1,909 matches
-
absente pot indica coarctație de aortă (îngustarea aortei la mică distanță de inimă). Hipertensiunea arterială cu manifestări intense ca dureri de cap, palpitații, palori și transpirație sugerează posibilitatea feocromocitomului. Tensiunea arterială extrem de ridicată (egală cu sau mai mare de tensiunea sistolică de 180 sau diastolică de 110, definită uneori ca hipertensiune malignă sau accelerată) este denumită uneori „criză hipertensivă.” Tensiunea arterială ce depășește aceste nivele este un indiciu al unor complicații cu risc înalt. Persoanele cu tensiunea arterială ce se încadrează
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
inimă, pot crește încărcarea inițială a mușchiului cardiac și pot cauza, în cele din urmă, disfuncția diastolică. Rolul jucat de o constricție activă crescută a vaselor de sânge în hipertensiunea esențială stabilită este neclar. Tensiunea arterială diferențială (diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică a sângelui) este frecvent mai mare la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială. Această tensiune poate implica o tensiune sistolică anormal de mare, dar tensiunea diastolică poate fi normală sau scăzută. Această stare este denumită hipertensiune arterială
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
crescută a vaselor de sânge în hipertensiunea esențială stabilită este neclar. Tensiunea arterială diferențială (diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică a sângelui) este frecvent mai mare la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială. Această tensiune poate implica o tensiune sistolică anormal de mare, dar tensiunea diastolică poate fi normală sau scăzută. Această stare este denumită hipertensiune arterială sistolică izolată. Tensiunea arterială diferențială mare la persoanele de vârsta a treia cu hipertensiune arterială sau cu hipertensiune arterială sistolică izolată se explică
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
și cea diastolică a sângelui) este frecvent mai mare la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială. Această tensiune poate implica o tensiune sistolică anormal de mare, dar tensiunea diastolică poate fi normală sau scăzută. Această stare este denumită hipertensiune arterială sistolică izolată. Tensiunea arterială diferențială mare la persoanele de vârsta a treia cu hipertensiune arterială sau cu hipertensiune arterială sistolică izolată se explică prin rigiditate arterială, care însoțește de obicei procesul de îmbătrânire și poate fi exacerbată de tensiunea arterială mare
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
implica o tensiune sistolică anormal de mare, dar tensiunea diastolică poate fi normală sau scăzută. Această stare este denumită hipertensiune arterială sistolică izolată. Tensiunea arterială diferențială mare la persoanele de vârsta a treia cu hipertensiune arterială sau cu hipertensiune arterială sistolică izolată se explică prin rigiditate arterială, care însoțește de obicei procesul de îmbătrânire și poate fi exacerbată de tensiunea arterială mare. Mai multe mecanisme au fost propuse drept cauză a creșterii rezistenței observate în cadrul sistemului arterial în cazul hipertensiunii. Cele mai multe
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
cu excepția alfablocantelor. Multe persoane au nevoie de mai mult de un singur medicament pentru controlul hipertensiunii arteriale. Recomandările JNC7 și ESH-ESC susțin începerea unui tratament cu două medicamente atunci când tensiunea arterială este mărită cu mai mult de 20 mmHg (cea sistolică) sau cu mai mult de 10 mmHg (cea diastolică). Combinațiile preferate sunt de inhibitori ai sistemului renină-angiotensină și blocante ale canalelor de calciu sau inhibitori ai sistemului renină-angiotensină și diuretice. Combinațiile acceptabile includ următoarele: Combinații inacceptabile sunt următoarele: Trebuie evitate
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
gluconeogeneză. T stimulează oxidarea și eliminarea colesterolui, și crește numărul de receptori LDL, stimulând lipoliza. T crește frecvența cardiacă și forța de contracție, crescând debitul cardiac, prin creșterea numărului receptorilor β-adrenergici în inimă. Acest lucru duce la creșterea tensiunii arteriale sistolice și scăderea tensiunii arteriale diastolice. Aceste efecte creează pulsul tipic observat în hipertiroidism. T are un efect vital în dezvoltarea embrionului și sugarului. Aceasta influențează dezvoltarea plămânilor și creșterea postnatală a sistemului nervos central. T stimulează producția de mielină și
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
și colesterol ridicat. Mecanismul de bază este, de obicei, arterioscleroza care, dacă se deschide, poate duce la închiderea completă a arterei. BAP este, de obicei, diagnosticat prin găsirea unui indice gleznă-braț (IGB) mai mic de 0,90, ceea ce reprezintă presiunea sistolică a sângelui la gleznă împărțit la presiunea sistolică a sângelui la braț. Angiografia este un test de diagnosticare mai exact, dar prezintă riscuri. Nu este clar dacă screening-ul pentru această boală este util deoarece nu a fost studiat îndeaproape. La
Boala arterială periferică () [Corola-website/Science/337215_a_338544]
-
obicei, arterioscleroza care, dacă se deschide, poate duce la închiderea completă a arterei. BAP este, de obicei, diagnosticat prin găsirea unui indice gleznă-braț (IGB) mai mic de 0,90, ceea ce reprezintă presiunea sistolică a sângelui la gleznă împărțit la presiunea sistolică a sângelui la braț. Angiografia este un test de diagnosticare mai exact, dar prezintă riscuri. Nu este clar dacă screening-ul pentru această boală este util deoarece nu a fost studiat îndeaproape. La persoanele cu BAP oprirea fumatului și exercițiul terapiei
Boala arterială periferică () [Corola-website/Science/337215_a_338544]