2,002 matches
-
de meteorică, mort la 26 de ani, cel care a durat un Stabat Mater pe cât de riguros în depanarea secvențelor contrapunctice solidare aceleiași stări afective (manieră tipic barocă), pe atât de grațios în revărsările melodice de o latină descendentă. O soprană și o altistă ca doi îngeri ce se roagă cântând și cântă rugându-se. Iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns, aflați că la doi pași de Saint-Etienne du Mont, unde orchestra "Pasdeloup", dirijată de François Boulanger, avându-le
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
la stînga; bine, dă-i drumul acum. Chestia nostimă era că se uita la tipul de la controale mai tot timpul și n-a observat că în ultima clipă dirijase grinda chiar pe piciorul lui. A scos un țipăt ca de soprană cînd ia o notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
N-avea idee ce-o să spună dacă Mark Schluter ridica receptorul. Nu mai conta ce spunea, cu condiția să spună ceva. La celălalt capăt al firului, o voce strigă: „Da!“, iar Daniel spuse: —Mark? Sunt Danny. Vocea îi oscila între soprană și bas, ca a unui puber. Mark nu răspunse, așa că Daniel umplu golul, cu o detașare nebunească. —Vechiul tău prieten. Cum îți mai merge? Ce-ai mai făcut? A trecut ceva timp. În sfârșit, Mark vorbi. Ai discutat cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
traversări, ieși În stradă la prietenii de care te leagă strânse legături și te bagi și tu În jocul de-a hoții și vardiștii prin subsolurile cartierului. Pe acolo, spargeți geamul de la pivnița domnului avocat, băgați În sperieți pe doamna soprană care a ieșit la pensie, scrieți pe o ușă cu creta: Ura! Fioroasa Godzila!, și-l opriți Între etaje, la Opărică, pe factorul poștal. Știți voi o șmecherie cu butonul de la lift. Cu timpul, sătul de asemenea fapte barbare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
văd același spectacol: unul supe rior, virtual. Păcat... Una dintre cele mai spirituale definiții ale spec tacolului de operă aparține, după cum unii poate știu, lui G.B. Shaw :” Opera = efortul unui bariton de-al Împiedica pe tenor să se culce cu soprana!”. Corect! Numai că , pentru cei pudici, există și muzică: ea poate fi ascultată cel mai decent, din foyer... Unul dintre regizorii de film ai noului val german făcea o constatare cvasi amuzantă : „Lucrul cel mai Îngrozitor e să privești găinile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
indiferenți”. Din cărțile doamnei Pop, se vede clar că ia iubit exagerat ; nu se simte Însă ( diplomație de vechi se cretar literar ? ), niciodată, detestarea acestora. În excelenta sa carte bricabrac, marele Pintilie spu ne undeva, despre relația sa cu o soprană americană :” Ne uram, cum numai la operă se pot urî doi oameni!”. În tea tru Însă, ura-i trecătoare. Aici, ar cam fi de Învățat : de către noi toți, mari sau mici, de-aici, ori de aiurea, de la teatru sau Operă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare de cristal care se ating, altele prezintă basul adânc al unui clopot obosit. Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca și terasă pentru numeroșii clienți. Vine mereu aici, atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un moment fără răspuns, apoi ne spunea: „haide, haide, la joacă”. După cafea, dacă tata avea chef, lua chitara din cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și la chitară: „Ciobănaș cu trei sute de oi”, „Zaraza”, „Tamara”, „Pe lângă plopii fără soț...” și multe altele. Cântau și glasurile lor armonioase se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu probleme, cazuri propuse de Crucea Roșie și Daily Center Marina. Evenimentul este patronat de Asociația „Sibiu 2007“, Crucea Roșie Română și alte asociații naționale și internaționale implicate în ajutorarea copiilor cu probleme speciale. (V.N.) Mariana Nicolesco, Kultur Preis Europa Soprana Mariana Nicolesco a fost premiată la Sibiu, cu Kultur Preis Europa, Premiul Special al Presei de Cultură, oferit de președintele Forumului Cultural European, Dieter Topp. Kultur Preis Europa se acordă anual unor personalități de prim plan, cu contribuții în cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare, ochi albaștri, o remarcabilă soprană; Lucia (Lucica) T., frumusețe moldovenească, spirit practic, va nega cu vehemneță, mai târziu, implicarea ei În acest grup; Ecaterina (Tuța) C., ardeleancă, singura care ne-a lăsat un puternic semn de Întrebare.” După cum se vede În textul pe care tocmai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un Sergiu Celibidache, un Mândru Katz... De câțiva ani buni, școala muzicală românească nu mai este reprezentată la acest festival, etalon pentru muzica clasică, al Europei centrale și răsăritene. Și totuși, există o excepție despre care țin să vă scriu, soprana Anda-Luise Bogza, solistă a Operei cehe. Cântând unul din rolurile în care impune de multă vreme, Anda-Louise Bogza va fi încă odată Donna Anna în opera lui Mozart, încheiată și a cărei premieră a avut loc la Praga, Don Giovanni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în diasporă. Iar dacă în ultimul mai bine de un deceniu a existat la Praga o manifestare muzicală, demnă de acest nume, sub egida diplomației române, ea a fost o seară pe scena de concert a Conservatorului, organizată direct de soprana română, sub titlul „Anda-Louise Bogza și prietenii ei“. Dar cu o floare... Departe de mine gândul de a vă spune că Anda-Louise Bogza nu este respectată. Constat doar că o respectă în primul rând cehii, grație prestațiilor ei de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dirijând London Symphony Orchestra sau pe Christoph Eschenbach și Pinchas Zukerman, împreună cu „Orchestre de Paris“. Și ca să ne mai descrețim frunțile, putem spune că-i preferăm pe dirijorii Valery Gergiev, Lorin Maazel și împătimitul meloman, rafinat comentator, praghez Victor Eskenasy sopranelor și tenorilor de genul Mihaela Rădulescu, Cristian Tudor Popescu sau Andreea Marin. Dincolo de ironiile noastre amicale, vor urma trei săptămâni cu multe, multe concerte, uneori în ritm susținut, precum se iau doctoriile la ore fixe. Să devină muzica altceva decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
radio năvală de artiști cu ochii țintă fixați la steaua singurătății, unii stau în spatele unor draperii în așa fel încât prezența lor acolo să ne amintească nouă de grafica suavă a Ligiei Macovei pe urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi pare că văd aievea trupele de jandarmi, cele de pompieri, în rânduri ordonate, cu cizmele proaspăt văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
autor extrem de păgubos... Cel din urmă fi-va, acum, cel dintâi? SCRISOARE PENTRU MELOMANI La dispariția Teresei Stich-Randall Victor ESKENASY În decurs de zece zile, la mijlocul lunii iulie, adevărată hecatombă printre soliștii vocali faimoși de operă ai anilor ‘60-’70. Sopranele Beverly Sills, Regine Crespin, Teresa Stich-Randall, basul Nicola Zaccaria s-au stins unul după altul, lăsând în urmă amintiri și regrete. Cum amintirile mele sunt legate de discuri, vocea ce mi-a fost cea mai familiară este a sopranei americane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
70. Sopranele Beverly Sills, Regine Crespin, Teresa Stich-Randall, basul Nicola Zaccaria s-au stins unul după altul, lăsând în urmă amintiri și regrete. Cum amintirile mele sunt legate de discuri, vocea ce mi-a fost cea mai familiară este a sopranei americane Teresa Stich-Randall, legată de unul dintre cele mai frumoase discuri cu cantate de Johann Sebastian Bach, din cele înregistrate la Viena de dirijorul Hermann Scherchen. Am descoperit-o apoi în înregistrările mozartiene ale dirijorului Hans Rosbaud din anii ‘50
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Era o epocă nouă, în care, cum își amintește într-un interviu Gabriel Dussurget, directorul Festivalului de la Aix, încerca și reușea să se detașeze de tradiția vieneză și cea a Festivalului de la Salzburg. „Donna Anna o cântau dame corpulente, mari soprane dramatice, extrem de încordate în ultima arie; interpreții nu erau tineri: Don Giovanni trebuia să fie un domn în vârstă, la fel ca și Contele din Nunta ălui Figaroț, cu un baston; am căutat să angajez tineri: trebuie să te gândești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
practic pe toate marile scene de operă și festivaluri europene și s-a întors de câteva ori și în Statele Unite pentru spectacole la Opera lirică din Chicago și, în 1961, la Metropolitan. Teresa Stich-Randall, posesoare a unei voci luminoase de soprană lirică, particularizată de un permanent vibrato bine controlat, a avut unul dintre cele mai eclectice repertorii, de la Scarlatti la Alban Berg și de la Bach la Mahler și Britten. A înregistrat cantate de Bach cu Hermann Scherchen, Felix Prochaska și Karl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist, preiau tema solemnă, îi dau mai multă strălucire, o transformă, îi îmbogățesc expresia; toate glasurile se unesc, toată firea înfrățită, cântă. Urmează un marș susținut de ritmul instrumentelor de percuție și de suflătorii gravi. Tema bucuriei apare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
supremă elevație; iată că intervine apoi o mișcare animată - allegro energico, sempre ben marcato - în care tema exemplificată mai sus, se împletește cu cea a bucuriei. La începutul mișcării allegro ma non troppo tanto (coda), tenorul și baritonul, pe urmă soprana și altista, preamăresc încă odată bucuria. Corul proclamă: ,,Toți pe lume frați noi suntem”...bucuria năvalnică scânteiază din nou ca un fulger; ea cuprinde întreaga masă corală și orchestrală în aceeași expresie a dragostei și fericirii, ce va fi cucerită
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
știu dacă venise de la Canal, sau fusese luată a doua oară. Mult timp s-a șoptit prin București că ea a compus cîntecul La Parcul cu Ciori, spune Doris cu mîndrie, apoi începe să cînte încet, cu o voce de soprană alto: "La Parcul cu Ciori/ De vrei ca să zbori,/ Te-așteaptă să mori/ Zdrobit pînă-n zori"... Să nu cumva să vă pună naiba să-l cîntați, că se mai fac și alte canale... șoptește ea ca un ordin, apoi discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pentru că o parte din el se Întreba cum poate fi ceva În același timp atît de frumos și atît de urît, iar o altă parte din el era de-a dreptul fascinată. Îl apucară mîncărimile. Trebuia să acționeze cumva. O soprană răgușită Îl goni din mașină. Pe alee, ocolind reflectoarele. Ferestrele Închise, dar cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Unde? Când? — M-am întors de la muncă la ora zece în dimineața asta, îmi făceam griji din cauza ei. Mai bine zis, o bănuia de ceva. Dar Ashling înțelegea. Și i-am prins în pat. Vocea lui avea o tonalitate de soprană și Ashling privea, pentru a doua oară în acea dimineață, cum un bărbat în toată firea plânge ca un copil. Și știu și cine este, recunoscu Dylan. Și tu îl știi. Frica și revelația se adunau laolaltă în mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care Duhamel evocă o soprană cu plete lungi, blonde, (false, desigur), care se desfac Încetișor pe ultimele măsuri din moartea Isoldei („În scena aceea atît de sfîșietoare“, preciza autorul). Tot la rubrica pasajelor frumoase, transcriu o frază a compozitorului Jules Massenet: „Viața lui Schubert, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine. Ce e prea mult strică. Auzi, să se ia drept Schubert! Să se culce cu prietenele lui Massenet! Și mai ce? N-auzise niciodată o măsură măcar dintr-un lied de Schubert, nu cunoștea nici măcar cuvîntul „lied“. CÎt despre soprane... Nu văzuse niciodată o femeie goală. Știu tot ce Îi datorez, dar dacă am să continui să-l las să zburde, o să se Întoarcă peste cinci minute cu fotografia clasei lui, dar, ce spun eu, o să vină cu toate fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]