Takeda NISHINA NOBUMORI, fratele lui Takeda Katsuyori SAITO TOSHIMITSU, vasal superior al clanului Akechi YUSHO, pictor MIKI, castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și seara, având grijă de mine, pregătindu-mi chiar și medicamentele. — Nu, a fost doar pentru un scurt răstimp. Pe-atunci, tot spuneai că niciodată n-aveai să te însănătoșești. Dar, de cum te-ai făcut bine, i te-ai alăturat Seniorului Hideyoshi și ai luptat pe râul Ane, la Nagashino și în Echizen. Pe-atunci, erai destul de în putere, nu? Cred că ai dreptate. Trupul ăsta bolnav s-a ținut destul de bine. — Deci, dacă ai grijă de tine însuți, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celălalt om, mai vârstnic, care privea în tăcere, nedorind să tulbure emoționanta revedere a celor doi prieteni? În sfârșit, Kanbei îl rugă să se prezinte. Cred că nu e prima oară când ne întâlnim, domnule. Și eu sunt în serviciul Seniorului Hideyoshi și v-am văzut de la distanță, de multe ori. Sunt membru al corpului ninja, care nu se amestecă prea mult cu samuraii, așa că, s-ar putea să nu vă amintiți de mine. Sunt nepotul lui Hachisuka Hikoemon, Watanabe Tenzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâlnit pe Tenzo absolut întâmplător, în temnița Castelului Itami. Pătrunsese acolo în același scop cu mine. Nu știu dacă a fost pur întâmplător sau prin voia divină, dar numai datorită faptului că ne-am întâlnit l-am putut ajuta pe Seniorul Kanbei să iasă. Dacă am fi acționat fiecare pe cont propriu, probabil că ar fi fost ucis în cursul tentativei de evadare, spuse Tenzo, zâmbind. Tenzo ajunsese la Castelul Itami pentru că și Hideyoshi încercase să organizeze fuga lui Kanbei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care nu arăta ca un gardian. De fapt, probabil că individul se strecurase în castel la fel ca el. Celălalt se prezentă ca fiind vasalul lui Takenaka Hanbei, Kumataro. — Sunt un trimis al Seniorului Hideyoshi, răspunse Tenzo. Cu acest schimb de replici, au știut că veniseră în aceeași misiune. Acționând împreună, au spart fereastra temniței și l-au ajutat pe Kanbei să evadeze. La adăpostul întunericului, au trecut peste meterezele castelului, au luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lemn, ici și colo, așa că ne-au înconjurat de mai multe ori și, câteodată, am fost despărțiți unii de alții, în mijlocul săbiilor și al lăncilor inamice. Într-un târziu, am reușit să ne croim drum, dar, în timpul uneia dintre încăierări, Seniorul Kanbei a fost rănit de sabie la genunchiul stâng, iar aceasta ne-a împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne culcăm într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar în timpul zilei am dormit în capelele, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am reușit să ajungem la Kyoto. Kanbei continuă povestirea: Dacă am fi reușit să ne refugiem la trupele Oda care înconjurau castelul, am fi scăpat mai ușor. Conform celor auzite în castel, însă, Araki Murashige a dat de înțeles că Seniorul Nobunaga începuse să mă suspecteze. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei încuviință tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Că tot veni vorba, îi spuse Hanbei lui Kanbei, știu că e teribil de neașteptat, dar mă gândeam ca azi să plec în provincia mea natală, Mino, iar de-acolo, să mă duc la Azuchi pentru a-l vizita pe Seniorul Nobunaga. Întrucât îi voi spune Domniei Sale povestea voastră, vă propun să mergeți direct în Harima. Desigur, nu vreau să lenevesc nici o zi, spuse Kanbei, dar apoi privi, cu îndoială, chipul lui Hanbei. Ești încă bolnav și mă întreb cum îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
faci asta pentru fiul meu? Dacă așa e situația, atunci e cazul să mă duc la Azuchi ca să dau explicații. Nu, crima de nesupunere a fost a mea. Singura cerere pe care ți-o fac e să te duci la Seniorul Hideyoshi, în Harima. Mă îndoiesc că voi mai sta mult timp în lumea asta, fie că sunt găsit vinovat sau nevinovat. Aș dori să pleci în Harima cât de curând cu putință. Hanbei se prosternă în fața prietenului său, rugător. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțelegea foarte bine deznădejdea stăpânului său, iar de pe chip îi dispăru, dintr-o dată, orice culoare. — Atunci, viața Domnișorului Shojumaru este... Hanbei observă că bătrânul tremura și, ca să-l liniștească, îi spuse zâmbind: — Nu, nu va fi decapitat. Voi potoli furia Seniorului Nobunaga, fie și cu prețul propriei mele vieți. De îndată ce a fost eliberat din Itami, tatăl lui Shojumaru s-a dus în campania din Harima, arătându-și astfel, fără cuvinte, nevinovăția. Acum, nu mai rămâne decât crima mea de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a copilului, auziră că trebuia să se pregătească de drum, se temură pentru viața lui Shojumaru. Hanemon se strădui să-i încurajeze: — Nu aveți de ce vă teme. Dacă Domnișorul Shojumaru pleacă la Azuchi, aveți încredere în spiritul de dreptate al Seniorului Hanbei. Cred că trebuie să lăsăm totul în seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se întâmplau și continua să se joace încântat, bătând tamburina și dansând. Cu toate că era ostatic, avea tăria de caracter a tatălui său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]