3,912 matches
-
sau s-ar afla că s-a petrecut ceva neobișnuit. Mai multe Tudorel nu voi să spună; adăugă totuși că în acest caiet se află testamentul său moral, concepția sa de viață. Ioanide făcu în cursul zilei comentarii așa de sinistre asupra morții lui Dan Bogdan, cu aluzie la calea de pierzanie pe care o luase Doru, ceea ce produse o teribilă impresie asupra doamnei Ioanide, încît Pica, înspăimîntată și văzând că Tudorel întîrzie sa se întoarcă acasă, avu bănuiala că fratele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să nu blamez romantismul tatii, gustul lui solitar pentru vietățile dezarmate, evident în slăbiciunea lui pentru câinele Ștolț, cu care doarme în pat. Tata e mizantrop, iar filozofia noastră e filantropică, cu o anume restricție. (Ioanide: "Fleacuri superficiale, și totuși sinistre!") De asemeni, tata, orice s-ar zice, este excesiv de afemeiat, boală romantică, tipică popoarelor bătrâne. Nu vreau să spun că tata e lipsit de moralitate, departe de asta, ci numai că are un cult extraordinar pentru femeie, chiar când s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au comis din cauza formalismului justiției, care consulta numai textele, nu și inimile! Domnul procuror a compus acuzatului, acestui tânăr în veșmânt național românesc, un portret de fiară sanguinară. Doamne, cum ne înrîuresc lecturile de specialitate! Ați văzut în ce culori sinistre și anormale ne-a evocat o copilărie așa de nevinovată, așa de suavă? Nu uitați că acuzatul este orfan de părinți, silit a trăi prin străini. Instabilitate! Ușor de zis! Cine se simte bine în casa altuia? Orice aluzie, orice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schiță un gest de căinare, apoi, ca să câștige timp, întrebă: - Cum a dispărut, de unde?Ioanide îi rezumă povestea, pomeni de Gavrilcea. -- Gavrilcea mi se pare c-a scăpat, zise Gaittany. Pusă așa problema, Gaittany deschidea o vagă speranță, evitând afirmările sinistre. - Pe cine să întrebăm? medită el. Hangerliu a plecat lavînătoare. Pe prințesă, ea are informații! Prințesa Hangerliu nu vorbea personal niciodată la telefon, delega secretarul; pentru afaceri urgente primea în audiență. Îi plăcea să se agite. Gaittany puse telefonul în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plimbe prin odaie. În minte avea imaginea vie a Pichii, așa cum o văzuse atunci când o lăsase în casa Erminiei. Pica a plecat departe, va sta o lună, un an, doi ani, ca studentă în străinătate. De ce să strice cu tabloul sinistru al morții a. o despărțire amabilă? Sinucigașii de spirit care se aruncă în mare își atârnă o greutate, ca nu cumva trupul lor să iasă pe mal ca o fantomă hidoasă. Cadavrul descompune amintirea, b. o desființează, și Ioanide nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu smerenia poporului nostru. Noi nu ridicăm domuri gotice cu vârfuri ascuțite spre cer, în semn de trufie, nici nu sprijinim biserica pe metereze fioroase. Locașul sfânt românesc e familiar și atrăgător și n-a existat în trecutul nostru procesiunea sinistră ca a catolicilor din vremea Inchiziției, având nevoie de un decor înspăimîntător. Teatralul nu-i în spiritul nostru. Biserica tradiției românești e mică, pierdută adesea printre pomi, cu clopotnițe idilice care o semnalează în văi. Albul ei imaculat o distinge
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa îl contemplau și cunoscuții pe Ioanide, prelung, imperceptibil de ironic, mirați că arhitectul trăiește și circulă. Cauza acestei ciudate atitudini o află Ioanide prin Gulimănescu. Acesta avea satisfacția de a comunica știrile rele amicilor, persecutîndu-i cu ipotezele cele mai sinistre. De câte ori un lucru dezagreabil se întîmpla cuiva sau un zvon neplăcut circula, Gulimănescu îl chema la telefon, îl ancheta dacă știe, agrava pe cât îi sta în putință accidentul. . - Ce faci, domnule? zise Gulimănescu. Nu te-am văzutde-un car de vreme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ciumă bubonică. Toți, mai mult sau mai puțin, evitară privirile lui Ioanide. Acesta era un fenomen general, remarcat de arhitect de când în jurul lui se stârniseră discuții. Chiar și Gulimănescu, prezent de asemeni în birou și care pe stradă făcea ipoteze sinistre, aici, în tonul obștesc, lăsa capul în jos sau căuta insistent privirile altuia. Erau două gesturi care plictiseau cu deosebire pe Ioanide, prin jocul lor impenetrabil și absurd. Ioanide traducea mental mișcările în cuvinte, totuși, experiența îi spunea că translația
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erau Armata și Biserica. Adevărul mai era că membrii guvernului se arătau foarte sceptici cu privire la eficacitatea sentinței, desfășurarea campaniei militare indicând un succes aproape sigur, măcar temporar, al infiltrației germane, prin urmare se expuneau unei posibile vindicte, formulate în mesaje sinistre, pe care le primeau mereu în scris sau telefonic. Întrucât îi privea, s-ar fi mulțumit cu publicarea sentinței, însă factorul decisiv se împotrivea. Dădură deci autorizație Hangerlioaicăi și unuia din părinții lui Tudorel (tată sau mamă, la alegere) să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Găsi pe Tudorel întins pe spate, cu mâinile sub cap, pe patul de fier. Celula era lunguiață, simplă, înaltă, destul de bine luminată de un geam mare cu gratii, o încăpere negricioasă, parcă destinată unui atelier de fierărie, nici voioasă, nici sinistră. Tudorel își petrecea ziua astfel culcat, cu ochii închiși fără să doarmă, în vreme ce noaptea era puțin agitat și se plimba prin odaie. Ideea abstractă a morții, tradusă în imagini de primejdie, îi fusese familiară până atunci și, precum scrisese în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
petrecea la biserica lui Ioanide. Fără știința acestuia și din inițiativa noului primar, se târnosi în pripă locașul, deși n-avea picturile canonice și nu era terminat nici interior, nici exterior. Se făcu în această circumstanță o procesiune fantastică ți sinistră totdeodată. Centurii întregi de tineri cu cizme intonară în cor cântece, care în încăperea nudă provocară teribile ecouri. Dalajul bazilicii fu umplut de lumânări aprinse, înfățișînd simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni unor palmieri între
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste știri, ce-l afectau cu mult mai mult decât pe Ioanide. Avea motivele lui secrete să fie emoționat. Într-o seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Călinescu Pomponescu, cu un gest distrat, acceptă și acest pahar. - Ioanide e tare acum, conchise implacabilul Gulimă-nescu, numai el ar putea opri decretul. Din nefericire, e supărat pe dumneata. Ex-ministrul renunță a mai pofti la masă un oracol atât de sinistru și-i întinse mâna foarte obosit. Ar fi preferat să se întîlnească cu Ioanide. Pomponescu ar fi dorit să stea de vorbă pe larg cu un om bine informat ca Gaittany, spre a-și face o idee justă asupra situației
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viața, și de altfel instinctul îi spunea că, dacă un anonim se poate adapta oricăror împrejurări, un om notoriu este expus vexațiilor și refuzurilor. În acea vreme, soarta oamenilor din categoria ex-ministrului nu părea așa de dificilă. După o fază sinistră, regimul arăta înclinări de compromis cu fostele partide, de a căror tacită încuviințare puterile agresoare aveau nevoie. Însă Pomponescu părăsise partidele și înșelase totdeodată și Mișcarea, astfel că acum era pus la index de toți. Impresia lui în tot cazul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru!" Etc., etc. Prin numeroasele personaje aduse în scenă, prin multitudinea problemelor puse, prin varietatea unghiurilor de percepție și mediul social observat, primul capitol al romanului, construit pe trei coordonate esențiale, recheamă prin analogie, la scară redusă, începutul epopeii Război și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori, comuniști, sub înfățișări atât de convenționale și schematice încît devin amuzanți prin ridicol. Depășind formula balzaciană, romanele de după 1944 se apropie de cea tolstoiană, epopeică. În spațiul lor, al celui de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cazuri o dublă interpretare, exprimată pe rând de popă și de nevastă. La parastasul de șapte ani, oasele lui Cănuță sunt găsite întoarse în coșciug: ,,hârca sta-n sus, și țurloaiele erau pornite către grătarul oaselor’’. Explicația pozitivă, respectiv aceea, sinistră, a îngropatului de viu, nu este oferită singură, alături de ea o putem regăsi și pe cea alegorică: oasele se întorc în coșciug, ca un semn de neîmpăcare cu lumea și de neconformism prelungit chiar și dincolo de mormânt. Caragiale s-a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
parte că sistemele care au ca bază această idee că dreptul de proprietate este o instituție socială, sfârșesc toate în privilegiul cel mai concentrat sau în comunismul cel mai integral, conform bunelor sau relelor intenții ale legislatorului. Dacă are dorințe sinistre, se va servi de lege pentru a îmbogăți pe unii pe cheltuiala tuturor. Dacă ascultă de sentimente filantropice, va dori să egalizeze bunăstarea, și, pentru acest lucru, se va gândi să stipuleze în favoarea fiecăruia o participare legală și uniformă la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care trăiește doar 0,3 % din omenire). O jumătate de miliard de oameni trăiesc într-o stare de stres hidric, două miliarde nu beneficiază de instalații sanitare. Lipsa apei este cunoscută și de elevii din zilele noastre. Iată o perlă sinistră drept argument: "Sahara se află așezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezență statornică". Bolile transmise prin apă induc o mortalitate de două-zeci și cinci de milioane de persoane într-un singur an în țările subdezvoltate
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și cel mai îngrozitor lucru pentru că alungă orice cumințenie din mintea omului. Una din urmările fricii este tulburarea simțurilor, situație care face ca lucrurile să-ți apară altfel decât sunt. Nu-ți este frică fiindcă îți trec prin cap gânduri sinistre. Ele îți trec prin cap fiindcă ești fricos. Fricosul se teme înainte de primejdie, lașul în timpul ei, curajosul după ea. Unii sugerează să-ți înfrânezi teama prin speranță. Niciun motiv de temere nu e atât de puternic ca să nu fie și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
fie zgârcit cu sângele lui, trebuie să se ferească de a atinge cu spirit, numindu-i, pe cei care nu au de partea lor decât ființa prezumtivă a răului. Trebuie deci să mă feresc să trag după mine tot acel sinistru moloz uman pe care l-am cunoscut atunci și să mă tem, travesat de un fior magic, că simpla lui invocare ar putea institui, o dată mai mult, răul și moartea. ("În viață încă - spunea despre ei I.T. - sânt morți fără
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
diagnosticându-i tot felul de boli și evocând decese. Bătrânele o suspectează de apendicită și cred în cuțit precum în sfânta cruce. Altfel “îți găurește puroiul mățișoarele și mori în 24 de ore”! Doctorul curant face și el o previziune sinistră: dacă nu leapădă copilul, va muri la facere din cauza cordului slab. Frații Margaretei se grăbesc să îi comunice acest pronostic. Sunt în literatură și doctori drăguți precum cei din La Medeleni. Doctorul Prahu, un bătrân bețiv, utilizează ca medicamente soarele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Casa lui Moș Costache din Antim este și ea nemodulată pe înălțime. Încăperile au înălțimi „absurde”, cuvânt des folosit de Călinescu și foarte la locul lui în chestiune. Dar nu pe toată suprafața imobilului. Mai rațională pare casa mătușii Otiliei, sinistra Aglae Tulea. Aceea trebuie să fi fost tip vagon, cum iarăși era moda epocii, cu o intrare prin față și alta prin dependințe. Nici imobilul lui Costache, nici al Aglaei, cu atât mai puțin cel în care se mută Titi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ochii unor radicali și prin excesul de înflorituri al detaliilor. Nici construcțiile lui Petre Antonescu, prototipul ipotetic al lui Pomponescu, nu sunt absurde. După cum, invers, „domul cubist” ridicat de Ioanide sau Palatul Telefoanelor, clădit realmente în epocă, nu au nimic sinistru, deși au șocat publicul epocii. Important este că G.Călinescu are o concepție coerentă și consecventă despre frumosul urban și despre arhitectură, plănuind, o dată cu Ioanide, utopic, orașul ca monument finit și unitar stilistic. Ce ar fi zis bietul, la propriu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
doi să ajungă la gânduri de dezertare din motive diferite. Iar Bologa chiar o face, cu consecința fatală cunoscută. În timp de pace, armata nu e mai puțin mizeră și mai lipsesc pe deasupra măreția și farmecul încleștării. Viața cazonă e sinistră în evocările lui Bacalabașa sau Brăescu și în același timp plină de umor involuntar. Introducerea serviciului militar obligatoriu și disciplina impusă cu mijloace contondente sunt anihilante pentru soldați, mană cerească pentru gradații sadici și mărginiți sau ofițerii oligofreni ca Moș
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]