2,462 matches
-
cerea ducelui Alexandru să lase liberă trecere unui sol al său care mergea în Moldova, în dorința de a stabili relații de prietenie pentru ca Ivan, Alexandru, Ștefan și Mengli Ghirai să trăiască în pace și prieteșug. Alexandru, însă, se plânge socrului său că Ștefan și Mengli Ghirai „ne sunt mari dușmani și au pricinuit țării noastre, marelui ducat, pagube însemnate, orașele noastre ni le-au ars și au mânat în robie multe capete de oameni...”. El, marele duce, le-a îngăduit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
război, ajungea la Vilna după ce rușii ocupaseră mai multe cnezate. Lituanii, fiind învinși în iulie 1500, cnezatele respective au fost alipite la Rusia, Ivan numindu-le ocinile sale. Alexandru îi scrie lui Ștefan, arătându-i „neplăcerea ce am avut din partea socrului nostru și a cuscrului său”. În același timp marele duce se teme că Lituania va fi atacată de tătari. Domnul a încercat să medieze între cele două părți „dar n-a ieșit nimic”, după cum scria Ștefan lui Alexandru. Boguș, un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Coste Turbure și s-au pârât [cu Ivașco] pentru satele, anume, Săsești, pe Bârlad și pentru satul Românești, unde a fost Roman, pe Jeravăț, amândouă părțile. Și s-au pârât ce s-au pârât, însă pan Ivașco, cu privilegiul socrului său, pan Ion vistier, a câștigat cu toată dreptatea și judecata, iar Toma Dumitrescul și Coste Turbure, cu toate neamurile lor, au pierdut cu privilegiile lor și cu toată dreptatea și legea.” Dacă Toma și Coste și tot neamul lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că le plăcea tuturor creștinilor care veneau la biserică să asculte sfânta slujbă. Dacă un preot și un dascăl n-au glas frumos ca să cânte, îi ca un clopot fără limbă. Diaconu Costachi Zăhărescu a fost coleg de clasă cu socrul meu preotul Mihai Vasiliu din satul Boboiești, comuna Pipirig, județul Neamț. Dar și diaconul Costachi Zăhărescu, ca și fratele său preotul Grigore Zăhărescu, amândoi cu glasuri frumoase de cântat lui Dumnezeu, precum și dascălul Petrescu, toți trei au plecat de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dansat cu tot dragul, polcuță scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8 muzicanți. Mort să fi fost și tot te sculai să joci. Și Grigore Lateș socrul cel mare n-a poftit la nuntă 2 elevi străluciți: pe Ioan V.Balan și pe Gh.Grigoriu, ca și cum nunta n-ar fi fost de nasul lor. Ei erau țărani și nunta era boerească !. Și azi aproape toată nunta, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu arcuri, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și într-un an n-am avut de lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă a fost Petrică Apostolescu. Socru mare a fost Dtru. Bejenariu, soacră Fetcu Dtru. și eu Gh. Rădășanu am fost vornicel, cu ploscă ca la nunți. Și într-o sâmbătă seara după ce am eșit de la masă am pornit cu nunta de-a curmezișul patratului, de la văcsuitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost". Lui Bejenariu i-a zis: "Numai soacră mare n-ai fost nătărăule!". Și lui Petrică Apostolescu: "Numai mireasa n-ai fost!". Și ne-a pedepsit să stăm o lună în picioare la masă. Și toți nuntași cu miri, cu socrii mari, cu vornicel de toți, cu toate neamurile mai apropiate doar am fost nici mai mulți nici mai puțini de 20. Și când intram la masă se auzea: "Să iasă nunta în picioare la masă!". La nuntă am băgat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
1904 m-am dus cu tata la hram la Rădășeni pentru prima dată. Docărașul l-am tras la Miron Pintilie, foarte mare gospodar și încă avea și crâșmă. Și am fost și la Grigore Grumăzescu, om înalt și frumos, era socru lui Vasile Lită Vasile a lui Neculai a Gafiței și lelița Paraschița era fata lui Grigore Grumăzescu. Iar soția lui Grigore Grumăzescu era o femee dragalașă cu niște ochi pătrunzători. După ce m-am însurat eu, de foarte multe ori ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de la Mănăstirea Varatic. Bădia Grigoriță a venit și cu domnișoara Popescu o cumnata a sa. Ne-am cununat religios în biserica din Boboiești de către nașii noștri scumpi și dragi Maria și Neculai Stoleriu atunci învățători în Comuna Baea, județul Suceava. Socrul meu preotul Mihai Vasiliu a tocmit o muzică bună din Târgu Neamț, alcătuit din 4 muzicanți, 2 erau români și 2 erau jâdani. Și au cântat destul de frumos ba și din gură. "Frunză verde fir de linte, Ghiorghiță cu mândre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
încarcat în cele 2 sănii și am plecat spre Bogata, dar ne-am oprit la școală la Costică Tacu și Maria. Și când am plecat și de acolo, parcă văd cum îi curgea lacrimile pe obraz și soacră mea și socru meu, pentru că Eugenia a fost o fată cuminte și foarte harnică și foarte mult i-a ajutat la treabă și pe măsa și tatsu. Pe mine și pe Eugenia ne-a luat Țața Melania în sania ei. Pe Eugenia lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
avut și o soție ideală pe Eugenia ! Și când s-a împlinit anul, gata și băitanul, așa a zis moașa Vochița Zăhărescu, la 14 Noiembrie 1911. A născut un băiat voinic și frumos. Am scris la Boboești și a venit socru-miu și cu soacra mea cu sania că era drum bun de sanie, și au adus diferite bunătăți: zahar, cafea,undelemn,lămâi, portocale, rachiu, vin, pâne, până și un pachețel de ciocolată băietului. Nașul Neculai Stoleriu a botezat băiatul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trecut vremea de guriță doamnă, vr-un guroi da". Ea s-a mutat la Piatra Neamț, dar după vreo 5 ani, a închis ochii ei cei negri și frumoși, doamna Matilda Resmeriță pe vecie! La 3 septembrie 1921 închide ochii pe vecie socrul meu prea bun și f. cuminte și omănos preotul Mihai Vasiliu din satul Boboești, jud. Neamț. Acela drept că a fost preot, n-avea nici o patimă ci călca drept a preot, în vârstă numai de 58 de ani. Și rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
părinte amândoi copiii lui N. orga pe care ne-a lăsat pe drumuri, muritori de foame, pe mama Maria și pe noi și știe Bunul Dumnezeu, cum am trăit ". Cât a stat Iorga la Berlin veșnic a cerut bani de la socrul său Vasile Tasu, care era președintele Curții de Casație și membru al Academiei Române. Și Vasile Tasu îi spunea: atâta am pe lună salar, atâta îmi trebue mie și atâta vă trimit vouă și nu-mi dă mâna să fur să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
membru al Academiei Române. Și Vasile Tasu îi spunea: atâta am pe lună salar, atâta îmi trebue mie și atâta vă trimit vouă și nu-mi dă mâna să fur să vă trimit vouă. Și toate scrisorile scrise de Iorga către socru-su Vasile Tasu, și ale lui V. Tasu către N. Iorga îs publicate în 2-3 volume de un profesor din Bucovina Torouțiu [79], dar au fost adunate de Gh. Cardaș de loc din com. Drăgușeni, jud. Suceava. Și tot Simion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ranița lui și a mea și încă una. Și după ce a venit din Bulgaria, era învățător în comuna Vânători, din sus de Târgu Neamț, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Și într-o vară ploioasă eu mă duceam la Boboești la socrii mei preotul Mihai Vasiliu, cu un cort pe căruță; el, Vasile Știrbu a eșit din Școală bolnav și foarte slab, o umbră de om din cât a fost el de voinic și a zis: "Uite dle Rădășanu n-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
aminte, de asemenea, de agitația din primele luni de sejur la Moscova, când mi-am dat seama de situația delicată a asigurării anumitor alimente, carnea în special, pentru hrana copiilor: în primii ani, până în toamna lui 1978, cu orice prilej, socrii mei ne trimiteau pentru copii o ladă frigorifică cu produse de carne, iar după 1981, când pe băieți, care ajunseseră la vârsta școlară, am fost siliți să-i trimitem în țară, la Craiova, legendara geantă frigorifică și-a reluat rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și Tehnologie și chiar în unele ale Ministerului Afacerilor Externe. Spre exemplu, purtătorul puloverului la Televiziunea Română, profesorul de la Institutul Politehnic, despre care aflasem prin "surse" că era ginerele unui fost ambasador al României și care, probabil, visase să ocupe fotoliul socrului său, a preferat să se instaleze în zona fostă a ministerului. Sau, poate, știa Petre Roman că, cu timpul, adică în mai puțin de o săptămână, va deveni un fel de prim-ministru al României. Nu aveam decât curiozități normale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Mireasa și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre cuibușorul nostru bucureștean. Ne aștepta o nouă viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu zile bune și zile rele, peste care uniți ca
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
zbatem în comunitar, în cumetrial, în extricabil. Mihai Șora, ca ministru al Învățămîntului n-a izbutit, din cauza pilelor și a presiunilor, să schimbe nici un mărunt funcționar în cîrlănăria ce-i fusese încredințată. Fiecare un văr are (ori cumătru, nănaș, frate, socru, ginere, fin, șogor)... cu trecut de politruc, securist, ciripoi, activist, prim-secretar, deputat în M.A.N.: și se screme să-l salveze de la rușinarea publică sau de la falimontul moral. Nici măcar Mareșalul Antonescu, șef de stat autoritar, nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
meu m-a crescut în cultul prieteniei și al ecumenismului. A murit când eu aveam 17 ani. M-a învățat să-mi iubesc dușmanii și să fiu exigent cu prietenii. Din păcate, mulți nu mai există decât ca amintire, de la socrul meu, magistratul Stelian Dospinescu la indicibilul poet Ioanid Romanescu, de la boemul Eugen Andone la metafizicul Dan Laurențiu, de la "tutorele" nostru Laurențiu Ulici la Radu G. Țeposu și Iustin Panța... Iar plata și răsplata nu le-am socotit "în aceeași monedă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prima locuință. Cum ați obținut-o ? Vă mai amintiți ? D. G.: - Ă, da ! Când am venit în Iași, bineînțeles, că eram cu buletin de țară, pe timpul lui Ceaușescu nu se putea intra în oraș. Norocul meu o fost că, prin socrul meu, am cunoscut pe cineva care ne-a primit în gazdă... I-a plăcut așa de mult de noi, încât ne-a luat în spațiu, i-a plăcut. Nu știu dacă de asta, dar eram ascultători, nu făceam necazuri, ne-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
1470-76 prin Mediterana. La 1476 ajunge pe țărmurile Angliei și la 1477 pe cele ale Islandei. De adăugat la acestea călătoriile pe coastele Africii. Se stabilește în Portugalia și se căsătorește cu Felipa Perestrello Moniz, provenită dintr-o bogată familie, socrul, Bartolo-meo Perestrello fiind și el navigator și donându-i ginerelui, la nuntă, hărțile sale, care se spune ca l-au ajutat în conceperea călătoriilor către "Lumea Nouă". La 1480 i se naște primul fiu, Diego și, între 1483-1484, Columb încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
țară deodată cu Cântecul soldatului, care propovăduia moartea Brătienilor, a lui Take Ionescu, într-un stil foarte vulgar. alexandru sturdza Anicuța Florescu mi-a povestit cum Grigore și Ion Carp, sosiți de pe front și găsind pe Al. Sturdza găzduit de socrul său, Petre Carp, au deslușit acestuia toată trădarea, planurile pentru deschiderea frontului, apelul la soldați în acest scop, omorârea cu propria-i mână a ordonanței care nu a voit să-l urmeze, fuga lui într-un auto german, pe când tovarășul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai 1914, Ionică în 1916, iar Mihaela Gabriela în 1920. Deci când a sosit la Bârlad Voiculescu era tată la patru copii ! Altădată, 1911, ianuarie 25, marți seara, tracasat și obosit, îi scrisese soției, aflată la Pârscov, județul Buzău, la socri : . Și la Bârlad, însuflețit de înalte idealuri umaniste își va jertfi mare parte din timp nu numai sensibilităților personale, ci mai cu seamă acțiunilor de emancipare socială și culturală. Sunt anii lui de entuziasm și dăruire sinceră și devotată semenilor
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
norocul și ca să devină ginerele lui Nicolae Ceaușescu (curtând-o pe Zoe), găsise în fine partida râvnita, fiica nomenclaturistului Angelo Romeo Constantin Miculescu. și iată-l căsătorit cu Daniela (Dana) Miculescu, locuind la o nouă adresa. Sistemul "intervențiilor și pilelor" socrului începuse să funcționeze pentru el. După prima încercare nereușită de a fi și soț, ambițiosul Adrian Nastase-Scatiu' nu și-a pierdut speranța de parvenire pe cale matrimoniala; învârtindu-se la ceaiurile și petrecerile date de fiii și fiicele aristocrației nomenclaturiste - cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]