3,476 matches
-
attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce qu'elle était trop bête quand îl y avait du monde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.76]. Sintaxa feminină este eliptica și ambigua, cu inversiuni frecvente ale termenilor da și nu. Oscilarea doamnei Dambreuse între da și nu, între decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit sourire en coulisse" [Maupassant, Le verrou, în La parure
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
În aceeași colecție, au mai apărut: Mina-Maria Rusu, Poetica sacrului Dorin Popa, Jurnalistul Camil Petrescu Ioan Marian Țiplic Contribuții la istoria spațiului românesc în vremea migrațiilor și evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII) Viorel Cernica, Cetatea sub blocada ideii Rodica Nagy, Sintaxa limbii române actuale Sorin Radu, Modernizarea sistemului electoral din România (1866-1937) Rodica Dimitriu, The Cultural Turn în Translation Studies Constantin Albu, Adriana Albu, Tiberiu Leonard Vlad, Ioan Iacob, Psihomotricitatea. Metodologia educării și reeducării psihomotrice Liviu Leonte, À la recherche du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fel de superioritate concesivă la București ("E" rudimentari, nene, nu vezi ce chestii pășuniste bagă? Și mai au și accent...), intelectualii români din Basarabia trebuiau să facă față, la ei acasă, nu numai rusificării forțate care a lăsat urme în sintaxa și lexicul lor (de care, firește, nu ei sunt responsabili), ci, mai ales, persecuțiilor unui regim semi-opresiv care i-a hăituit încontinuu, cu o ferocitate pe care colegii lor din România nu au simțit-o nici în cele mai apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
potrivi profesorului Miron care te asculta atent, dar care vorbea puțin, esențializat-caustic, cu parcimonie și respect pentru o limbă românească profundă și expresivă pe care o idolatriza. Mi s-a părut inițial ceva nefiresc în această limbă, în vocabularul și sintaxa ei, în forța ei de expresie, ușor neverosimilă. M-am gândit apoi că fabuloasele proiecte lingvistice pe care le-a coordonat (Monumenta Lingua Dacoromanorum, Dicționarul lui Tiktin etc.) i-au contaminat orizontul de exprimare, conferind un buchet de vin vechi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Sovietice Moldovenești. De altfel, devastatoare politică de deznaționalizare a românilor din Moldova sovietică își arată și astăzi efectele: limba vorbită de conaționalii noștri de peste Prut este, într-o serioasă majoritate, dominată de arhaisme, de cuvinte sau decalcuri din rusă, cu sintaxa modificată din cauza prevalenței limbii ocupantului sovietic în toate actele administrației, în școală și în viața de zi cu zi. Această stare de fapt a făcut ca doar elitele educate să fie preocupate de înnoirea volcabularului, de atenuarea accentelor specifice, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Un bou ca toți boii, puțin la simțire...” (Gr. Alexandrescu) - sinecdotă - numește Întregul prin parte și invers, specia prin gen și invers: „Românul e născut poet.” (V. Alecsandri) „Bolliac cânta iobagul...” (M. Eminescu) „Intrase sabie În țară...” (G. Coșbuc) 4. Sintaxa poetică - dativul etic - pronume personal În cazul dativ care exprimă participarea vorbitorului la acțiune: „Măicuță dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace...” (G. Coșbuc) „Câinii atunci săriră Și-n grab ți-l jupuiră...” (Gr. Alexandrescu) - elementul predicativ suplimentar - parte de vorbire nominală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
autorul se implică În poveste ; limbajul capătă o puternică tentă afectivă prin folosirea interjecțiilor, exclamațiilor, dar și a dativului etic. De asemenea, metaforele lipsesc cu desăvârșire, lăsând locul comparațiilor (de fapt, figurii de stil generalizate, devenind expresii consacrate de uz). Sintaxa frazei este orală, deoarece cuvintele curg după o ordine a vorbirii și nu a scrisului. Ajutoarele lui Hara-Alb IOAN SLAVICI, „Moara cu noroc” structură compozițională Nuvela se definește drept o specie a genului epic În proză, cu un singur fir
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
permite gestului să se manifeste în mod real, constituindu-se drept cadru de generare și implicit de finalizare a unei situații semiotice. Continuator al tradiției peirceine, filosoful american Charles Morris denumește o altă triadă care a contribuit la dezvoltarea semioticii: ,,sintaxă (studiul relațiilor dintre semnele unui sistem semiotic), semantică (studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează)86. Centrându-ne pe dimensiunile semnului precizate de Charles Morris, putem
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
prezentat în același fel adversarului. Amenințarea cu indexul drept este mai agresivă decât cea realizată cu indexul stâng 89. Dacă realizăm o comparație a gestului din punct de vedere sintactic și din punct de vedere semantic, observăm o înclinare a sintaxei spre convenționalism și a semanticii spre materialism. 3. Analiza pragmatică a gestului: vizează eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. De regulă, gestul este cel dintâi care trădează starea afectivă a emițătorului, sentimentele și emoțiile trăite, iar
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
discursului didactic a) Analiza structurală a discursului didactic În activitatea de predare, limbajul verbal al profesorului exprimă produsele gândirii sale în forma noțiunilor, judecăților, raționamentelor ținând cont de nivelul semio-cognitiv al elevilor. Din această perspectivă, profesorul este constrâns de o sintaxă deontică și de realizarea unui acord logico-lingvistic pentru a-i ajuta pe elevi să recepteze și interpreteze corect mesajele educaționale. Analiza structurală a discursului didactic presupune descrierea acestuia ca microsemn sau a microdiscursului, a cărui semnificație decurge chiar din structura
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
devine un kinemorfem atunci când ,,facem cu ochiul" (mișcare cu viteze, intensități și poziții diferite). Gestualitatea, asemănătoare limbajului verbal, cuprinde circa 50 de kineme (inclusiv kinemele prozodice). Kinemorfica grupează kinemorfemele în construcții kinemorfice, echivalentul cuvintelor limbajului. La fel cum lingvistul studiază sintaxa (organizarea cuvintelor în propoziții), kineticianul este preocupat de construcțiile kinemorfice. Vorbind despre kineme, kinemorfeme, construcții kinemorfice, kinezica devine, în concepția lui Ray Birdwhistell, o adevărată gramatică a gesturilor. Există însă nu numai o kinezică, ci și o parakinezică, deoarece gesturile
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a românului, va trebui să studieze afund pe acest foarte talentat scriitoriu. Creangă e, poate cea mai verde creangă a literaturii noastre, vreau să înțeleg cea mai românească... El e mina cea mai curată, mai sigură și mai inteligentă pentru sintaxa românească; el reproduce cu cea mai mare îmbielșugare geniul limbei noastre... ” D-apoi ce vorbe calde spune și intransigentul G.Panu „Vorbea frumos. Înzestrat cu o vie inteligență, țăranul Creangă nu-și pierduse prin modestele studii de seminar ce făcuse
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
și coerentă, a nivelelor de organizare ierarhică a sistemului general al limbii române. Optând pentru o manieră "prietenoasă", preponderent didactică, autoarea oferă o abordare din perspectivă clasică, organizată de la simplu la complex, a reperelor teoretice privitoare la fonetica, lexicul, morfologia, sintaxa și stilistica limbii române, selectate în acord cu programele didactice ale studenților de la specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, dar și cu programele examenelor de titularizare și ale celor pentru obținerea definitivatului sau a gradului al II-lea în învățământ
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
E atât de înalt de se lovește mereu de tocul ușii., tipul propoziției subordonate introduse prin conjuncția de și formulați enunțuri cu alte valori morfologice ale acestui cuvânt. IV. Nivelul sintactic al limbii române Repere teoretice IV.1. Concepte operaționale Sintaxa este partea gramaticii care studiază îmbinarea cuvintelor/ a anumitor elemente din planul paradigmatic al limbii, în planul sintagmatic al comunicării, în cadrul mesajului. Conceptele centrale ale nivelului sintactic al limbii române sunt: * unitățile sintactice elemente/ structuri care îndeplinesc, contextual, anumite roluri
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
limbii române. București: Editura Academiei Române. ***. (1997). Dicționar general de științe. Științe ale limbii. București: Editura Științifică. Dimitriu, C. (1999). Tratat de gramatică a limbii române. 1. Morfologia. Iași: Institutul European. Dimitriu, C. (2002). Tratat de gramatică a limbii române. 2. Sintaxa. Iași: Institutul European. Dimitriu, C. (2004). Cum scriem? Cum ar trebui să scriem? Iași: Casa Editorială Demiurg. Dragoș, E. (2000). Introducere în pragmatică. Cluj: Casa Cărții de Știință. Ducrot, O., & Schaeffer, J.-M. (1996). Noul dicționar enciclopedic al științelor limbajului
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Pedagogică. Irimia, D. (1984). Structura stilistică a limbii române contemporane. Iași: Editura Universității ,,Al. I. Cuza". Irimia, D. (1999). Introducere în stilistică. Iași: Polirom. Irimia, D. (2008). Gramatica limbii române. Ediția a III-a revăzută. Iași: Polirom. Nagy, R. (2002). Sintaxa limbii române I. Editura Universității Suceava. Nica, D. (1998). Teoria părților de vorbire (aplicații la adverb). Iași: Editura Junimea. Oancea, I. (1998). Semiostilistica (Unele repere). Timișoara: Editura Excelsior. Pană-Dindelegan, G. (2003). Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări. col. "Repere
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Enciclopedică. Stoichițoiu-Ichim, A. (2005). Vocabularul limbii române actuale: dinamică, influență, creativitate. București: Editura All. Șerban, V. (1997). Fonetica. Timișoara: Editura ,,Augusta". Șerban, V., & Evseev, I. (1978). Vocabularul românesc contemporan. Timișoara: Editura Facla. Tamba Dănilă, E. (2004). Vechi și nou în sintaxa limbii române. Iași: Casa Editorială Demiurg. Timofte, M. (2005). Actualitatea sintaxei românești "clasice moderne". Iași: Casa Editorială Demiurg. Toma, I. (2004). Limba română contemporană: fonetică, fonologie, lexicologie. București: Editura Fundației România de Mâine. Turculeț, A. (1999). Introducere în fonetica generală
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
București: Editura All. Șerban, V. (1997). Fonetica. Timișoara: Editura ,,Augusta". Șerban, V., & Evseev, I. (1978). Vocabularul românesc contemporan. Timișoara: Editura Facla. Tamba Dănilă, E. (2004). Vechi și nou în sintaxa limbii române. Iași: Casa Editorială Demiurg. Timofte, M. (2005). Actualitatea sintaxei românești "clasice moderne". Iași: Casa Editorială Demiurg. Toma, I. (2004). Limba română contemporană: fonetică, fonologie, lexicologie. București: Editura Fundației România de Mâine. Turculeț, A. (1999). Introducere în fonetica generală și românească. Iași: Casa Editorială Demiurg. Vințeler, O. (1998). Dicționar de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
filozofia limbii, Ioan Oprea Inițiere în semiotica generală, Jean-Marie Klinkenberg Lingvistica textuală, Jean-Michel Adam Lingvistică generală, semiotică, mentalități, Mariana Neț Lingvistica pentru textul literar, Dominique Maingueneau Periferia textului, Philippe Lane Pragmatica discursului, Jacques Moeschler Pragmatica pentru discursul literar, Dominique Maingueneau Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc Textele: tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu Tratat de gramatică a limbii
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Textele: tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu Tratat de gramatică a limbii române. I. Morfologia, Cornel Dimitriu Tratat de gramatică a limbii române. II. Sintaxa, Cornel Dimitriu LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257.284749 BACĂU Librăria Alexandria, str. Nicolae
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
procedeu lingvistic să fie denumit prin termeni diferiți, nici ca un astfel de termen de specialitate să indice mai multe tipuri de fenomene, indiferent dacă acestea se petrec pe același sau pe un alt palier al limbii (în fonetică, morfologie, sintaxă, formarea cuvintelor, stilistică etc.). Desigur că toate modalitățile de scurtare, într-un fel sau altul, a enunțurilor țin de dorința și nevoia de concizie în exprimare 3. Ele se aplică mai cu seamă în vorbire, de vreme ce "a vorbi bine înseamnă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sau semantice nu sunt exprimate în frază, dar sensul enunțului nu are de suferit. Ex.: J'ai bien entendu et elle [...] aussi. Elipsa este un termen generic pentru numeroase figuri ale sustragerii, la nivelul atât al cuvântului, cât și al sintaxei și al sensului: asindeta, brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt, caracterul dacă lexemele ori sintaxa lor ar fi dezvoltate". Wooldridge = "Abrevierea (cuvintelor polisilabice și a celor compuse n.n.) se realizează în mai multe feluri: fie nu se reține decât litera inițială a fiecărui cuvânt, ceea ce se cheamă siglare, fie se trunchiază un cuvânt polisilabic suprimându
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sensul de da-ncotro mergi, flăcăule). Dicționar de termeni literari, București, Editura Academiei R.S.R., 1976, s.v.: "Elipsa este o figură de stil ce se definește drept subînțelegerea unuia sau mai multor cuvinte omise într-un context". Aurel Nicolescu, Probleme de sintaxă a propoziției, București, 1970, p. 14: Un aspect sintactic opus celui care se bazează pe repetare sau reluare este elipsa. Se socotește eliptică partea de propoziție necesară din punct de vedere gramatical, dar omisă din text. Elipsa nu este totuna
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]