2,521 matches
-
este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent, Timpul sacru este deci mereu recuperabil și repetabil la nesfârșit”. Opoziția esențială se instituie între „timpul social și Marele Timp mitic, sau timpul hieroistoriilor”. Acesta din urmă este caracterizat de similitudinea cu ritmurile ample - „alegerea acestei microtemporalități sacre se află în strânsă legătură cu marile conjuncții cosmice: simbolismul lunar sau solar, solstițiile sau echinocțiile reprezintă timpuri intense pentru toate diviziunile timpului”. În creațiile folclorice investigate lunarul ține de inițierea feminină, în timp ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât și mortul care merge către cealaltă jumătate a neamului. „Rupere de nivel prin excelență”, inițierea se aplică în cele două stadii ale ființei prin aceleași reprezentări, riturile funerare utilizând drumul, poteca, scările, arborele pentru a marca desprinderea de lume. Similitudinea se păstrează și la nivelul construcției poetice, atât în cântecele ritual ceremoniale, cât și în balade și descântece, apărând grupul de versuri ce zugrăvește atmosfera magică a incursiunii: „Pe roo, pe ceață,/ Cu ceața-n spinare,/ Cu roua-n picioare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
auzea,/ Cerna s-arăta”. Plecarea eroului adaugă forță incursiunii în sens magic. „Roua și ceața” ce însoțesc dimineața de joi (singura zi a săptămânii benefică pentru începutul luptelor arhetipale) dezvăluie în Iovan un călător mitic între nivelurile existențiale, după cum sugerează similitudinea cu drumul „dalbului de pribeag”. În acest context, apa neagră a Cernei, „nefertilă, fără viață, ostilă, «urlătoare»” pare un topos comun celor două trasee: inițiatic și spre cealaltă jumătate a neamului. Dăruirea Cernei cu pește este un gest fast ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întunecoși și fără fund, spațiu comunicant cu lumea de dincolo. Descrierea Vidrosului o găsim în baladă: „Că Vidrosu-i apă-adâncă,/ Pe cine-l prinde îl mănâncă./ Și Vidrosu-de adânc,/ Cât din cer până-n pământ/ N-are margine, nici fund” (Peceneaga - Tulcea). Similitudinea cu pădurea susține ideea unei fuziuni a vânătorii inițiatice cu cea a inițierii pescărești, diferența constând în faptul că eroul ales a fost înlocuit aici de un număr magic de neofiți: nouă năvodari. În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de asemenea virtutea psihopompă a animalului, intersecția celor două tipuri de imaginar, al inițierii și al marii treceri, fiind deja demonstrată. Petru Caraman a observat că între colindele de fată mare, aflate în discuție, și cele „de moartă” există o similitudine a scenariului: „pe marea revărsată înoată un cerb sau un bour între ale cărui coarne, într-un leagăn de mătase, șade moarta și coase: «Sta Mița, răposata,/ Și cosea și se bocea»”. Explicația pe care o găsește reputatul etnolog este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul materiei, al cărei punct terminus comandă diluviul. Cele trei zile de suferință corespund etapei de izolare a fecioarei, similitudinea fiind încurajată de ivirea celor doi ca pereche magică, odată cu potopul. Absența invocării directe a principiului acvatic nu afectează raportul în care se găsește fecioara cu animalul - divinitate, grădina de flori și toposul leagănului dintre coarne păstrând construcția poetică în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare responsabilitate socială”. Colindele transferă scenariul capturării într-un plan mitic, în care țesutul și cântecul substituie forța fizică. În cadrul practicii din Gherla, fetele de măritat încercau să supună prin apucarea de coarne un bou aflat sub influență bahică, iar similitudinea nu se limitează doar la importanța coarnelor în ritual: „După ce boul «era stăpânit» de o fată «se băga în grajd să se liniștească» prin acțiunea unui descântec la care se foloseau nouă cărbuni «stânși în cana cu apa n’e-cepută
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
triburi de indieni din America de Nord își înmormântează morții în copaci sau pe schele sprijinite pe crăci înfurcite” Cântecul ritual- ceremonial citat mai sus avea grijă ca dispărutul să primească în continuare lumina solară, sufletul tânjind după tot binele fizic cunoscut. Similitudinile dintre practicile funebre arhaice și scenariul inițiatic dovedesc limpede că statutul neofitului se identifică în mare măsură cu identitatea dalbului călător, în imaginarul tradițional românesc. Basmele vin, așadar, să completeze investi¬gațiile de teren cu informații stilizate în filigranul textului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Baba Cloanța torsul seamănă cu o probă imposibilă care crește exponențial, în decursul celor trei încercări. Cânepa și inul din saci vor fi prelucrate de însăși Baba Cloanța, al cărei ajutor năzdrăvan duce la căsătoria fetei cu fiul de împărat. Similitudinea cu încercările vitejești este vizibilă; aici torsul reprezintă o legitimare socială, care demonstrează comunității că fecioara are calități gospodărești ce respectă tiparul sacru, creator de lume. Ocupația simbolică este caracteristică fecioarelor de orice rang, fiind proprie feminității fertile, nu nevoilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mistică a bourului cu pământul, asemenea fecioarei, decodează imaginea neofitului pus să coboare în infern învelit în giulgiul magic ca formă arhetipală a morții inițiatice. V. I. Propp a investigat practica învelirii într-o piele de animal la numeroase popoare. Similitudinile dintre riturile funebre și practicile inițiatice, în care se relevă „consubstanțialitatea dintre neofit și animal”, accentuează și mai mult unifi¬carea traseului ontologic pentru cele două tipuri de călători. Imaginarul inițiatic a fost însă precedat de obiceiurile de înmormântare de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a capacității de a coborî în infernul figurat de cavitate și de a reveni în planul uman: „jocurile atletice, alergarea etc. sunt legate de trecerea mortului în lumea cealaltă”. Ocurența universală a probelor fizice în context funerar demonstrează încă o dată similitudinea condiției neofitului cu cea a mortului. Odată parcurs traseul, infernul este supus și forțele lui se convertesc în energie fecundă pentru lume. Imaginea simbolului marital pe fundul gropii încurajează această perspec¬tivă a coborârii implicite în spațiul subpământean. Inelul adus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ambasadorul arăta fericit că discutase cu ministrul și ieși pe ușa care se deschise prompt. În spatele lui, ministrul se apropie de mine și mă întrebă: Domnule consilier, de fapt ce voia să-mi comunice ambasadorul român? Domnule ministru, constatându-se similitudini în pozițiile române și peruane la negocierile privind armele chimice, am primit misiunea de la omologul Domniei Voastre din București de a vă transmite rugămintea să dați instrucțiuni delegației peruane de la Geneva să colaboreze cu delegația noastră, cu speranța convenirii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe mine însumi citind astfel de lucrări. Aș cita doar una dintre ele, "Matei Vișniec Mirajul cuvintelor calde", o carte scrisă de Daniela Magiaru. În ce privește critica literară românească, e a fost întotdeauna extrem de vie, de interesantă, de trează. Există multe similitudini de altfel între spiritul critic francez și cel român, nu degeaba Franța a fost modelul cultural al României. Cât de mult lipsește literaturii române instituția "agentului literar"? Tu ai, în Franța, un agent literar? Agenții literari au proliferat în special
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spațiul românesc? Ce te-a determinat să alegi această (tentantă și grea!) temă? Ce legătură e între literatură și vin? Dar între literatură și drog? Ce satisfacții ți-a adus abordarea acestei teme? Literatura și vinul sunt unite de multe similitudini, dincolo de aparentele diferențe ireconciliabile. Și literatura, și vinul, cer din partea pasionatului gust, cer o cultură generală amplă, un simț al timpului și o pasiune pentru frumos, în sine. Am vrut să scriu această istorie literară a vinului dintr-o triplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
povestirile, sau tot poeziile Shakespeare... Așa, în răstimp de șapte ani, între 1947 și 1954, sub presiunea suspiciunilor, a singură tății auto impuse, V. Voiculescu a dat literaturii române nu numai fascinantele Povestiri dar și originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul a șapte ani, cu întreruperi și abandonări legate de consistența narațiunii dar și de forța ei de sugestie, apărut de abia în 1970, romanul Zahei orbul a stârnit reacții diverse, multe superlative. Ca
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
p.174). ...Pastelul modern surprinde o imagine subiectivă, o stare sufletească de incertitudine, de melancolie, de nevroză. Au scris pasteluri: I. Pillat, V. Voiculescu, A. Maniu, D. Botez, L. Blaga, G. Bacovia ș.a. (p. 276). Personificare Procedeu literar bazat pe similitudine și analogie prin care forme ale complexei dinamici umane se proiectează asupra celorlalte determinări particulare ale realului. Personificarea este o antropomorfizare fie a obiectelor însuflețite, fie a celor neînsuflețite, cărora li se atribuie în principal calitatea de a fi 171
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
consecințelor unor accidente. E, până la urmă, o chestiune de optimizare. Iar cât de aproape de ideal e acest optim, e o chestiune de resursele pe care fiecare țară le are la dispoziție. De unde nu e, nici dumnezeu nu cere. Sau, prin similitudine: cheltuim pentru Îngroparea viei În fiecare an, ori acceptăm pierderea datorată unei ierni grele din zece ierni blânde? O dilemă la care e greu de răspuns... În ceea ce ne privește, tot răul spre bine: am avut noroc de iarnă, sezon
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fapt, ori Îl detestă din rațiuni superficiale. Rarele cazuri În care cineva Încearcă să trăiască singur implică altceva decât un om. Comunitatea umană, că e sat ori oraș n’are importanță, este similară unui organism sau, mai bine spus, o similitudine face ca aceleași legi să se manifeste la două niveluri diferite: celule Într’un organism, respectiv oameni Într’o comunitate. Să detaliez. Un organism e sediul mai multor funcții, realizate fiecare de celule specializate, deși din punct de vedere genetic
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
țării n’au, În momentul de față, atât de necesarele “limfocite”. Rezultatul Îl vede oricine, În fiecare zi și mai ales noapte. Nu-mi propun o polemică, cel mult un dialog pe această temă. Ca atare, mă mărginesc a continua similitudinea dintre un organism și comunitatea umană. Organismul consumă mai multă hrană decât folosește. Restul e eliminat, nu Însă Înainte ca niște microbi, deci tot celule străine, Însă tolerate În intestin, să le prelucreze; din treaba asta, acei microbi trăiesc. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din lume, sunt celule canceroase umane, prelevate prin anii ’30 de la o negresă americană; de atunci Încoace, ele trăiesc În laborator și, adunate, ar da poate de zeci de ori greutatea acelei femei. Si, dacă am lua În discuție și similitudinea comportamentului celulei embrionare cu a celei tumorale, valabilă cel puțin până În momentul diferențierii celulare, adică câteva zeci de diviziuni, putem pune sub semnul Întrebării o afirmație formulată nu demult de altcineva, dar de la același microfon: “omul e om din momentul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
urma vor putea mai mult. E, oricum, o activitate mai apropiată esenței omului și, dacă vreți, a menirii, a finalității pentru care natura l’a creat: dezvoltarea spirituală, decât goana după satisfacerea necesităților/servituților sale biologice. Și, ca o extindere/similitudine a principiului conservării biodiversității, strict necesară susținerii evoluției, avem nevoie și de conservarea diversității formelor de frumos. “Radiosfera”, 4 septembrie 1995, ora 12,41 46. Și moartea poluează Mărturisesc că nu-mi vine deloc greu să găsesc subiecte pentru discuțiile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cele monocelulare autotrofe și apoi la cele pluricelulare. Mai mult, Între acestea din urmă, animalele, cu o evoluție accelerată În raport cu plantele, reduc și mai mult acest număr. În aceeași ordine scade, ca o consecință, sensibilitatea la mesajul fals generat de similitudinea acțiunii substanțelor alelopatice și poluanți, dar și efectul potențial mortal al substanțelor alelopatice. Arma chimică se umanizează treptat. În schimb, scade puterea de compensare prin Înmulțire a pierderilor inerente acestui război chimic. Exemplu: de la extraordinara potențialitate a bacteriilor care, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu eram emancipați, tăietorul de lemne Îndeplinea un ritual de iertare Înainte de a tăia bradul, explicându-i nevoia și Înfrânându-se de la mai mult decât nevoia strictă. Poate vâscul, deși obicei de origine franceză, galică, dar poate și străromânească știind similitudinile galo−dacice, ar fi mai indicat: la o primă privire cel puțin, culegerea lui e benefică pentru copacul pe care-l parazitează. Ei bine, cu brad ori vâsc, românul parcurge un armistițiu mai mult sau mai puțin respectat În “lupta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai bun și pe care, oricât am vrea, nu-i putem separa din sânul ei. Și, firesc, ei, oamenii, nu pot face În societatea lor altceva decât să imite natura. Poate ar trebui să Încerc o definiție, Înainte de a căuta similitudinile ecologice ale competiției tocmai Încheiate, dintre grupările politice de stânga, respectiv de dreapta. Când sunt Întrebat astfel de lucruri, spun că stânga produce mai puțin decât consumă, motiv pentru care nici nu reușește să-și onoreze integral promisiunile, iar dreapta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
paranteză fie spus, sper să n’o fi făcut chiar eu acum; oricum, nu asta am vrut și doar cel de sus le știe pe toate ce vor să vină. Și, Încă, ce legătură au toate acestea cu rubrica? În afară de similitudini? Destul, că atât dreapta cât și stânga lucrează de fapt pentru profit. Iar acesta este În esența lui poluant, degradant, pentru natură; am spus-o și o voi spune cât trăiesc. Iar pentru doritorii de detalii, voi pregăti un episod
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]