37,791 matches
-
ei, cît și alți zece, nepremiați dar publicați - Mihai Gongu, Cristian Cocea, Lucian Merișca, Miron Bogdan, Mihaela Avrămuț, Mircea Doreanu, Ștefan Borbély (o fi chiar acela?), Anca Drăgan, Lucian Buțiu și Gică Enache - sînt atît de originali, de proaspeți, de spirituali, încît nu te poți opri la unul singur. Ingenioasele lor compuneri alcătuiesc împreună o utopie neagră de tot rîsu-plînsu', mustind de umor absurd cu viguroase rădăcini în situațiunea postelectorală 2000. Dacă vă cade în mînă acest almanah, vă sfătuiesc să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale poetului, cele înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean" se bucură, la rândul lor, de o foarte atentă lectură, într-o suită trei secvențe analitice, De la patria naturală la patria spirituală, O reședință de etapă și Acvificarea formei. Pagini de exigentă și nuanțată "critică a criticii" premerg comentariilor propriu-zise ale textelor și ele tind să lămurească problema "clasicismului" lui Ion Pillat. Opinia criticului nu e una comună, el crezând că: "toată
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
pillatiană avansând, de fapt, spre centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o tentativă de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
însuși exercițiul dialogului pe care-l promovează, că este o supapă vitală, că îi înnobilează pe cei care se contaminează. Vulgaritatea societății noastre se pare că este și mai la îndemîna și mai pe placul conaționalilor noștri decît tentația culturală, spirituală. Sînt cauze și efecte care fac ca și teatrul să fie traversat de tot felul de atitudini și tendințe, vizibile în ultimă instanță pe scenă, nu dintre cele mai creatoare, benefice sau eficiente. Foarte puțini creatori mai au forța și
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
vechi din formele de viață creștină" și anume "ortodoxia'), menită să potolească "setea neamului de a se împrospăta sufletește, de a se întări și a se spiritualiza". "Mîntuirea Neamului" ar consta în acest spor de spiritualitate ortodoxă, în această revoluție spirituală capabilă să pună capăt primatului materialist al politicii și decăderii morale a intelectualității care a pariat pe "progres", pe occidentalizare, pe o Europă - Franța, Anglia, - "intrată în decadență", în loc să se întoarcă la propriile izvoare sufletești, etice și religioase. Nu se
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
spiritualitate, cum am fi putut crede, el este și o problemă de rasă, o deznaționalizare a industriei și a administrației. Aici scoate capul paradoxul la care m-am referit. Ieri, ca și azi, doctrina naționalistă începe de la a sublinia dimensiunea spirituală a neamului și de la a proclama misiunea noilor generații "de a face istorie, iar nu politică", și ajunge la epurarea din economie și din administrație a elementelor alogene. Nu doar de evrei e vorba, ci și de unguri, bunăoară. Străinii
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
care e viața lor să se termine cât mai repede. Preferința electoratului român pentru stânga securisto-comunistă e ultimul act dintr-un proces suicidar început în decembrie 1989, când asasinarea ceaușeștilor i-a adus în prim-plan pe cei care asfixiau spiritual, schingiuiau moral și exterminau prin înfometare un popor credul până la prostie și mai depersonalizat decât bucățile de cartoane pe care, la vot, și-au transformat viitorul într-un scrum murdar și toxic. La 26 noiembrie 2000 s-a votat mai
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
semnificații care îl înconjoară la un moment dat, un fel de aură etiologică, partea lui de legendă, puternic codificată psihosocial, cu foarte multe implicații morale, valorice, ontologice. La acest nivel, opera a însemnat un eveniment al conștiinței și un cuib spiritual, unul din acele puncte de rezistență care au făcut ca, după patru decenii de comunism, să nu fim cu toții aurolaci culturali, copii săraci și sceptici ai proletcultismului și avangardelor (voazinajelor lor, interferențele și schimbările de pălărie, inclusiv "pohetice", vor trebui
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
distant," adică mânuiește-ți bine tehnica, nu spune cititorului ce și cum să simtă. L.V.: Poate că timpul cât ați lucrat la Oxford English Dictionary v-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime și spiritual în mod extrem de subtil. Mă gândesc că pentru Fluxul conștiinței romanul se concentra asupra stilului, care devenea erou principal. Dvs. ați revenit fără îndoială la istorie, la narațiune, însă accentul cade pe mai multe lucruri deodată. Care ar fi ele
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
-i profund în spiritualitatea și credința noastră. O ctitorie de care nu avea voie nimeni să se atingă. Și, totuși. De anul trecut, din vară, ne luptăm cu morile de vînt. Nepriceperea și reaua-credință sapă și sapă și sapă. Pelerinajul spiritual de la Muzeul }ăranului Român s-a mutat vis-ŕ-vis, la mormîntul lui Horia Bernea. Paznic neputincios. Mai rău, s-a încercat refacerea, din memoria neexersată cu acest tip de exercițiu autentic și moral, a două dintre cele mai importante săli: TIMP
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Liviu Petcu Abstract: Perpetual progress in St. Gregory of Nyssa's In Canticum Canticorum. The notion of a perpetual spiritual progress or straining (ἐπέκτασις) toward the infinite God as the highest calling of a human beings - a classic leitmotif in the theological anthropology of Gregory of Nyssa - has been investigated extensively in secondary studies of the Cappadocian’s doctrine. Gregory
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
final knowledge, rest and satisfaction in God. On the one hand, God is satistying to the soul. But Gregory’s eshatology is summed up in a paradox, that our satisfaction is never to be sastified. Norme de redactare Keywords: perpetual spiritual progress, infinite God, In Canticum canticorum, satisfaction in God, brides, union, perfection. Epectaza este condiția însăși a sufletului Cuvântul ἐπέκτασις este întrebuințat de Sfântul Grigorie de Nyssa cu un sens quasi tehnic, referindu-se direct la textul Sfântului Pavel de la
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
întrebuințat de Sfântul Grigorie de Nyssa cu un sens quasi tehnic, referindu-se direct la textul Sfântului Pavel de la Filipeni 3, 12-14. Acest text al Sfântului Pavel mai fusese folosit înaintea Sfântului Grigorie pentru a desemna caracterul progresiv al vieții spirituale 1, însă doar la Sfântul Grigorie apare ca fiind constitutiv acesteia. Epectaza este concepută ca o atitudine permanentă a sufletului. „Realitatea inteligibilă (τὸ νοετόν) și imaterială fiind pură de orice circumscriere, scapă limitelor sau mărginirii, nefiind limitată de nimic. Dar
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
continuu creat, cum zice Sfântul Grigorie. Și dacă este expresia naturii sale cele mai profunde, nu ne vom mira să vedem pe Sfântul Grigorie afirmând că este vorba de o atitudine permanentă care se regăsește de-a lungul întregii vieți spirituale și care persistă în viața veșnică 4. 2 In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 885D-888A. 3 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
19, 352.8-10, 366.15. 12 Ibidem, GNO, 174.15. 13 Contra Eunomium, 8, P. G. XLV, col. 792D. 14 De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 401AB. Norme de redactare Cântării Cântărilor și omiliile asupra Fericirilor sunt toate înălțări spirituale fără un posibil sfârșit (prin acest aspect, diferă în mod esențial de ascensiunile unei Sfinte Tereza)15. Din moment ce obiectul este infinit, călătoria spre el este și ea infinită. De aici încolo, toate calculele limitate dispar. Odată ce sufletul a ajuns la
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
unei sete întotdeauna mai intense, creșterea dorinței paralelă celei a participării și caracterul reînnoirii constante. Sfântul Grigorie revine la Cântarea Cântărilor: „Vedem cum în urcarea (ἀνάβασις) unei scări (χλῖμαξ), sufletul condus de Cuvânt, se ridică spre înălțimi prin treptele vieții spirituale. Mai întâi o rază de lumină pătrunsese până la el și îl stimulase să se apropie de lumină și să devină mai frumos transformându-se în porumbel al luminii. Dar îndată ce avu părtășie (μετασχοῦσα) la bunătăți, după ce le putu primi (ἐχώρησε
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
produsă de bunurile dumnezeiești nu face decât să crească această sete a sufletului. Este un fapt pe care sufletul îl constată, și care, a fost, se pare, pentru marele Părinte al Bisericii, o experiență. Sufletul descoperă că în firescul vieții spirituale stă un continuu progres și, paradoxal față de ceea ce i se părea mai înainte, perfecțiunea (τελειότης) este un progres (προκοπή) continuu. 22 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, VI, P. G. XLIV, col. 948A. 23 In Canticum canticorum, 5, P.
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
nouă dorință crește. Pe măsură ce cunoașterea crește, crește și dorința. Sfântul Grigorie utilizează diferite imagini pentru a 35 Cf. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 27, în PSB 29, p. 126. 36 H. J. M. Turner, St. Gregory of Nyssa as a Spiritual Guide for Today, în „Eastern Church Review”, vol. VII, 1975, nr. 1, p. 23; cf. Chișcari Ilie, Concepția despre epectază a Sfântului Grigorie de Nyssa - o teologie a dorinței -, http://www.romanialibera.com/ articole/ images/80405400f4 Ilie%20%20Epectaza%20la%20Sf
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a devenit atât de mare, încât nu poate fi satisfăcută cu cupa înțelepciunii. Întreaga cupă nu este suficientă pentru a-i ostoi setea 53. Apoi, tot în opera In canticum canticorum, Sfântul Grigorie adaugă o altă mare imagine a progreselor spirituale: cea a cursei (δρόμος)54. Noi nu suntem aici în planul primei căi, a sufletului separat de Dumnezeu și care suspină după El. La acest grad, dorința este sentimentul unei absențe. Suntem în viața de unire. Sufletul participă la Cuvânt
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 232. Norme de redactare Tău”60. Ea acoperă ideea atracției exercitate de Dumnezeu asupra sufletului eliberat de tentațiile corporale. Metafora scării, a „muntelui cel duhovnicesc”, a aripilor și „homo bulla” folosite în descrierea urcușului spiritual Metafora scării (κλῖμαξ) cu treptele (βαθμίς) sale este o altă analogie întâlnită în legătură cu epectaza. Simbolismul ascensional al acestei imagini se face prin raportarea la viziunea patriarhului Iacov. În mod paradoxal, imaginea scării este asociată cu ideea de inaccesibilitate a Ființei
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
urcării păsării. Tema aripilor sufletului este în raport direct cu dialectica platoniciană a dragostei. Dar, remarcabilă este insistența pusă pe ideea că orice achiziție (χαταλαμβανόμενος) este punctul de plecare a unui nou progres. Este ideea participării care lărgește capacitatea. Activitatea spirituală se întreține cu exercițiu, care vine să completeze descrierea pe care o face Sfântul Grigorie. E perspectiva unei ascensiuni vertiginoase, a unei urcări fără limite, în care sufletul, atras de forța irezistibilă a binelui, este dus fără final înspre El
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a V-a, în PSB, vol. 29, p. 185. 62 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 315. Norme de redactare Puține texte ne așează mai pertinent în mijlocul misticii gregoriene. Găsim deci concepția despre viața spirituală ca ascensiune (ἀνάβασις), ca urcuș al unei scări (βαθμός). Sunt imagini clasice pentru a descrie ascensiunea dorinței. La început, e vorba de o deșteptare a dorinței, care corespunde primelor etape ale ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67. Această imagine animă De vita Moysis, care prezintă urcușul profetului pe muntele Sinai ca simbol al urcușului spiritual 68. Se mai întâlnește în scrierile Sfântului Grigorie o imagine cunoscută sub numele de homo bulla 69. În In Canticum canticorum, această imagine face referire la proprietățile ascensionale ale bulei de aer, fiind redată astfel: „În același fel cum un
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
înțelege, cu odihna aceea cu care S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Lui”73. Mireasa se roagă să vadă obiectul tânjirii sale, de parcă nu l-ar fi întrezărit niciodată Infinitatea și incomprehensibilitatea lui Dumnezeu sunt cele dintâi principii ale vieții spirituale, așa cum o înțelege Sfântul Grigorie, și aceste principii sunt simbolizate și umbrite de 70 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a XI-a, p. 267; vezi și Contra Eunomium, III; cf. L. Méridier, op. cit., p. 118
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a XI-a, p. 267; vezi și Contra Eunomium, III; cf. L. Méridier, op. cit., p. 118; H. D. Saffrey, op. cit., p. 537. 71 Întânim des imaginea aripilor în literatura creștină primară, atunci când se descrie urcușul spiritual. Astfel, o găsim la Clement Alexandrinul, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Chiril al Alexandriei; cf. A Patristic Greek Lexicon, ed. G. W. H. Lampe, Clarendon Press, Oxford, 1961, p. 1204; cf. Chișcari Ilie, op. cit
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]