2,499 matches
-
cu echipamentul electric din ultima magazie. Utilizarea unui vid plus 999 conjugată cu bobinele electrice oferă mai multe alternative, dar... El o privi întunecat. - Toate au un punct slab. Armele ucid. Ard și distrug. Ca să fiu cinstit, mai bine mă spânzură, decât să omor o grămadă de soldați care-și fac datoria. Și, mai bine să ți-o spun de acum, am început să mă satur. Toată această afacere - își flutură încet brațul - este prea tâmpită pentru a putea fi descrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mîncat, și s-a închinat pînă la pămînt înaintea dumnezeilor lor. 3. Israel s-a alipit de Baal-Peor, și Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel. 4. Domnul a zis lui Moise: "Strînge pe toate căpeteniile poporului, și spînzură pe cei vinovați înaintea Domnului în fața soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mînia aprinsă a Domnului." 5. Moise a zis judecătorilor lui Israel: Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor." 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Naiba, prea sigur de el însuși, nu l-a mai ținut în frâu. La fluieratul discret al Moscovei, Garda l-a lăsat să pice pe asfalt, ca să-i reușească ei o aterizare pe moale, grație Feseneului iliesco-românesc. Acum, taie și spânzură în economie, falimentează fraudulos cu Banca Internațională a religiilor, dă ortul Necuratului cu rezidentul Vasile Văcariu, papă conturile nea Nicului din băncile helvete, viitor de aur țerii pregătind. Tragi-comedia continuă. Noutatea ar fi că o putem analiza și-n scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să nu se accentueze de fiecare dată proveniența mea de "străin" sau "minoritar", ci pur și simplu să mi se spună pe nume cum vi se spune și vouă, să fiu tratat cu egalitate. Critica literară, atâta timp cât nu taie și spânzură, este importantă ca o instanță obiectivă a unei literaturi dinamice aflată într-o permanentă schimbare. Criticul este un fel de arbitru (sau ar trebui să fie) între ceea ce se numește creație și creator, trebuie să fie un apărător al creației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
interogatoriu perpetuu; în câteva zile - omul vorbește. 13: Articolul 213 din codul penal canadian: încercarea de sinucidere e pedepsită cu maximum 6 luni închisoare sau 500 dolari amendă. 15: Caz aproape unic în analele criminalisticii: Oswald Kaluk, la Auschwitz, a spânzurat încă o dată un deținut, după ce frânghia s-a rupt. Un alt ștab al lagărului nu se liniștea decât dacă-i dădeai să semneze cu numele lui un stoc de dosare. 16: O fetiță neagră, în vârstă de două luni, căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
căzut de pe bicicletă, îl rănește grav, vine o ambulanță; ambulanța ridică victima și pornește spre spital. Un nou accident, al ambulanței, și zvon în tot satul că puștiul a murit în acest accident. Bătrânul se duce la garaj și se spânzură. Văzuse ceva la viața lui, trăise bomba atomică, participase la războaie: la 84 de ani, acest Jouillac se spânzură pentru un copil de 15 ani, mort, zice-se, din cauza lui. Filosofii zic că sinuciderile nu vin niciodată din cauze imediate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al ambulanței, și zvon în tot satul că puștiul a murit în acest accident. Bătrânul se duce la garaj și se spânzură. Văzuse ceva la viața lui, trăise bomba atomică, participase la războaie: la 84 de ani, acest Jouillac se spânzură pentru un copil de 15 ani, mort, zice-se, din cauza lui. Filosofii zic că sinuciderile nu vin niciodată din cauze imediate. Rațiunea lor e totdeauna alta decât cea care se presupune. Filosofii zic și altfel. Filosofii zic fel de fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Filosofii zic că sinuciderile nu vin niciodată din cauze imediate. Rațiunea lor e totdeauna alta decât cea care se presupune. Filosofii zic și altfel. Filosofii zic fel de fel de chestii. Da - și ce-i cu asta? Bătrânul s-a spânzurat, adolescentul - după operație - e în afara oricărui pericol. 27: Se iau trei perechi de șoareci; una dintre ele va fi excitată până când cei doi vor începe să se ia la bătaie (firește, cam ce pot înțelege doi șoareci dintr-o bătaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de jucării și băsmuitorii pot rămâne necunoscuți. Dar în zilele Premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în ’44, în noaptea debarcării aliate, își agățase parașuta exact în turla ascuțită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore, spânzurat între cer și viață, între Cel de Sus și cei de jos. A mai trăit 25 de ani și a murit anonim, de un cancer la gât. CAPITOLUL XIII HOUSTON: Totul e în ordine, Snoopy face numărătoarea inversă. SNOOPY: Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuvinte, cota francezului mediu. Alexandre Sanguinetti, fost ministru în cabinetul Couve de Murville, se opune propunerii ca Charles De Gaulle să fie numit mareșal al Franței: „În istoria Franței au fost 370 de mareșali. Mai mult de 40 au fost spânzurați, exilați extrădați, împușcați... Nu există decât un singur general de Gaulle. Titlul de mareșal n-ar adăuga nimic gloriei lui”. La Élysée, după ce strânge mâna lui Georges Pompidou, Alain Poher îi predă lui Pierre Messmer plicul în care se găsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îl am printre poeții mei pe Kossak, nimeni nu-l știe în București, ce-l desparte de mine decât o literă?, întoarce-te o clipă spre mine, să mă uit în ochii tăi!” (akasszuk fel gyerekek! înseamnă „hai să-l spânzurăm, copii!”, e o replică dintr-un film al lui Balázs Béla, de prin ’47, Undeva, în Europa, cu niște copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să-l spânzurăm, copii!”, e o replică dintr-un film al lui Balázs Béla, de prin ’47, Undeva, în Europa, cu niște copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom - îmi sună ca un triolet mozartian). Nu mă auzea și mă aduse în starea aceea neagră când stabileam pariuri existențiale: „Dacă nu se întoarce cu fața spre mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor, zicând: Am greșit dând (paradoun) sânge nevinovat. Ei au zis: Ce ne privește? Tu ai să vezi38! și după ce-a aruncat arginții în templu (naon), s-a retras (anechoresen); și plecând, s-a spânzurat (kaˆ ¢pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Taină el iese din masa apostolilor, pune separat întrebarea fatală și primește separat răspunsul fatal. După condamnarea lui Isus își schimbă gândul inițial (vom vorbi mai încolo despre „pocăință”), înapoiază banii, se îndepărtează de locul faptei sale și se spânzură. Un pas înainte în acest proces de teologizare și, implicit, de stigmatizare a apostolului Iuda va fi făcut de Luca. Puțini exegeți au remarcat faptul că, în cazul Evangheliei după Luca, există nu trei, ci patru ispite ale diavolului. Primele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de înger), unealtă a diavolului, infiltrat în rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus, ar fi asistat la înviere și la înălțare. Ar fi înțeles importanța actului său. Disperarea însă l-a făcut să se rupă abia acum definitiv de Mântuitor, cufundându-se într-o singurătate absolută, fără speranță. „și plecând, s-a spânzurat.” Cuprins de remușcări, Iuda își ia singur viața. El procedează pe dos decât Petru, cel care L-a renegat pe Domnul de trei ori într-o singură noapte, dar care n-a deznădăjduit. În cazul lui Petru se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cartea Psalmilor: Genhq»tw ¹ œpaulij aÙtoà œrhmoj kaˆ m¾ œstw Ð katoikîn ™n aÙtÍ, ka..., T¾n ™piskop¾n aÙtoà labštw ›teroj (Ps. 68,26 și Ps. 108,8). Există două diferențe majore între Matei și Faptele apostolilor. La Matei, Iuda se spânzură; în Fapte, el cade „cu fața în jos” (exact: „cu capul înainte”) și crapă la mijloc, plesnește în două. La Matei, arhiereii cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când în Fapte se spune că Iuda însuși l-a dobândit. Au existat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Matei, arhiereii cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când în Fapte se spune că Iuda însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de încercări de armonizare a celor două relatări, însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând în două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „și s-a spânzurat” din relatarea mateină mai apare o singură dată, în Septuaginta, în 2Regi 17,23, în legătură cu Achitophel, unul dintre sfătuitorii regelui David, care trecuse în tabăra lui Abessalom, când acesta s-a revoltat. Dar cum Abessalom nu i-a ascultat sfatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu toate că era cel potrivit, preferându-l pe cel al unui inamic infiltrat, Achitophel, spune textul, „și-a pus șaua pe asin, s-a ridicat și s-a dus acasă, în cetatea sa; a făcut rânduială în casă, șapoiț s-a spânzurat și a murit”. Relația cu destinul lui Iuda este evidentă. și el a trecut de partea preoților, dar aceștia nu l-au ascultat, ci L-au condamnat pe Isus la moarte. Iuda îi părăsește furios, restituindu-le banii; apoi „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu destinul lui Iuda este evidentă. și el a trecut de partea preoților, dar aceștia nu l-au ascultat, ci L-au condamnat pe Isus la moarte. Iuda îi părăsește furios, restituindu-le banii; apoi „a plecat și s-a spânzurat”. Luca oferă o altă versiune asupra morții lui Iuda, întrucât el are o altă viziune asupra actului însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția îl întreabă de ce, iar el îi spune că L-a vândut pe Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acest cocoș de pe foc poate cânta, așa Isus va învia, precum spui!” Îndată cocoșul începe să bată din aripi și cântă de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a împletit funia și s-a spânzurat 52. Autorul introduce în scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite, pe de o parte, la obrăznicia soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din mica scenetă este cocoșul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată în culegerea postumă Toiagul minunilor. Ea se numește „Copacul lui Iuda”. Imediat după predarea lui Isus, Iuda, ajuns „pe culmile disperării”, începe să caute prin Ghetsimani un copac vânjos de care să se spânzure. Dar nu găsește decât un cedru multisecular „sub care David își cântase psalmii, la umbra căruia judecase Solomon și proorocise Isaia”. Acesta, înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]