5,139 matches
-
ritm (pasul caluluiă - în plan relațional - autenticitatea relației călăreț - cal, relaționare necondiționată, acceptată fără a se aștepta vreo recompensă Terapia ecvestră se adresează deopotrivă copiilor și adulților, care suferă de diverse afecțiuni: - fizice - infirmități motorice cerebrale, inflamații congenitale, accidentale, deficiențe senzoriale - psihice - nevroze, psihoze, dificultăți comportamentale, depresii, angoase - relaționale - tulburări de caracter După rezultatele obținute până în prezent, se preconizează că terapiile cu animale vor cunoaște o dezvoltare mai accentuată în viitor, dat fiind faptul că prin folosirea lor se poate ajunge
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E adevărat că, la o lectură expeditivă, s-ar putea crede că opul conține mai degrabă crochiuri predilect marine, recompuse cu un penel senzorial și deopotrivă metaforic, mânuit pe pânza textuală cu o ușurință ce nu împiedică cititorul să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în spațiu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le umple cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ai simțurilor (pentru olfactiv: mărarul, leușteanul, ceapa, desigur lângă mai nobilul "piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual: piersica, portocala, pâinea, castraveții, ardeii șcl.). Un poem numit emblematic Adormind, inclus în Versurile de debut, descrie efectele unui veritabil desfrâu senzorial: "Subțire și isteric piperul mă înțeapă,/ Un miros gros de pâine mă mângâie pe mână,/ Parfumuri moi și albe din maldăre de lână.../ Și-n toate, unsuroasă, aroma grea de ceapă.// Miroase a rugină și-a apă clocotită./ E ceaiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cântarea cântărilor ("Viorile plâng pe inima mea/ așternându-se/ ca pletele fecioarei peste primul sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obrăznicie!" ( Când se ajunge atât de departe). Cel de-al doilea volum de poezii al Liviei Iacob, Fragmente din războiul urban (Editura Outopos, Iași, 1999), apare după o necesară clarificare a apelor poietice. Discursul liric s-a maturizat vizibil, stridențele senzoriale și îndrăznelile stilistice s-au mai estompat. Tematica rămâne însă aceeași, semn al unei vizibile conștiințe de sine: poeta și-a explorat lucid nu numai limitele, dar și atu-urile. Or, pentru o sensibilitate rafinată, ce-și trăiește atât viața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vidul, despicătura,/ vocea cu țigle roșii" (Cu cele șase porunci ale despărțirii), bea din Cupa demoniilor sau dansează, sălbatic, samba și tango. Ritualuri menite, bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe spații reduse doar pe orizontala vederii, tensiuni extreme, fulgurații și viziuni, nostalgii, deliruri mistice și cataclisme interioare care își cer o textură poetică pe măsură. O textură adesea oximoronică, alăturând stihialul tihnitului și grandiosul hipocoristicului, într-o veritabilă apoteoză senzorială, al cărui principiu de construcție este, undeva, recunoscut drept o ,"Beție de spații/ nici o-ngrădire atotputință". Față în față cu divinitatea, subiectul poetic se definește practic ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea sa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează să oficieze o poezie a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate. Dintre formele sale de manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
implicit sau explicit, la tâlcul moralizator al discursului. "Angajat organic în fața vieții, poetul închide o zguduitoare experiență morală", observa AL. Husar, referindu-se la primul op al lui Vasile Popa-Homiceanu. Nevoia de proiecție a tuturor experiențelor, inclusiv a celor pronunțat senzoriale, în cerebralul care să le dea sens ("gândesc cu trupul/ vifor satanic/ cu ochii cu buzele cu mâinile/ gândesc/ Sărbătoare a gândului meu"), devine și mai evidentă în următoarele două volume, Risipele ființei (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2005) și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un prezent nemulțumitor. O nostalgie a purității originare, mai exact: foarte multe texte se articulează pe tentativa de recuperare a unui timp adamic de către un actant feminin care își stimulează abilitatea de a retrăi, la nesfârșit, cu o memorie senzorială cât se poate de trează, povestea edenică. Apelul la o memorie mitologică fără greș, care permite asociații și justificări îndrăznețe, este, de altfel, cât se poate de evident în Altarul de pelin. Poezia Rafilei Radu păstrează urme ale binecunoscutelor evenimente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers psihic și senzorial, de cei "o mie o sută treizeci și șapte/ de cavaleri ai sufletului" (O mie de cavaleri), din a căror încrucișare de spade ia naștere însăși poezia. Dacă această angajare existențială prelungită în text îl apropie în mod cert de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exemplificare, una dintre atipicele Știri, în care nota dominantă este apăsat subiectivă tonalitate absolut normală, ținând cont de centrifuga multora dintre pasaje, o când subliminală, când pe jumătate devoalată "fugă de moarte", indiferent de echivalentul acesteia din urmă (uitarea, amorțirea senzorială, refuzul acțiunii ș.a.): "Iau de la început acest jurnal, acest atelier. Am straniul sentiment că umblu printre ruine. Aici o arcadă, dincolo o coloană, poate și un menhir. Acestea sunt semnele unei lumi care cândva a fost cu adevărat. Dar tocmai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors înlăuntru devine, în simbol obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
resimțit în pântece și care îl face să se cutremure adevărul întregii ființe, adevărul întreg care cuprinde toate dimensiunile și care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la importanța textului, fie el excesiv intelectualizat, până la ermetism, sau, dimpotrivă, senzorial pe alocuri, rafinat până la neputință, sau virginal și sălbatic e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a descoperirii lumii"113, care patronează primul volum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acesteia posibilitatea "de a privi dincolo de scris, în interiorul mecanismelor de creație"143. Structurată în trei părți (Capitolul I. Omul și poetul Incursiuni biobibliografice și Ana Blandiana între memorie și uitare, Capitolul II. Vârstele creației Repere teoretice, Ipostaze ale eului: eul senzorial, eul inocență, eul jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
laborator de creație, Persoana I plural creează un nou Univers, în centrul căruia este pusă condiția poetului. Exuberanța unei vârste originare, care este vârsta copilăriei, este împletită cu o înțelegere rațională a lumii. Pretutindeni, deși fire contemplativă, autoarea îmbină cunoașterea senzorială cu o cunoaștere rațională, înțelegerea lumii făcându-se printr-o filtrare prealabilă, interioară, a acesteia și redarea către cititori, într-o formă nouă. Tema condiției poetului care trasează acest prim volum este strâns legată de criza identitară, rezolvarea aflându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare a unei esențe"57. Condiția poetului drept salvator și reprezentant al unei generații capătă, astfel, contururi raționale, dincolo de cele exclusive senzoriale, în consecință trăirea acestuia ca militant al unor interese civice și spiritual este răspunsul strigătului poporului, al "interogației ontologice"58. Identificarea cu ceilalți, care se regăsește în majoritatea poemelor acestui prim volum (Aripi, Memoriu, Noapte de dragoste, Glumă, Regenerare, Robinson
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin numeroasele puncte de suspensie. Interiorul, obosit și săturat să lupte, nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea devine, astfel, singura posibilitate de evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis reflexivă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
română, de o poezie, așadar, eminamente reflexivă, cu rare "scurtcircuitări" de tranzitivitate, n-aș fi optat pentru neta despărțire de metaforă, la un moment dat. Poezia Anei Blandiana rămâne, orice am spune, prizoniera afectului, e o lirică a sentimentului descătușat, senzorială, până la un punct. Chiar și volumul Cu stea de pradă (1985), care se delimitează de letargicele, oniricele, metafizicele poeme anterioare (unde visarea și somnul erau tutelare), din perioada maturității (Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Ochiul de greier, 1981), construiește versuri după
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și dezvolta în același text o mare parte a metaforelor perioadei, predoslovia la Evanghelie învățătoare, Govora, 1642, a lui Udriște Năsturel 77. Astfel, metaforei cărții grădină îi corespunde, aici, cea a cărții-floare: receptarea se face sub semnul esteticului și al senzorialului ca variantă de exploatare a lui drept formă de cunoaștere deplină a lumii, în toate ipostazele ei, într-un fel de împărtășire simbolică, prin intermediul celor cinci simțuri, cu tainele lumii divine. "Floare pré înfrămsețatî și dulce mirositoare adusă den raiul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a.m.d.), contrazic echilibrul și buna cuviință asociate cu cumpătarea monastică sunt numai câteva complexe tematice care extind câmpul mijloacelor poetice mobilizate în construirea unei lumi singulare deocamdată în peisajul literar autohton. Oricum, strategiile inversării și tratamentul privilegiat al carnalului, senzorialului, materialității ocupă un loc privilegiat. *** În toate situațiile comentate mai sus, cititorul este silit să ia act de inversul a ceea ce se așteaptă să găsească în mănăstire. E o strategie de contrariere a cititorului și de înșelare a așteptărilor. Departe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nutriționale sanogene se recomandă etichetarea nutrițională 21 3.3.1.Valoarea alimentară Pentru a fi aliment, un produs trebuie să aibă trei calități de bază, inocuitate (să fie igienic), valoare nutritivă (să fie hrănitor, bogat în substanțe utile) și calități senzoriale pozitive (bun la gust). Diaconescu, I., 1998, consideră că un produs alimentar are nouă funcții. Inocuitatea vizează funcția igienico-sanitară. Valoarea nutritivă vizează funcțiile nutritivă, plastică (de refacere), energetică și catalitică. Tot aici ar putea fi încadrate și funcția de protecțiesanogeneză
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
Diaconescu, I., 1998, consideră că un produs alimentar are nouă funcții. Inocuitatea vizează funcția igienico-sanitară. Valoarea nutritivă vizează funcțiile nutritivă, plastică (de refacere), energetică și catalitică. Tot aici ar putea fi încadrate și funcția de protecțiesanogeneză, respectiv cea terapeutică. Calitățile senzoriale pozitive se corelează cu funcția psihosenzorială și cea estetică, precum și cu funcția simbolică. 3.3.2.Valoarea nutritivă Nutrienții (lat. nutricium - alimentar) sau trofinele (gr. trophe - mâncare, hrană) sunt substanțele din alimente care asigură o desfășurare normală a proceselor fiziologice
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]