2,599 matches
-
probabil o să apară nu peste mult timp. Nu puteam să-i Învinovățesc pe nici unul dntre ei. Să-ți pierzi Încă un fir de păr pentru un cap care deja s-a pierdut pare multora deloc potrivit. Împărțindu-mi serile tăcute, singuratice, cu o sticlă prietenoasă, am Încercat adesea să-mi imaginez ce s-o fi Întâmplat cu ea: accident de mașină, vreo formă de amnezie, poate; o cădere emoțională sau mentală; o crimă pe care o comisese și care impunea imediata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
visat că nevasta ia născut un prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri mirosind a vechi și a petrosin, suiam scări în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se-acoperise sub ochii mei de flori de gheață, pentru ca viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna tatălui meu, și un tramvai străvechi se apropia încet, clătinîndu-se pe drumul lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a primi postul. Și, colac peste pupăză, ea știa cu siguranță că tot ce făceau Calvin Carter și Jack Devine în sala de ședințe era să joace cărți. Dar Calvin Carter fusese părăsit de Jack Devine și era plictisit și singuratic. Mai bine lua un interviu decât să stea degeaba. Intră! porunci el când Ashling a bătut timid la ușă. A aruncat o singură privire brunetei îmbrăcate cu costum cu pantalon închis la culoare și a decis imediat că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o oră la spitalul Good Samaritan. Harry Sears zise, bâlbâindu-se: — C-c-c-complici? A-a-apropiați? Loew clătină din cap. — Căpitanul Tierney a stat de vorbă azi-dimineață cu cei de la Departamentul de Poliție din San Francisco. Ei susțin că Nash e un lup singuratic. Se pare c-ar fi fost recrutat pentru rolul pe care l-a avut în povestea de la Alcatraz, dar aia-i o excepție. Ce... Russ Millard îl întrerupse cu un gest. — Există un numitor comun în acuzațiile de viol la adresa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păstrând viteza redusă că să nu alunece drăcia de pe drum În vreun copac. La o milă și jumătate În pădure se găsea o parcare neasfaltată, doar cu praf adunat ani de-a rândul, din cauza folosirii, ascunsă sub zăpadă. Un fag singuratic se Înălța În mijloc, decorat de iarnă și Înconjurat de polițiști care se-nvârteau pe-acolo fără un scop evident, respirând aburi În aerul amar. Înghețaseră până-n măduva oaselor. Logan trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații, opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și zgomotele, nu-i plăceau ceremoniile de la curte, înghesuiala, muzica, veșmintele colorate, prezența femeilor. Rănile sale erau tainice și adânci. Ceasurile petrecute de unul singur erau umilitoare și singuratice. Orgoliul lui fusese rănit când se văzuse respins de Julia. Spre marea lui deziluzie, o văzuse pe tăcuta lui Vipsania refăcându-și viața. Drusus scrise: „Asinius Gallus, un gentilom bătrân, bogat și liniștit, a avut o singură vină: s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Capri, în mâna lui Tiberius. În anii lungi ai văduviei sale incoruptibile, demnitatea Antoniei, care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile superbe, sutele de sclavi și de liberți, fusese singuratică, de-a dreptul inumană. „În Roma cea plină de venin“, spusese Tiberius cu admirație, „este singura femeie care, după ce a jurat credință unui bărbat, a reușit cu adevărat să nu-l trădeze“. Însă relația Antoniei cu Tiberius ascundea o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acuză pe Tiberius. Însă e cea care ar trebui să strige cel mai tare“. În încăperile imperiale secrete se petrecuse apoi un lucru din cauza căruia relația lui Tiberius cu Maștera începuse să se răcească. Încet-încet, viața Liviei devenise inutilă și singuratică, iar la funeraliile ei, de la care împăratul, neînduplecat, lipsise, un senator spusese ambiguu: „Toate zilele acestor unsprezece ani în care Tiberius a refuzat să-și vadă mama, Antonia, închisă în a sa domus, le-a numărat una câte una“. Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sa îi interzisese să-l întâlnească, pe cel căruia, departe, i se spunea Exilatul din Rhodos, otrăvitorul imperial. Stătea în picioare, în soarele de după-amiază, având în juru-i trei-patru curteni. Era mai înalt decât ceilalți, ceea ce-i dădea un aer singuratic. Se spunea că ar fi avut șaptezeci și trei de ani. Avea pieptul foarte lat și, cu siguranță, așa cum se povestea, fusese foarte puternic în tinerețe. Ținea buzele strânse, iar expresia lui era amenințătoare, așa cum a fost înfățișată în mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi îngăduia asta, și nu numai. În încheiere, pentru iubita și credincioasa plebe a Romei anunță daruri de unsprezece milioane două sute cincizeci de mii de denarii. Nimeni nu știa că toate confidențele lui Macro cu privire la testamentul lui Tiberius și meditațiile singuratice de pe terasa de la Misenum îi îngăduiseră tânărului Împărat să planifice bine sumele. La sfârșit, entuziasmul mulțimii era de nestăpânit. Atunci Împăratul anunță că avea să facă uz pentru prima oară de puterile sale; porunci să se anuleze condamnările la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care mi-a făcut o propunere interesantă. Apoi, ca să nu mă plictisesc, am plecat cu colegul meu Martin la film. Am o afecțiune specială pentru el. Nu specială În sensul intensității sentimentului. E o fire curioasă. O natură puternică și singuratică. Nu stă de vorbă cu nimeni. Pe mine mă acceptă așa mai mult ca să se distreze. E un ins imposibil, dar umple bine clipele mele goale. Chiar vreau să plec cu el pe munte și cu un altul, bineînțeles. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grăbit cișmeaua deschisă și apa curge, curge În noapte, cu un clinchet straniu... Un câine fără stăpân și parcă fără viață Își mișcă de-abia corpul ca o scândură... Gară mică... oare câte doruri au Început aici, pe locurile acestea singuratice? Și, mai ales, câte visuri nu s-au zdrobit odată cu fluieratul de tren? Gară... dacă n-ai fi tu, unde s-ar mai opri trenurile? 12 noiembrie 1964 (joi) Lui Martin. Te-am vrut al meu și n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chemat steaua la dragostea cea mai frumoasă, cea pământească. Steaua, nesocotind legile după care fusese alcătuită, a luat Înfățișare de fecioară și a căzut În brațele iubitului ei. Mânia cerului i-a prins Îmbrățișați. Dar pruncul lor, În vârful acela singuratic de munte, fusese zămislit. O, ce ciudată Îmbinare de dragoste de Înălțime, dor de ducă și dragoste pentru frumos... El se cheamă Copilul Muntelui. De la mama lui a păstrat puritatea, iar de la tată a luat dorul de cunoaștere. Dar drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-ți place? - Că ia masa cu încă trei persoane. Ce pune la cale? - Bună întrebare, fu de acord Bell. Credeți că mai lucrează cu cineva la toate astea? - Mă îndoiesc, sincer, replică Sellitto. Criminalii în serie sunt de cele mai multe ori singuratici. Kara nu fu de acord: - Eu nu aș fi atât de sigură. Magicienii de salon, da, ei lucrează singuri. Dar el e un iluzionist adevărat, vă aduceți aminte? Ei întotdeauna lucrează cu alță oameni: voluntari din public, asistenți personali, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mi-o aminteam. Am fost puțin dezamăgit să văd că avea o coadă mică la casa ei; nu la fel de lungă ca la celelalte, dar totuși un număr semnificativ de persoane. Eu chiar sperasem să fiu singurul ei client: un explorator singuratic, încumetându-se prin întinderile pustii ale culoarului din dreptul ei, descoperind sămânța de sensibilitate și înțelepciune îngropată în gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de iarba sălbăticită. Japonezii confiscaseră toate aparatele de radio și pe cele de fotografiat, dar În rest casele erau intacte. Majoritatea erau mult mai elegante decît propria lui casă - deși era un om bogat, tatăl lui Jim fusese Întotdeauna un singuratic -aveau cinematografe particulare și saloane de bal. Abandonate de proprietarii lor, Buick și Cadillacuri zăceau În garaje, pe cauciucuri dezumflate. Cu toate astea, dulapurile din cămările lor erau goale, obligîndu-l pe Jim să se hrănească doar cu gustările, rămase după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scînduri și lemn pentru gard și un adăpost de bambus, unde un al doilea grup de muncitori moțăiau pe saltelele lor, lîngă un foc de cărbuni. Camionul se opri lîngă gheretă, unde șoferul și prizonierii lui priviră Împreună acest loc singuratic. Fosta curte a oborului de vite se transformase Într-un lagăr de civili, dar luni de zile, nici un prizonier n-avea să fie ținut În locul acela. Jim stătea Între Basie și doctorul Ransome, supărat pe sine pentru că Își Închipuise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Soldatul japonez sări din compresor și alergă, cu pieptul gol, spre amplasamentele antiaeriene ale căror tunuri cercetau cerul. Deja o linie luminoasă se ivi dinspre pagoda Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim stătea În ghereta observatorului din turnul de pază, o companie din aceste trupe demoralizate se tîra pe lîngă porțile de la Lunghua. Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme jerpelite de pe care Își smulseseră Însemnele, trecură la trei metri de mecanicul singuratic de la Packard, care Își păzea comoara de batoane de ciocolată și reviste Sunday Evening Post. La prînz, cînd locotenentul Price apăru Înfășurat ca un cadavru În pînza roșie a parașutei containerului tîrÎt de oamenii lui, Jim Își adună pachetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimic. Și să nu-i zică el țărănoi prietenului vostru, că În fond și la urma urmelor e tot din Valahia, tot „cantacuzin” ca și el, și să nu-ți zică ție ardelean tâmpit că i-ai arătat un copac singuratic și i-ai spus că parcă e din Claude Lorrain, deși se ascunde În asta un soi de logică a busolei, nord și sud. Greu de contrazis o busolă. Sătul de atâta piper mâncat În această zi de toamnă, campionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Un câine care a alergat zile întregi printre mărăcini, spini, pietre și istovit își găsește în sfârșit culcușul. — Lasă-mă, murmura. Vocea îi era subțire și rece ca un fir de metal. — Ce spui... Mă apropii și îi mângâi spatele singuratic. Nu pot, nu mai pot..., și își scutură capul. E mai bine acum, știi, acum. Și-a acoperit fața cu mâinile: — Dacă ții puțin la mine, lasă-mă. O strâng la piept, coatele ei îmi împung pielea. Nu te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la tata. El frecventa femei oarecare și o făcea cu multă prudență, fără să aibă de fapt vreun motiv, deoarece de când se despărțise de mama trăia singur. Și totuși, îi plăcea să țină anumite lucruri în secret. Alegea stranii figuri singuratice, femei între două vârste puțin atrăgătoare, aparent spălăcite, dar poate cu calități ascunse. Una era casieră la un cinematograf de mâna a doua, avea părul vopsit, un chip acvilin și sânii mari strânși într-un sutien rigid. Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și de ketchup, Italia nu e nici acolo. Acum nu mai știu unde s-o caut, dar alerg, o apuc pe prima stradă care îmi iese în cale și care dă într-o străduță, strâmtă și întunecată, unde ploaia cade singuratică. O văd. Stă pe trepte, în fața unei porți de care și-a sprijinit spatele. Nu mă aude, pentru că zgomotul ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]