4,201 matches
-
acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată tija, mă amână de juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu-și putea imagina cât îi va fi de frică de soție, dar simțea prea bine, pe propria lui piele, de ce e în stare o soră. Când colegii lui de serviciu însurați îi mărturiseau, în pauza de prânz, la gura sobei, cât de mult se temeau de soțiile lor, el se întreba cât din ceea ce i se spunea era adevărat. Nu făcea oare parte cuvântul „teamă“ din străvechea strategie a exagerării prin care soții căutau să-și împace soțiile? Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Higurashitei azvârlea onorariul de o sută de yeni în portofelul uriaș din peiele de crocodil. — Domnule Gas, mănânci shina-soba? — Shina-soba? — Da. Tăiței gătiți chinezește. Sunt foarte buni, crede-mă. Pe la nouă și jumătate bătrânul a oprit un vânzător ambulant de soba și i-a făcut cinste lui Gaston cu o porție. Aceasta era cina. Atât shina-soba de azi, cât și oden-ul de ieri i-au părut exotice lui Gaston; nu puteau fi decât delicioase, mai cu seamă pentru stomacul lui mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în general, mâncarea. Turiștilor veniți de la Tokyo le-ar face mare plăcere să mănânce mâncare specifică regiunii în care călătoresc, dar majoritatea hotelurilor de mâna a doua au în meniu numai mâncăruri din cele mai obișnuite - șnițel de porc, tăiței soba - de care poți mânca oriunde. Cina servită la Araki Mataemon nu i-a dezamăgit însă nici măcar pe doi gurmanzi ca Takamori și Tomoe. Li s-a servit un pește bine gătit, o supă delicioasă și asparagus cum numai în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zor azilul, călugărul a luat în gazdă un sătean tânăr pe nume Stefanio și a început să-l învețe despre bolile cele mai frecvente și cum să le trateze. Cam în aceeași vreme eu am încetat să lenevesc la gura sobei sau sub pături alături de Vibana. Oamenii continuau să-mi aducă laude și onoruri pentru isprava mea, și Gundo, pentru a-și da importanță și a-l face și mai nobil pe străinul pe care-l adoptase, ridica în slăvi faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi arsese cumva lui Mașcatu vreuna. Seara trecută nu se întâmplase mare lucru, doar că începuse un vânticel pervers de aprilie. Lada pe care dormea Pampu era chiar lângă fereastră. Ceilalți aveau locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe pereții camerei ca o namilă neagră. Ajunsese lângă cuptor și apucase cu amândouă mâinile lada pe care dormea Iscru. Apoi o mutase binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Într-o după-amiază, Zogru voiajase cu Vencica până în salonul cel mare al casei și rămăsese acolo după ce plecase servitoarea. Voia să vadă cum trăiește Achile și ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seama că fiind bunic, am nevoie de o poveste pentru nepot. Când am ajuns la Răducăneni, destinația mea, era 22:30, așa că nepotul nu a reușit să primească o poveste atunci. În ziua următoare am mers cu nepotul la gura sobei pentru o poveste: A fost odată, ca niciodată, un împărat care stăpânea o împărăție mare. Un rege bunicule! Un rege și un regat! A fost odată ca niciodată, continuă bunicul, un rege care stăpânea un regat mare, Roșu-împărat. Carol, bunicule
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oraș, la bunica ei, pentru a putea participa la o conferință pe tema Daciei. Și-a convins părinții să-i satisfacă dorința de a nu-i însoți printr-o singură replică: Mi-e dor de serile liniștite petrecute la gura sobei, cu o carte în mână. Mi-e dor de mirosul îmbietor al plăcintelor bunicii Rosa, care mă cheamă în bucătărie. Mi-e dor dimineața, de sub plapumă, încălzită, să privesc prin geam zăpada de pe acoperișul casei familiei Bodiu și țurțurii amenințători
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Acolo, în capăt, Csákány a lărgit o porțiune din șanț, a despărțit-o de rest cu cartoane, tinichele și plăci presate, a acoperit-o cu scânduri, șipci, folii de plastic și hârtie gudronată, de undeva făcuse rost și de o sobă de tuci, hornul ieșea prin acoperiș, fumul albicios putând fi zărit de departe. Pe drum, Csákány n-a scos o vorbă, fluiera încet, mai dădea cu piciorul în câte-un smoc de iarbă, o dată l-am întrebat ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce hoinărește prin Bois de Boulogne, cu un aer indiferent. Și foarte bine dispus. Și, desigur, lumea se zgâiește la el. Lucrurile, dacă nu se Întâmplă la Paris sau nu intră În atenția Parisului, nu se Întâmplă delocă Balzac, pântecoasa sobă veche, duduind gata să explodeze, a făcut din această observație un principiu de bază. Lucrul pe care Parisul nu și‑a pus amprenta nici nu există. Firește că Ravelstein cunoștea prea multe despre lumea modernă pentru a putea fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
putut lua barem un Trabant acum douăzeci de ani, ce să-i fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma doar să aprinz focul în sobă cu ei. Arză-l-ar focu’ de prost! A trecut vremea proștilor, Sofronie! Gata cu prostimea, boule! Gata cu bordeiul, cu ziua de avans și de lichidare, cu viața ca-n palmă. Fă și tu ceva! De câte ori nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prin cele câteva ochiuri de geam nesparte. Cele sparte fuseseră înlocuite cu ghemotoace de hârtie, cârpe, haine și așternuturi. Vânturile nopții șuierau prin locurile rămase libere. Lumina, câtă era, era albăstruie. M-am uitat afară pe fereastra din spate, de lângă sobă, m-am uitat în jos la vraja de miniatură a părculețului particular, a micului Eden format din grădinile din spatele caselor. Acum acolo nu se juca nimeni. Nu era nimeni care să strige cum mi-ar fi plăcut să strige cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ea de milă, că-i nenorocită de destin gândești, și când colo iepșunica salivează și gângurește cu pofta doar la debrținul din dotarea ta. Întinse mâna și rupse o bucată de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai să izbucnească în râs, închipuindu-l pe „istoric“ cum încerca și el s-o tăvălească pe țigăncușă. Icni, abia stăpânindu-și hohotele: - Și mata, coane, nu... Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu s-a consumat nimic, oricât de noi să fi fost când le-a adus? N-a investit nimic statu mai p-ormă? N-a adus altele și mai noi? Patrula agitat de la un pereta la altul al odăiței, între soba de teracotă și oglinda mare, cât un stat de om. Câteva abțibilduri, cu reclame pentru purgativul „Cufundac“, pentru pasta de roșii „Reginald“ și pentru noile șosete „Kalisstrat“ încercau să astupe o crăpătură ce aproape traversa geamul oglinzii de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la pingelit la calapod, mai gândim și noi, mai ascultăm, mai discutăm. Am rămas așa, că e și asta meserie cinstită, și dacă n-o fac eu, cine s-o facă?! Matale? Mai făcu câțiva pași, gânditor, între oglindă și sobă. - Ca să vă dau un exemplu de la noi. Cum a fost la noi la Revoluțiade la Județeană. Era prim-secretar unul Trăscănău. Om de treabă, da comunist de-ăla, de bază, adevărat. Vine revoluția cu ripleiso, teroriștii și tot peisajul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut în toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l salvez pe vreunul, dar nu trebuie să-mi fac griji în această privință, sobele nu funcționează, gazul a fost tăiat din toamnă, iar mobilierul primit din Belgia e din plastic ignifug. Problemele de conștiință amorțesc în mintea mea, ba chiar întreaga minte îmi amorțește, fiindcă - mi se pare mie sau e aievea? - în școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ziua de februarie a anului 2011, zi în care am aflat că m-am calificat la etapa națională a Olimpiadei de Limba și literatura română. Ocupată cu pregătirea, am uitat că afară e iarnă, că bunica mă așteaptă la gura sobei, cu plăcinte, într-un sat din Banat, că prietenii și prietenele viețuiesc într-o eternă frenezie a adolescenței rebele. Când m-am întors de la Iași cu o diplomă, m-au primit cu toții cu și mai multă bucurie. Frumusețea albului era
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
a gutui geruite. Bunica mea, cu fața rotundă și ochi zâmbitori, ne privește lung și ne citește în suflet nerăbdarea. Iarna a dus ziua la culcare mai devreme, dar somnul e încă departe de noi. Așa că se așază lângă gura sobei și ne cheamă împrejurul ei. Haideți să vă povestesc ceva ce mi s-a întâmplat când eram de vârsta voastră, spuse bunica cu glas molcom. O poveste! O poveste! strigarăm toți cu bucurie. Nu e chiar o poveste, e un
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
frumoasă ca în seara aceea de iarnă, când înserarea ne făcea aproape să nu ne mai zărim iar cuvintele parcă apăreau de nicăieri... Într-o seară de iarnă, după ce alergasem toată ziua pe derdeluș cu sania, m-am așezat lângă sobă, ca acum, să aștept chemarea mamei la masă. Nu știu cum și nu știu nici când, dar somnul mi-a legat ochii și am adormit. Am început să visez cum coboram în fugă niște scări albastre, fără balustrade și foarte înclinate. Îmi
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
lucrurilor din jur. Toate erau așa cum le știa de în urmă cu un an... Laițe pe două laturi, pe măsuță un ștergar lat alb cu flori roșii și frunze verzi, și un opaiț cu mucul ars aproape tot. Pe brâul sobei, de jur împrejur, erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște, e răcoare si miros bun a busuioc si
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
miros bun a busuioc si mere... Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister. Horbota de la așternut, de la prostire, iconița cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu răul, a Mucenicului cu balaurul, din iconiță, gravitatea ei aspră, vechimea ei mai arhaică si mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Începu să tremure, prins ca de un ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea să nu-i clănțăne. Parcă îl întoarseră frigurile copilăriei. Tremurăturile încetară și simți că începu să ardă... Arsura lăuntrică era dulce și bună, ca o mângâiere de sobă caldă când intri iarna în casă. Dezgustat de gânduri rele, s-a întors în sinea lui, hotorât s-o rupă cu toate din afară, și să se cufunde într-o meditație adâncă. Întins pe spate, cu un efort aproape dureros
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-au amuzat când l-au terminat pentru că i-au făcut și o mustață din tăciunii din sobă, arătând tare simpatic. Obiceiurile și tradițiile s-au ținut ca în toți anii; copiii mai mici au venit cu Moș Ajun, steaua, sorcova, cei mari cu capra și plugușorul. Cum se însera, în tot satul se auzeau pocnituri de bice
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]