2,592 matches
-
apartamentul meu nu era interesat atât MAE-ul, ci Securitatea, care, băgându-mi "calul troian" în casă, mă putea asculta și urmări non-stop, eu fiind unul din zecile de mii de "obiective" și ca diplomat oricând un posibil "trădător și spion în slujba imperialiștilor"! "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul"... Dacă la Homer mânia era a lui Ahil, "calul" era al lui Ulise și de la el aveau să mi se tragă, peste ani, un șir întreg de năpaste, de la "calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cazuri, tăindu-se posibilitățile de dialog cu mulți români valoroși și onești din emigrație! De remarcat în final la acest capitol, că legăturile cu emigrația erau alt "teren minat" în acea epocă, majoritatea emigranților noștri fiind cotați drept "fugari, trădători, spioni, inamici" ai regimului și ca atare relațiile cu ei puse sub vigilența specială a "Cooperativei" și "cooperatorilor" de la ambasade. În "Dosarul" de la CNSAS aveam să constat că fusesem și eu în repetate rânduri "lucrat" în Centrală pe această temă. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
menționează materialele din Dosar, ca trădător puteam fi, aidoma celor din Cuba și China, executat și acum eram, conform unei expresii în spaniolă bien muerto mort de-a binelea! Brrr! Îmi vine în minte, în acest context, istoria unui celebru spion născut la Baku, din tată neamț și mamă rusoaică, Richard Sorge, căruia i s-au dedicat zeci de articole, cărți și un lung metraj coproducție internațională Franța, Italia, Japonia, RFG intitulat " Cine ești dumneata, domnule Sorge?". Școlit în Germania lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
agenți de turism, cu mii de turiști intrați și ieșiți. Și în percepția "Cooperativei" orice străin, patron sau angajat al unei firme străine de turism și orice turist străin, în special din țările occidentale, venit în România, era un posibil spion sau agent. Definitorii în acest context cele menționate în Dosar vol. 1, fila 3, privindu-l pe Săvescu Alin: Titularul referent de specialitate la ONT Carpați-București, pe relația Austria, a fost urmărit prin mapa de verificare de Dir. 3, Serv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
specialitate" puteam să rămân eu nepătat, neracolat, nemituit, necumpărat? Și cum "Cooperativa" lucra temeinic, nelăsând nici un amănunt să-i scape și nedorind să fie "descoperită" și "vulnerabilă" în fața avalanșei de directori de firme, agenți și turiști occidentali, fiecare un posibil spion și "dușman al poporului", la data transferului meu de la MAE la ONT s-a cerut aprobarea "Organelor de Partid", "întrucât ne poate furniza în mod nemijlocit informații referitoare la comportarea directorilor, reprezentanților și delegaților firmelor de turism din Austria, partenere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
el intrase în MAE în 1968, iar în perioada 1971-1973 a fost în "misiune în exterior" și nici o informare către "Cooperativă" timp de 6 ani? Din nou, "halal"! (în activitatea "cooperativelor" naționale și internaționale se folosește denumirea de "trecerea unui spion în adormire" nu-i vorba de lichidarea sa, ci de "adormirea" aidoma celei a Julietei din final adormită pentru o perioadă și "resuscitată" la aplauze. M-au adormit și pe mine timp de 6 ani? Sunt oare o versiune modernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
este incorect". De ce tov. gradul sunt incorect? Cu cine am vorbit, cine m-a sunat din Italia la ora 02,01, la care de obicei dorm dus și cu conștiința împăcată? (atât cât poate fi împăcată conștiința unui trădător și spion!). M-a sunat cumva Mussolini? Nu, că era demult spânzurat cu capul în jos de către patrioții italieni. Ginerele lui și ministrul de externe, contele Ciano? Nici ăsta, că era și el "dus". Atunci cine, că nu-mi amintesc. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dau de știre domniei tale...”. Primul document în limba română este o notă informativă legitimă (previne asupra unei posibile invazii turcești, informație aflată via tras de limbă sau din rețea). Scrisoarea nu este o „pâră”, în înțelesul imoral al termenului. Spionii consacrați apărării (cei moral legitimi) sunt puțini și lucrează în secret. Forma moral patologică a „informării” este delațiunea (popular: turnătoria). Turnătoria este general acceptată ca un act imoral. Există delațiune publică, fățișă (vezi cele din ședințele în care se „înfiera
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de la Zürich. S-a pus atunci la cale un plan, în cel mai bun stil de film polițist. Un ofițer de armată devenit mai tîrziu amiral, ambasador și senator al regatului a acceptat misiunea periculoasă de a distruge cuibul de spioni de la Zürich. Trecînd în Elveția, făcînd figură de dezertor în urma unei aventuri amoroase și aflat în mizerie, a fost de îndată reperat de serviciile baronului Romberg, ministrul Germaniei la Berna. Continuîndu-și jocul, el a acceptat să "trădeze" în schimbul unei sume
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
marină, în timpul unei nopți de week-end, pătrunse în Consulatul Austriei, unde, cu perdele negre puse la fereastră și ustensile de sudură, spărgea safe-ul Consulatului, al cărui conținut l-a transportat la Legația sa de la Berna. Prețioasa listă a agenților spioni din Italia se afla astfel în mîinile poliției. În fruntea ei se găsea numele monseniorului Gerlach... Încercînd pînă în ultimul moment să cruțe Sfîntul Scaun, guvernul îl preveni pe Papă că acesta trebuia să plece în următoarele douăzeci și patru de ore
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe stînga, comandantul-șef îi spunea că prevăzuse lucrul acesta, dar nu avea mijloacele pentru a-i asigura securitatea cerută... Aceste neînțelegeri între șefi și lipsa de trupe de rezervă erau repede aduse la cunoștința inamicului de rețeaua sa de spioni. Germania luase în mîini contraofensiva hotărîtă după oprirea înaintării lui Cappello. Declanșată în ceața de munte din luna octombrie, a fost un dezastru pentru armata italiană. În regiunea Santa Lucia, un general, comandant de corp de armată, a fost făcut
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna o formă secundară de boală, provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați, înconjurați de spioni, torturați cu electricitate de dușmani secreți, amenințați de francmasoni, posedați de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele mai dragi etc. Or, ei nutresc concepții delirante fixe privitoare la propriul lor corp: că sunt morți, că oasele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
născut comunismul prin Karl Marx a făcut parte și Virgil Madgearu, care a sprijinit comunismul și a contribuit la distrugerea Mișcării Legionare, dar, faptele nu sunt destul de clarificate. Se poate ca dușmanii legionarilor să fi organizat aceste două asasinate prin spioni, cu scopul de a compromite Mișcarea Legionară. De alt fel, cei ce i-au ucis pe Madgearu și pe Iorga, nu s-au purtat ca legionarii, care, după fiecare atentat și-au recunoscut vina și au acceptat pedepsirea lor. Ucigașii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prezența fiului său, căpitanul Creangă, și s-au dat spre păstrare (pentru tipărire) comitetului format din A. D. Xenopol, Grig. Alexandrescu și Gruber însuși. Redăm mai larg, pentru savoarea informației (vom afla, între altele, că fiul lui Creangă a fost și spion român în Austria, că junimiștii erau foarte zgârciți, chiar vicleni când era vorba să de bani): „în seara zilei de 5 ianuarie /1890/ s-a ținut întrunirea în restaurantul otelului Traian. După oarecare discuții, s-a luat o hotărâre care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ideile lor, în rândurile ce vor scrie. A doua zi a căutat să-mi explice tânărul Creangă atitudinea lui din ajun. El e junimist, mi-a spus, fiindcă are protector pe Petre Carp, care l-a trimes la Viena, ca spion, cu o sută de lei pe zi. E junimist în politică, nu însă și în literatură, din pricină că există o răceală pronunțată între tatăl său și d-nii Maiorescu și Iacob Negruzzi. În seara întrunirii, căpitanul primise o scrisoare de la D-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
literare”, Folticeni, 1930, p. 65-67) Notăm că A. Bădărău era un fruntaș politic al Iașilor cu bună credibilitate; el explică socialismul ca stare de spirit, ca preocupare a „oamenilor de bine” cum s-ar zice astăzi, convingându-l pe vajnicul spion carpist să dea cele trei mii de lei pentru o revistă și cele nouă mii pentru editarea operelor tatălui său. Acceptând seriozitatea acestor tineri, nu ne rămâne, însă, decât să dăm vina pe destin dacă manuscrisele lui Creangă s-au
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Minar, postfața edit., București, 1992; Petru Dumitriu, Paella, București, 2000, Cronică de familie, Chișinău, 2003. Traduceri: Stefan Zweig, Un strigăt împotriva morții (Castellio contra Calvin), postfața trad., București, 1992 (în colaborare cu E. Marghita); Charles Exbrayat, Imogène și banda de spioni, București, 1993, Pe viață și pe moarte, București, 1994 (în colaborare cu Al. Răsvan). Repere bibliografice: Nae Antonescu, Aspecte ale criticii literare, TR, 1979, 12; Hristu Cândroveanu, „Secvențe critice”, SPM, 1979, 465; Eugen Dorcescu, „Secvențe critice”, O, 1979, 43; Al.
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
București, 1981; Căpitanul Apostolescu și cifrul D-237, București, 1983; Revelionul, București, 1983; Căpitanul Apostolescu și S.A. Frații et Co., București, 1986; Căpitanul Apostolescu și inamicul public nr. 1, București, 1990; Căpitanul Apostolescu și mobilul, București, [1991]; Căpitanul Apostolescu și spionii, București, 1991; Afacerea Samoilescu-Cozmici, București, 1993. Traduceri: San Antonio, Am onoarea să vă pun la punct, București, 1979, În misiune secretă, București, 1992. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Căpitanul Apostolescu intervine”, RL, 1973, 17; Popa, Dicț. lit. (1977), 557; Constantin Paraschivescu
TECUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290118_a_291447]
-
și Biografie de război (I-IV, 1980-1987). Subiectele privesc de obicei evenimente militare, romancierul urmărind, uneori cu meșteșug, personajul colectiv în diverse conflicte, dar și ceremonialul sau culoarea de epocă. Literatura aceasta, repetitivă în fond, cu voievozi, mușchetari balcanici, pirați, spioni sau ostași invincibili, întinzându-se cronologic de la Decebal până la Gh. Gheorghiu-Dej, se adresează mai ales tinerilor. Dramele de război sau expedițiile maritime prefigurează o epopee cu accente naționaliste. Uneori reminiscențele sadoveniene sunt evidente, referințele putând duce însă și la surse
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
alții, veniți din altă parte, și iar ne-am amestecat. Acolo, pe secția a II-a, am avut un prieten foarte bun, tot de la București, un preot romano-catolic, Cojar Matias, de loc din Bucovina. El a fost schimbat cu un spion comunist român și atunci l-a eliberat din Închisoare, și i-a dat voie să meargă În Germania, și pe spionul ăla să vină Înapoi În România. În condițiile astea a reușit să plece. Nenorocirea a fost că eu, după ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bun, tot de la București, un preot romano-catolic, Cojar Matias, de loc din Bucovina. El a fost schimbat cu un spion comunist român și atunci l-a eliberat din Închisoare, și i-a dat voie să meargă În Germania, și pe spionul ăla să vină Înapoi În România. În condițiile astea a reușit să plece. Nenorocirea a fost că eu, după ce am ieșit de la pușcărie, i-am trimis o scrisoare și mi-a venit răspuns că a murit Într-un accident de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o avut. Noi am fost băieți tineri și l-am privit pe el ca un om bătrân... A vorbit perfect ungurește, pentru că Între anii ’40 și ’44 el a stat În Budapesta și a fost șef la un grup de spioni care au spionat pentru România. Securitatea de atuncea așa a chemat... „crimer haritok”. Ei au fost descoperiți, și... Almășan baci, dacă a fost șeful, a fost condamnat la moarte. Și, Înainte de executare cu două zile..., România a schimbat războiu’... Era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fie prinși. Fratele meu a venit În iulie ’53 și În august deja i-o descoperit, că deja era alarmați și toată țara era Împânzită de securiști care-i căutau... Da’ această tabără a americanilor, erau infiltrați o mulțime de spioni de-ai comuniștilor, mai ales ruși, și știți cum Îi, că nu-i poți depista, și ei trimiteau toate informațiile, și În țările respective se știa cine-o fost parașutat, și erau căutați peste tot. Au fost parașutați noaptea, pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singurul care-a știut locul a fost fratele meu, nici pilotul n-a știut. Numai când au ajuns deasupra locului respectiv, abia atunci i-o spus fratele meu să-i lanseze. Asta că ei au prins de veste că sunt spioni Între ei, dar nu-i puteau depista, deci numai fratele meu singur o știut secretul. Îi căutau Înnebuniți, știau că prin regiunea asta e, dar nu știau unde anume... Și Gavril Pop ăsta din Pir avea o soră la Timișoara
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
urca pe stâlpii telegrafului și va tăia firul pentru ca cei de la închisoare să nu dea alarma. Bineînțeles toate acestea erau numai copilării. Atâta îndrăzneală începu să dea de bănuit. Cu spiritul nostru bănuitor, am și conchis că Zăgănescu este un spion al poliției. Bineînțeles că poliția avea cel puțin un spion printre noi, căci era sigur că poliția avusese cunoștință de întrunirea noastră. La un moment dat cineva vine să ne anunțe că poliția mișună primprejurul casei și că va invada
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]