5,679 matches
-
vreme Să ne luăm de mână și-n suflete uniți, Să ne alegem soarta, făcând a noastră vrere Să scuturăm povara ce ne ține-adormiți! Ridică-te române precum ai tăi străbuni! În dragostea de frate sădită e tăria, Alungă din spinare o șleată de nebuni Și apără-ți pământul cu nume ROMÂNIA! O țară-avem, doar una! Ne-o deteră străbunii Cu munți, păduri și ape, s-o ducem mai departe Cu Dunăre și mare , că nu-i doar pentru unii! Treziți
TREZIȚI-VĂ ROMÂNI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371513_a_372842]
-
ce faci prin zonă? Helix n-avea chef de povești. Simțea că Limax avusese dreptate și că se petrecea ceva ciudat în cealaltă parte de livadă. Dacă nu i-ar fi fost atât de greu să își care casa în spinare, le-ar fi urmărit pe gâze. Ezită. - Ce păcat că ați plecat, nu-i așa? - De ce, întrebă în sfârșit Helix, privind către păianjenul din fața lui? - Păi, cartierul cel nou, aeroportul, sala de concerte, știi tu... Helix nu știa, chiar nu
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
zi la alta. Helix sughiță de surpriză și de furie. Nimeni n-ar fi îndrăznit să-l înfrunte pe Limax! Poate, doar... Hărnicel?! El trebuia să fie! Se grăbi să se întoarcă, cu toate că își clătina deja destul de tare căsuța din spinare de oboseală. Limax se înfurie și porunci să îl aducă pe broscoiul cel bătrân și râios. Era timpul să dea o lecție afurisitelor acelea de gâze. Broscoiul își scoase limba lipicioasă, răutăcios, pregătit să înghită cât mai multe furnici, buburuze
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
chiar nemilos, acel grup de oameni ajunse chiar în dreptul său. Călătorii păreau a fi o familie, un bărbat, o femeie și un copil, iar în urma lor, tras de o frânghie subțire, pășea anevoios un măgăruș încărcat cu ceva desăgi pe spinarea sa. Acei oameni veneau de departe, din Țara lui Efraim, și se îndreptau către Ierusalim, pe drumul care trecea prin Ierihon. Se grăbeau să ajungă la timp, să ia parte la Sărbătoarea Corturilor a evreilor. Treceau mai multe asemenea grupuri
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
amărâți, cu capetele plecate, pășind cu picioarele goale prin praful și pietrele de pe drum. Aveau lângă ei un măgăruș care, bietul de el, de-abia se târa în urma stăpânilor. Oamenii păreau flămânzi, sfârșiți de drum lung și de secetă. Pe spinarea măgarului se vedeau niște haine și niște acareturi prăfuite. Cum mergeau ei așa, deodată zăresc smochinul cel frumos al bătrânului! Atunci se gândiră să oprească un ceas la umbra lui, prea ardea soarele nemilos. - Tată! Vezi ce rod minunat are
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
redau un scurt citat: „O femeie își pierduse toți cei cinci copii ai săi. Aliniase cadavrele pe iarbă, în ordinea vârstei. Iaca pe Ancuța, spunea ea, asta e Mărioara, el e Nicolae. Ancuța nu avea cap, o bucată din șira spinării ieșea din gulerul bluzei. Marioara avea numai craniul. Nicolae avea țeasta capului spartă, fără creier. Și femeia se silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit de mult pârleazul, își trage perdeaua-i catifelată, buclată, ondulată și primenită-n scoarța norului într-o dungă își așează sânii pentru odihnă. Bruma în pantaloni cu mâneca scurtă a țâștit în spinarea primăverii de la urmă și a dispărut. Sângele căldurii începe să de-an fiert, iar în turla clopotniței, pe clopotul mare, cel din mijloc și mai de sus, cel cu informațiile elegant de stupide și acid-criminale, cucuveaua mândră își aranjează bretonul
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
ca văpaia soarelui, mi-a fript inima și zilele! - apucă el să mai spună înainte de a o zbughi pe scări cu un papuc al femeii după el, papuc ce-l ajunse din urmă și în cădere liberă îi alintă șira spinării. - Afurisiți mai sunteți voi, bărbații, ce vă mai plângeți de milă unul altuia! - îl apostrofă soția din capul scărilor. Între timp, cei doi feciori începură să meargă și să rostească primele cuvinte. Mircea era voios și liniștit, în timp ce Vlad dărâma
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
căci i se păruse înfometată. Femeia le luase, iar, ca mulțumire, îi dăruise pelerina. Tânăra o refuzase, dar nimic n-o convinsese pe mărinimoasa bătrânică. Mai am doi pași pân-acasă, iar mata umbli așa golașă cu rucsăcelul ăsta-n spinare. Ia-o, te rog! Și se-ndepărtase încet-încet, până când dispăruse ca prin farmec. Fata se căpătuise cu pelerina de care nu mai putea scăpa, cel puțin așa mărturisise. Ba, mai mult, din timp în timp avea senzația că pelerina o
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
azi simt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea? FURTUNĂ Pe cer, fulgere zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum , în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. PRIVEGHERE Cerul nopții priveghează cu toate stelele aprinse. doar una-i stea căzătoare- a celui ce va fi împușcat în zori. EVADARE s-
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
călcând-o turbat în picioare. Consecința prăbușirii mele a fost aceea că sacul de merinde mi s-a deschis cu totul, răspândindu-și în jur, ca dintr-un corn al abundenței, întreg conținutul. Căzătura îmi cam pusese la încercare șira spinării, așa că-mi trebuise ceva timp să mă adun de jos, între timp deasupra mea începuseră să se audă zgomotele specifice unei încăierări: bufnete, gâfâieli, icnete de durere. Apoi, curând, mi-au pătruns parcă în creier, țipate în urechi, cuvintele lui
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
trăgând din turnul pe sub care trebuiau să treacă fiecare, o săgeată cu coada roșie. Cel care prindea săgeata era declarat învingător iar nunta avea să se țină chiar în seara aceea. Se sperie cârtița și își luă picioarele scurte la spinare să-i ducă cât putea de repede veștile zmeului. Voichița privea din turn feciorii cum treceau trufași pe caii lor primeniți, dar gândul îi era la feciorul cel rănit pe care îl știa în peștera din pădure. Nu apucase să
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
în minte-i veni: Prilejul să-l folosească Cu el să se-mprietenească -Bună ziua, amice dragă! Stau și te admir de-un ceas Ce frumos ești! Și ce gras! Iar eu -o biată arătare- N-am nici oase pe spinare. Spune-mi, cum de reușești De-așa gras și frumos ești? -Fiindcă-n curte le slujesc, Stăpânii mă răsplătesc. Dar, în loc să-mi dea simbrie, Primesc oase, cârnați, plachie Și câte alte bucate! Nici nu le răzbesc pe toate! Vino și tu
LUPUL ȘI CÂINELE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375506_a_376835]
-
că-i prăpăd! Vezi de-o brânzică de capră cu niște ceapă roșie și nu uita de sulurile de șorici rumenit pe plită ca să fie moale și gustos. Da’ numai de pe burtă, nu cum ne-au dat data trecută de pe spinare de era să ne rupem dinții în el! Dispai! Contele, om antrenat în dedesubturile vieții la palat, se retrase cu spatele și plecă să împlinească poruncile. Știa ce poate să însemne furia unei arhiducese flămânde. Și nici nu avea chef
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
Crăciun al nostru! Uite-așa l-au dezbrăcat pe bietul Moș de sarica sa, precum și de cioarecii și opincile lui multimilenare. Ce era să facă sărmanul? A îmbrăcat straiele americănești ale burtosului Santa Klaus, a luat toiagul și traista în spinare și... la drum, Moș Crăciun! Dacă nu l-a pictat și pe el cineva, așa cum l-au văzut strămoșii noștri!..Însă a acceptat repede înfățișarea sa de american fără pașaport pentru că își îndeplinea tot arhaicele atribuții, plus împărțirea darurilor, funcție
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
conducă personal, și singur, grupul de tineri turiști care vor sosi a doua zi în sat. Grupul nu are bagaje și nici nu trebuie să se preocupe de alimentele lor. Zis și făcut. Cincizeci de tineri zglobii cu rucsacul în spinare, băieți și fete aparent studenți, au debarcat în zorii zilei în Porumbacu. Zgomotul făcut de ei a alertat satul așa că Nea Toader a ieșit să-i vadă, apoi si-a luat și el rucsacul și ... la drum. Două zile cât
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
Baston, vino în grabă, Căci ai de-ndeplinit o treabă! Îl vezi pe cel cu părul rar? S-a comportat ca un Măgar. Pentru insolenta-i comportare Scarpină-l nițel pe șale! Martin sosi în graba mare Și-i încrustă pe spinare Două vorbe ticluite. Măgarul tace și-nghite, Simțind acum pe pielea lui Că nu îi este dat oricui Stăpânul să-și lingușească, De ești de viță măgărească. Referință Bibliografică: Măgarul gelos / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
cu bunica, Floricico! Să mulgem vaca. Și-i dădea bunica o cană plină cu lapte. Pe toată o bea. Ce bun era laptele proaspăt muls!... Îi făcea niște mustăți... -Hai, Floricico, să-l plimbăm pe Murgu ! O așeza bunicul pe spinarea Murgului, pe un sac și ea râdea, râdea trăgând de hăț : -Dii, Murgule, dii! Avea grijă bunicul să-l țină pe Murgu de căpăstru, dar și blândul căluț mergea încet, cu atenție, parcă știa ce prețioasă comoară ducea în spate
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
săreau în jurul lui, cântărindu-l din ochi, curioase. Numai sticleții se țineau la distanță: „Parcă poți să știi ce-i trece ăstuia prin cap?” se gândeau ei. Însă lui Șușurel nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub o frunză de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Al lor ropot lung răsună Pân’ se luminează zarea. Prințul vede-n vârf de stâncă Un castel, iar jos, de pază, O prăpastie adâncă, Nepătrunsă de vreo rază. O lumină orbitoare Peste ei din cer se-abate, Calul simte în spinare Două aripi minunate . Le deschide și-apoi zboară Printre norii ca o ceață, Prințul vede prima oară Tot pământu-n dimineață. Boabe de mărgăritare Strălucesc în ierburi crude Și, în răsărit de soare, Un ecou din văi aude. „Dragule, te du
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
-se mulțumi lui Dumnezeu și-l rugă să-l aibă în pază. Legă ranița la baieră și, de acum intrat în cortul bulibașei din șatră, avu convingerea că nimeni nu va îndrăzni să-l prade. „Să-mi pun pătura în spinare și plec”, își spuse în sinea lui soldatul român, pripășit în șatra țiganilor deportați în Transnistria, considerați răufăcători în România. - Cum te cheamă, băiete? îl întrebă pe copilul care îl însoți și până la cortul unde era așteptat de bulibașă și
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
ducem cu un camion pe la ICPIL, să luăm de acolo niște afeturi de mitralieră (care cântăreau vreo 23 de kg fiecare), să mergem pe aleile din Herăstrău și, pe o căldură caniculară, să batem pasul de defilare cu afetele pe spinare. Credeam că nu se mai sfârșește chinul acela. Iată, a venit însă și ziua mult așteptată, ziua de 23 August. Încă de pe la ora 3 dimineața m-am trezit, că trebuia să fim la ora 5 la ICPIL, să încărcăm afeturile
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
Le-am încărcat, apoi un camion ne-a dus până în Parcul Herăstrău unde le-am descărcat, pe rânduri, undeva pe o alee. La ora 7 veniseră niște comandanți să pregătească defilarea. Gărzile s-au organizat, și-au luat fiecare pe spinare afetul sau mitraliera lui. Trebuia să începem să pornim pe bulevard, în pas de defilare. Doar o ultimă inspecție mai trebuia făcută. Venise un colonel de la armată care începu să tragă cu ochiul peste linia de luptători burtoși gata de
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
Trebuia să începem să pornim pe bulevard, în pas de defilare. Doar o ultimă inspecție mai trebuia făcută. Venise un colonel de la armată care începu să tragă cu ochiul peste linia de luptători burtoși gata de luptă, cu mitralierele pe spinare. Dar acea linie de luptători parcă s-a întrerupt undeva. Exact pe acolo unde colonelul ajunsese cu privirea lui expertă, în dreptul meu. Se opri. Aici ceva nu era bine. - Ce l-ați pus pe tovarășul ăsta subțirel și slăbuț să
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
demonstrație. Cum de te-au găsit tocmai pe mata să te pună să cari o asemenea greutate?... Minune mare. S-a îndurat cineva și de mine. După ce, timp de două săptămâni tropăisem zilnic prin Herăstrău cu afetul de mitralieră pe spinare și n-avusese nimeni milă de mine! Nu puteam totuși să plec acasă: cineva trebuia ca, după defilare, să încarce din nou echipamentele în camion și să le ducă la ICPIL, la depozit. Trupa plecă la defilare, iar eu am
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]