38,816 matches
-
rochie; și m-am așezat în scaun, dreaptă, ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica mi-a răspuns: - Nu-ți fă griji, n-o să-ți cadă nimic! Dar grija mea era în continuare să nu pierd aurul de pe rochie. Cei din spate mă asistau cu mâinile pe spătarul jețului (scaunului). Mulțumesc tuturor pentru sprijin și pentru ajutor! 4. Nu rețin exact dacă în aceeași noapte sau în noaptea (nopțile) următoare lam văzut pe îngerul meu păzitor (pe unul din ei - nu știu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
întindea peste masă s-o vadă mai bine. Avea o mină îngrijorată. Ceilalți așteptau și tăceau. După câteva momente, bunica a apărut iar de sub masă. De data asta purta un costumaș vernil de jerse, dar jacheta avea o cută pe spate, nu era întinsă bine. S-a uitat la mine lung și se vedea că suferă. I-am spus: - Scumpa mea, fac orice pentru tine! și am îmbrățișat-o. În acel moment și-a lăsat capul pe umărul meu și am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Scumpa mea, fac orice pentru tine! și am îmbrățișat-o. În acel moment și-a lăsat capul pe umărul meu și am simțit cât e de slăbită. Cu o mână o țineam strâns, cu cealaltă i-am îndreptat cuta de pe spate. Am stat așa până cineva de la masă a spus: - Gata, până vineri totul se termină. Asta era vineri sau sâmbătă dupăamiază. Duminică dimineața la ora 6 a.m. primesc telefon de la nora mea să găsesc urgent un medic, pentru că T. este
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
deodată. Neatenta, sări drept în brațele unui doctor care urcă pe jos un etaj. Își ceru scuze din mers și ajunse la parter. Ce să facă acum? În așteptarea mamei se duse în grădina spitalului, să se liniștească. Ajunse în spate, într-o parcare. − Uau! Ce mașina frumoasă! Și cu geamul deschis! Ia să intru să stau puțin comod. Și Lucy se instala în mașină, cotrobăi prin torpedo, se uită la CD-uri. − Ce cauți în mașina mea? se auzi deodată
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
pe un ton calm, fără reținere, pentru a-i da de înțeles că nu putea să răspundă decât într-un singur fel: cu indiferență. Și totuși... Aici intervine suspiciunea tipică bărbatului, mai cu seamă dacă are și „ceva ani în spate”. Oricât de neutru ar fi descris ea întâmplarea, tot este de presupus o anume satisfacție, a femeii care poate trezi și interesul altora... Fie ea de ireproșabilă fidelitate, tot se simte bine când este luată în seamă de un străin
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spălat de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din acest pământ spre lumina solară a cunoștinței. Se uită la el de jos în sus, ca la un uriaș, dându-și capul pe spate: „- Bunicule, de ce mor oamenii?” „- Ca să se nască din nou, mai frumoși și mai buni, în copii lor.” „- Ai să mori și tu?” „- Da!” „- Dar tu nu ești urât!” „- Nu există bătrâni frumoșifrumoși. Numai copiii sunt cu adevărat frumoși!” „- O să fiu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
același lucru. Ilinca s-a arătat încă de la început grozav de indiferentă la organizarea echipelor. Tu cu cine vrei să sapi? o întrebă direct Vlad, fiind sigur că va zice ,,cu tine". Ilinca însă dădu din umeri și le întoarse spatele la toți, apucîndu-se singură de săpat la prima movilă. Hai să tragem la sorți, propuse Virgil. Hai! se amestecă și Bărzăunul, numai să poată începe odată treaba. Întrucît nu aveau nici creion, nici hîrtie la ei pentru a face bilețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i javra lui! O cunosc! Bine-ai venit, Napoleoane, măi javră pătată, măi! Și, plin de duioșie față de solul patruped al lui Tomiță, îl strînse la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină vreme și Tomiță. Avea în spate o lopată, iar în mînă un pachet cu biscuiți. După ce rîse din belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu multă dărnicie, Ilincăi. Toți ochii rămaseră pironiți pe pachetul atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tot mai furios. N-ai decît să te duci singur, ori cu cine vrei și unde vrei tu! Cu mine ai terminat-o pentru totdeauna! Ba te interesează, frățioare, își muie vocea de tot Bărzăunul, bătîndu-l amical cu palma pe spate... Știu eu ce știu... ehe! Și tăcu cîteva clipe uitîndu-se țintă la Virgil. Dar acesta nu-l mai lua în seamă. Părea cu totul absorbit de alte gînduri. Ce-ai rămas așa... ca un triton împotmolit? îl scormoni Bărzăunul. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alesese drept ascunzătoare, simți că se împiedică de un trup și căzu peste el. Auzi un mormăit furios și cîteva cuvinte cu totul străine de posibilitatea noastră de a le reproduce. Ba încă mai primi și doi pumni zdraveni în spate. Nu te uiți pe unde calci, bă alifie?! Cuvintele fuseseră rostite de Vlad. Bineînțeles că și pumnii fuseseră tot opera sa. Bărzăunul se strîmbă la el, îi trase un picior într-o anumită parte mai moale a corpului, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dea nici el seama cum. Dar pentru nimic în lume n-ar fi spus la nimeni despre asemenea lucru! Ce-ar mai fi rîs Vlad și Virgil dacă ar fi auzit de așa ceva! Iar Ilinca, precis i-ar fi întors spatele! Așa că se hotărî să mintă, deși nu-și putea da seama cum va ieși cu obraz curat din încurcătură. Își luă, totuși, inima-n dinți și spuse: Ți-o dau... cum să nu ți-o dau... Cred c-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi ceva? i-o-ntoarse Bărzăunul scărpinîndu-se cu năduf undeva, la spate, tu, dacă nu te-ai crede așa deștept, zău că n-ai fi prost! De data asta toți au fost siguri, sută-n sută, că Vlad va pune mîna pe un hadarag să-l trăsnească pe Bărzăun de să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea alergînd cît puteau de repede Ilinca și Nuțu... Iar norul de la asfințit se făcuse mai mare și mai rotund, aidoma unei pleoape trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a orice, dar că Nuțu e-n stare să lovească pe cineva, nu! Și nu-și putu da seama nici atunci, nici mai apoi, dacă lașitatea sau alt sentiment l-a făcut să-i întindă ilustrata și să-i întoarcă spatele amenințîndu-l: Lasă că vezi tu de la Vlad și de la Virgil! O să te-nvățăm noi minte să nu-ți mai calce piciorul pe-aici cît îi trăi!... Și mai ai tupeul să ridici laba asupra mea?... Bîlbîitule! Lui Nuțu puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
grozav de frumos... dar numai pînă acolo, sus, unde am descoperit nu comorile din inima muntelui... ci prăpastia care mă desparte de Ilinca... Eu pentru ea am făcut ce-am făcut... Și s-a depărtat de mine cu mîinile la spate și capul în pămînt... Am participat din tot sufletul la tristețea lui și i-am promis că mă voi opri, deocamdată, aici cu povestirea. CUPRINS Ioan HOLBAN Pistrui, expediții, aventuri și întîiul freamăt al dragostei..................................5 Pistrui, expediții, aventuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
față extrem de netedă, de culoare gri, doi ochi mari de culoarea chihlimbarului și sprincene ca de sidef, o gură normală, cu un nas potrivit. O frunte înaltă de la care pleacă un fel de puf capilar argintiu care se termina la spate cu mai multe șuvițe de păr lung de o culoare alb-argintie. In rest două măini, două picioare la un corp de o înălțime de 1,80 m. Profesorul (rupe suspansul): Bucuroși de oaspeți? Aurora: Sigur că da. Poftiți și luați
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă alex, pe bune? alx: yap ema: mi-a plăcut faza
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt deșteaptă, în snobismul meu de a-mi face mereu un profil cool, jumate copy paste din al fetei ăleia cu pistrui, aia cu pantofi frumoși, de la grafică, pe care-o ia seara cu Nissan-ul argintiu și semnul ăla în spate, în engleză, că sunt copii în mașină... Mă cheamă Ema. Sunt atee. Exist numai pe net. Sunt un conglomerat de opțiuni și chat-uri și moliciuni calde, de femeie închipuită. Nu am celulită. Voce. Nervi. Migrene. Nu am nimic. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema... să-ți spun, să râzi, să ai o vinișoară mică la tâmplă și nici o aluniță pe spate, să porți pantaloni din ăia idioți, cu turul jos, de care nu suport, să mănânci bomboane. Multe. Să fii pantagruelică. Pofticioasă. Nu grasă. Potrivită. Cu un păr frumos. Scurt, eventual. Sau lung, dar nu roșcat. Nu sexy, simpatică. Simpatică, într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de mâna a cinșpea, convinse că, prin asta, sunt mai bune decât tine. Ada nu e așa. Ada e condescendentă. Amuzată. Puțin absentă. Conștientă că mă scoate din minți. Când plusez și sunt măgar cu ea își lasă capul pe spate și râde, brusc și plin, relaxat. — Ok, hai că ne vedem mai târziu. Îți las cheile, da? Mă intimidează. Nu-mi vine să cred că asta e, dar asta e. Puzzle-ul Ada. O ecuație pe care nu o înțeleg
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ai fi dat. Înaltă, fără păr alb, suplă în mișcări. Ca Audrey Hepburn. Uite că nu m-am gândit la asemănarea asta până acum. Păcat. Amândoi pe stradă. Ea purta o rochie cu buline. Maro, cu buline. Părul prins la spate într-un coc sever de balerină. Nasul fin, urechile fine, buzele fine, zâmbetul fin, atât de fin, până când, undeva vizavi de Biserica Armenească, zâmbetul se strepezește într-o linie frântă, mâna cu degete lungi (da, și fine) se încleștează pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de obraji, așa ca pe Alexandre, căruia tocmai i s-a ridicat părul pe ceafă de frig, motiv pentru care gulerul puloverului bej îl acoperă până la jumătatea urechii atunci când, previzibil, cinematografic și, vai!, atât de clișeistic, Ivan trece chiar prin spatele lui, dându-i indicații prețioase unui Evgheni înghețat de-a binelea, posesor al unor sinusuri aflate într-un perma nent contratimp cu tot ce ține de călătoria pe mare. Ochii lor nu se întâlnesc. Îmbrățișarea tată-fiu se amână pentru o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
piersică și tălpile mângâiate de lavandă și trupul încins, parcă, într-o mătase grea, care o arde până la os, până când rămâne numai ea, numai suflet, în pâcla subțire a nopții care mijește a ziuă. El era. Omul ușor adus de spate, cu umeri lați și barbă nerasă, îmbrăcat ca în urmă cu douăzeci de ani. Ochii lui nu se în dreaptă spre geam. Poate și el o simte pe ea, acolo, pentru prima oară adevărată, vie, reală, la capătul atâtor nopți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]