3,671 matches
-
-tu peste tine. Dar domnul Aristică nu se întorcea așa curând. Avea încă de vorbit cu nea Fane, autopsierul, de știa un sac de vorbe și nu mai termina. Într-o primăvară, ce-i veni lui domnul Mîrzu? A dat sfoară în mahala să-i caute cineva un chiriaș, că-și adusese aminte de-o odaie pe care o ținea degeaba în fundul curții. Ar mai fi scos sărăcia din casă. A pus-o deci pe coana Marioara să spoiască din nou
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ieșită, ca a războinicilor străbuni. Sumanele cafenii ce spânzurau pe umere, cămașa cea albă ce, slobodă, dezvălea pieptul cel ars de soare ce ascundea inimi libere, cioarecii cei strâmți și albi, opincele cu vârful îndoit și legate de picior cu sfoară de lângă neagră, brâul cel verde și chinga cea roșie cu cuțit, amnar și cremene, în fine, căciula de oaie naltă {EminescuOpVII 212} și lasată asupra ochilor pătrunzători, iată tipul ce-l vedeai repetîndu-se, în feliurite variante, în toți acești copii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nevoia de o femeie iubită sau pe care crezi că o iubești, torturat de bănuială, sfîșiat de gelozie cînd știi că alții o privesc, o ating, o iubesc și acea cruntă indiferență pe care o resimți în prezența ei. Tragi sforile, te înjosești ca să o faci să vină lîngă tine, iar cînd este acolo, nu mai vrei nici să o vezi, nici să-i vorbești, te plictisești în compania ei. Iar dacă vrei să scapi de ea, suferința reîncepe... Să ne
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mă aibă aproape. Oricum, am decis să nu cer ajutorul nimănui. Credeam că indiferent unde urma să ajung, era spre binele meu. Astăzi nu sunt doar mulțumită, ci sunt de-a dreptul fericită că nu am tras nici un fel de sfori. Pentru că, dacă sunt astăzi învățătoare, dacă am încredere în mine, o direcție și o bună orientare în cadrul echipei - din moment ce lucrez și astăzi tot în echipă -, totul se datorează faptului că am lucrat în GG15. Am fost repartizată la GG și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
numit „efectul armei”: într-adevăr, cercetătorii au remarcat că, în timpul unei agresiuni armate, martorul are dificultăți în privința recunoașterii agresorului, deoarece s-a uitat mai mult la armă. În fine, în domeniul vânzărilor și al comerțului, deseori ne lăsăm trași pe sfoară atunci când produsele care trebuie să ne atragă atenția sunt așezate în dreptul ochilor: produsele mai ieftine se plasate deseori mai jos de genunchii noștri. E tare greu să fii miop... Pentru mai multe detalii Overton, W.; Wiener, M., „Visual Field Position
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
atunci cînd este vorba de a provoca vertijuri (ale limbajului și ale realității): dar oare poate exista dragoste în ceața cețurilor? în ceața pătrunzând pe ușa rotativă în palatul telefoanelor și expediind scrisori și mandate poștale și pachete legate cu sfoară pe o sută de mii de adrese, așa încât avioanele poștale se prăbușesc în ocean de greutatea sacilor și rechinii citesc uimiți mesaje imposibile ca „vă sărut”, „cu drag”, „numai bine” în ceața adunând toate rufele din balcoane și cosându-le
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deplin „omul nouxe "„omulnou"”, în varianta propagandei românești, sau „homo sovieticusxe "„homosovieticus"”, în varianta mai generală, așa cum spune Sheila Fitzpatrickxe "„Fitzpatrick,Sheila" în finalul cărții sale dedicate stalinismxe "„stalinism"ului de zi cu zi, acest om era „un trăgător de sfori, un manipulator, un slujbaș al vremii sale, un gurist de lozinci și chiar mai mult decât atât. Dar mai presus de toate, el a fost un supraviețuitor.” (Fitzpatrickxe "„Fitzpatrick,Sheila", 1999, p. 227). Dincolo de „omul nouxe "„omulnou"” în variantă esențialistă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
comunități; era rândul lor acum, de vreme ce nu mai puteau munci și nu mai aveau grija datoriilor de zi cu zi, să ducă veștile dintr-un sat în altul. Geronimo asculta fără să ridice capul de pe căputa de gheață sau de la sfoara unsă cu smoală. Oferea cele două scaune desfundate ce le ținea sprijinite de zid, saluta printr-un muget și continua să vadă de pantofii tociți aduși la reparat. Discuția cel mai adesea se referea la recoltă, dar venea vorba neapărat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
uscați și câmpii ce aveau aerul bolnăvicios al femeilor sterpe. Credeam că numai satele din preajma celui în care văzusem lumina zilei, erau atât de sărace; oamenii de la mine o duc greu, toată averea lor se reduce la două capre, o sfoară de pământ, ceva fructe, gândeam însă că, înaintând spre capitală, am să dau de bunăstare. Când colo, dădeam doar de hoarde de țânțari în bălți cu apă puturoasă, raiul muștelor și al viespilor grase; când încercam să beau oleacă de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai smolea sfoara, Geronimo rămase încremenit văzându-și fiul cu rasa plină de praf și împresurat de cei patru bărbați, apoi scoase un strigăt de bucurie și din casă apărură în goană mama cea vitregă și surorile. Ce crimă ai comis, fiule, îl
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spus că turcii ne sprijină? Dar cer un preț mare și ar putea să se răzgândească. Turcii vor fi întotdeauna necredincioși, au drept simbol doar jumătate de lună, nu luna întreagă. Geronimo râdea și continua să tălpuiască încălțări, să smolească sfoară. Dacă n-o să avem noroc, ne-ntoarcem în munții noștri și n-o să ne găsească. Ai dreptate, Dumnezeu a creat munții pentru a vedea de sus tot ce mișcă iar noi, slavă domnului, trebuie să ne folosim de ei. La
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
era Giordano Bruno? Tommaso mi-a spus că era un călugăr, ca și el. Iar el îl admira? La chestii de-astea nu mă pricep, mie dacă mi se pune în față un banc cu scule, cuțite, ciocan și cuie, sfoară și smoală, mă descurc, nu mă bag unde nu-mi fierbe oala, nu merg nici la cârciumă în sat, fiindcă n-am timp și-n plus n-aș avea de unde să risipesc banii pe băutură și jocuri. Ai luat și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un oarecare mobil, un baron, se pare. Ceea ce ni s-a părut deosebit de ciudat ca un om să-și sape singur groapa, căci țăranii ar fi intenționat să se răscoale în contra stăpânilor și să pună mâna și ei pe o sfoară de pământ. Ar fi putut un baron să fie de acord cu o astfel de nelegiuire? Mulțumesc, Generale. Ah, scuzați Excelență, există încă o presupunere: sunt acuzați francezii că ar fi ajutat oamenii din Stilo și împrejurimi. Dar este prea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de dormit și o farfurie de mâncare. Cu aceste cuvinte, cu un hohot de râs batjocoritor, adunarea luă sfârșit și lui Tommaso i-a fost comunicată sentința definitivă. Perucile au cedat spuse Tommaso cu glas tare i-am tras pe sfoară în toți acești ani, ducându-i de zgardă. Atunci când Mario del Tufo a venit să-l viziteze și-i reproșă că devenise izvor de îmbogățire pentru gardieni și diverși funcționari și diriguitori, răspunsul lui Tommaso a fost, ca de obicei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fost o călătorie grea, umilitoare, îi scoteau călușul doar să-i dea apă să bea; a trebuit să-și facă nevoile în fața acelor tineri scârbiți și impresionați de felul cum arăta, dar totodată vigilenți de a nu fi trași pe sfoară. La proces i-au contestat, înainte de toate, numele la care a recurs imediat ce a fost eliberat de spanioli, când trecea drept don Giuseppe Pizzuto. De data aceea însă nu slujise la nimic, căci în scurt timp a fost descoperit și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spre marea întâlnire, statuile care cresc în oameni și oamenii cu chip de statui...“ Abia atunci Petrache privi cu băgare de seamă în jur. Înaintau aproape dezarticulat, trăgând greu un picior după altul, ajutându-se de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întoarse, despături și estimă din priviri. — E destul de mare, spuse. Încape. Vino să mă ajuți ! Cum ea rămăsese ghemuită lângă perete, Golea se hotărî s-o facă de unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare niște capete de sfoară. Când ieși din nou, târa sacul plin după el. — Nu mi-l lua, strigă Melania, agățându-se de picioarele lui. — Da’ ce vrei să faci, tâmpito ? răbufni Golea, zvârlind-o cât colo. Să-l duci la medicină legală, lângă sula
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așadar... spuse Rada. V-au dat flori. Nouă, celorlalți, oamenii ăia cumsecade ne-au dat asta. Împinse spre el piatra de mărimea unui pumn. Era rotunjită, se vede că fusese aleasă cu grijă și împachetată într-o hârtie legată cu sfoară. — A fost în noaptea alegerilor, pe douăzeci spre douășunu, mai spuse Rada. Pe atunci ne duceam seară de seară în Piața Universității. Credeam că suntem mulți. Dar nu ne dădeam seama că eram aceiași, cât de puțini eram, de fapt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trage draperiile, îndelung exersată, își avea rostul ei. „A intrat cineva în casă !“, șoptise, când săriseră amândoi în capul oaselor, buimăciți de zgomotul de geamuri sparte. Le trebuise ceva timp să înțeleagă ce se întâmplase, după ce găsiseră piatra. Rada desfăcu sfoara și netezi hârtia pe masă. — ăsta e altfel de sânge, îi spuse lui Petru Avădanei, care nu înțelegea rostul hârtiei despăturite. Uită- te ! El citi cu oarecare greutate, silabisind. Literele erau mari, de tipar, menite să ascundă scrisul adevărat al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acoperindu-i ce mai rămăsese din urechi. Galoșii, care nu se desprinseseră de pământ decât pentru a păși peste pragul de la intrare, se târșâiau pe mochetă, dând mersului greoi o viclenie de pândar. Iar dacă prin ochelarii groși, legați cu sfoară de melcii urechilor, se vedea dinăuntru spre afară tot atât cât se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând să compenseze prin intonația gravă lipsa dinților. Jenică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cumpăr titluri de stat, spuse, cu nasul pulsându-i ca o inimă. — Da’ de ce nu-ți iei mai bine ceva de mâncare ? Sau să-i pui la bancă... Am tot ce-mi trebuie, spuse bătrânul, dând o valoare ușor exagerată sforii cu care erau legați ochelarii, galoșilor lătăreți și paltonului cu coatele subțiate. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i împărtăși un mare secret : Băncile or să dea faliment, au băgat de-alea, cum le spune, calculatoare și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi renunțat la orice ca să-i ajute. Sufletul ei din cer vede și înțelege. - Vasăzică nu fac rău vînzînd? - Nu, firește, dacă n-ai încotro. - Întrebarea e cui să vând, zise Hagienuș trecând de laproblema remușcărilor la problema comercială. - Dăm sfoară, ne interesăm. - Băiatul meu zice că a oferit cineva trei sute de mii delei. Numai pe mine mă costă o groază de parale. E și statuia. De, n-am încotro, aș vinde, însă omenește, ce Dumnezeu! Exclamând "ce Dumnezeu!", Regele Lear făcu mișcarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anecdotă care-și umple o ladă cu pietre, dând a înțelege feciorilor că mai are avere, spre a fi îngrijit bine până la moarte. Neputând căpăta cheia, Hagienuș aduse cu trăsura sicriul de metal învelit bine în hârtie și legat cu sfoară, ca și când ar fi fost un pachet de cărți, și spre a desăvârși iluzia puse chiar câteva reviste broșate pe deasupra. Operația izbuti aparent și orientalistul putu să-și așeze chivotul așa legat în raft și să-l acopere cu cărți. Guvernanta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
perete al vestibulului pe care era o placardă cu șiruri de inscripții vopsite și constată că creștetul actorului ajungea exact la baza de jos a unui șir. Imediat ce trupa intră, făcu un semn cu creionul. A doua zi măsură cu sfoară distanța de la dușumea la semn și constată, remăsurînd sfoara cu metrul, că Jack avea înălțimea 1,74, exact cât arăta fișa de la poliție a lui Carababă, care avea cazier. Pe când actorii erau în scenă, agentul pătrunse în cabina lui Jack
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șiruri de inscripții vopsite și constată că creștetul actorului ajungea exact la baza de jos a unui șir. Imediat ce trupa intră, făcu un semn cu creionul. A doua zi măsură cu sfoară distanța de la dușumea la semn și constată, remăsurînd sfoara cu metrul, că Jack avea înălțimea 1,74, exact cât arăta fișa de la poliție a lui Carababă, care avea cazier. Pe când actorii erau în scenă, agentul pătrunse în cabina lui Jack, dibuită dinainte, și căută prin ea. Nu găsi nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]