3,144 matches
-
aici va fi lovit de un vânt puternic și înghețat, iar în cele din urmă, se va întâlni cu realitatea și va deveni matur. Din, momentul în care va bate la Ușa Adolescenței, va intra într-o lume necunoscută, iar stăpâna acestei lumi îl va înfășura ușor într-un sac transparent care îl va despărți de lumea reală, iar el va deveni visător și vulnerabil. Va intra în mrejele dragostei și va înțelege ce este iubirea. Va simți fluturași în stomac
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și brațele și scoțând pieptul înainte. Tu nu te poți mărita mai devreme de un an, a zis ea, ca soră mai mare, ea, care, deși doar cu câțiva ani mai în vârstă decât Rahela, se purta deja ca o stăpână în mica familie a tatălui ei. Doamna de paisprezece ani a casei lui Laban avea un ton matern, superior cu sora ei: - Ce e cu toată povestea asta? Și cum de te-a sărutat? Era o mare încălcare a obiceiurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
limba. - Vreau s-o văd pe fiica mea, a spus ea, cu o voce așa de clară și de puternică încât au auzit-o și bărbații care stăteau afară. Ada i-a pus numele Lea ultimei ei născute, care înseamnă „stăpână” și a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Morții. Marea mamă pe care noi o numim Innana este centrul plăcerii, cea care îi face pe femei și pe bărbați să se îndrepte unii spre alții, noaptea. Marea mamă pe care noi o numim Innana este regina oceanului și stăpâna ploii. Aceasta o știm cu toții, bărbați și femei. O știu și sugarii care de-abia au deschis ochii și bătrânii care sunt în pragul morții. Aici s-a oprit și a zâmbit larg, ștrengărește. - Zilpa ar râde dacă m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și acum. Eram mută. Se uita la mine cu aceeași foame pe care o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate; era o rază de lumină între prinț și nepoata Oracolului de la Mamre. Spre deosebire de mine, fiul lui Re-nefer nu putuse să-și ascundă inima de mama lui. Re-nefer le disprețuia pe femeile din oraș de când venise ca tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care o serveau, mai bine decât soțul ei cu siguranță. Nehesi venise cu Re-nefer la Salem de la început, pe când era doar o mireasă tânără și înspăimântată. Găsindu-mă, s-a întrebat dacă merita să aducă și mai multă tristețe în jurul stăpânei lui. Atârnam în brațele lui ca un cadavru și când m-am ridicat, a fost ca să țip și să-mi zgârii gâtul până mi-a dat sângele. A fost nevoie să-mi lege mâinile și gura ca să putem ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spun că ai servit la curtea mea și că fiul meu te-a luat pe tine, virgină, cu aprobarea mea. O să le spun că m-ai ajutat să fug din calea barbarilor. O să fii nora mea, iar eu o să fiu stăpâna ta. O să-l naști pe fiul tău pe genunchii mei și el o să devină astfel prinț al Egiptului. Ochii ei i-au căutat pe ai mei să vadă dacă am înțeles. Era bună și o iubeam și totuși ceva mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au umplut camera, am început să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că eu nu mai văzusem o cameră de naștere de când se născuse fiul meu; ea continua să mă laude pentru priceperea pe care o arătasem la nașterea lui Re-mose. Când se întorsese acasă după nașterea fiului meu, o rugase pe stăpâna ei să afle tot ce se putea despre mine; doamna ei, Ruddedit, o întrebase despre mine pe Re-nefer, care îi dăduse doar câteva detalii. Meryt le luase pe acestea și țesuse o poveste fabuloasă. Cu vorbele lui Meryt, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din cameră era teribilă: mama moartă, un copil mort, un sfrijit abia născut care urla după un sân care n-avea să-l hrănească niciodată. Ruddedit stătea jos, lipsită de unica ei fiică, bunică pentru prima oară. Meryt plângea împreună cu stăpâna ei, iar eu m-am strecurat afară, dorindu-mi să nu mă fi aventurat niciodată afară din grădina mea. După grozovia acelei scene, am crezut că mi se va interzice să mai intru în vreo cameră de naștere. Dar Meryt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără și drăguță care născuse un băiețel frumos pe care i-l înmânase stăpânei ei fără să se uite la el. (Meryt și cu mine vedeam multe asemenea lucruri ciudate în camerele de naștere din Teba.) Benia s-a prefăcut interesat de scarabeu. - Pentru soția ta? a întrebat Meryt, fără falsă subtilitate. - Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi dat acest post. Dar în loc de asta, a fost ales unul dintre rivalii lui Nakht-re. Cea mai mare parte a personalului rămânea pe loc, iar bucătăreasa mi-a spus foarte hotărâtă să rămân și eu. Însă răceala din ochii noii stăpâne care a venit să supravegheze ceea ce avea să fie noua ei casă, m-a făcut să nu-mi doresc nimic mai puțin. Meryt era și ea în fața unei schimbări. Fiul ei cel mare, Menna, îi oferise un loc în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viața în vale. Meryt nici nu-și imagina că ar putea să plece fără mine, dar nu știa cum să-i ceară nurorii ei să primească două femei în casa ei. Prietena mea îi prezentase această dilemă și bunei ei stăpâne, iar Ruddedit o implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei. Dar soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele chemate de o conducătoare în zbor. Dar cele bogate sunt înconjurate de servitoare prea temătoare față de stăpâna lor ca să se poarte ca niște surori. As-naat n-a avut o naștere ușoară, dar nici n-a fost cel mai greu travaliu pe care l-am văzut. A împins ore în șir, ajutată de femeile care deveniseră surorile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe un scăunel, pentru că lui Shery îi plăcea să aibă ascultători. Copilul era bine, a spus ea. - E un mâncău și a epuizat-o pe mama lui sugând întruna, a zis Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o lecție, mi-a împărtășit prietena mea părerea ei. Tatăl și-a botezat copilul Menashe, un nume oribil care probabil că înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oricum e mai bine decât să-și cresteze brațele cu lama. Se petrec totuși mici drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pieptul de groază. Înșfac telefonul din buzunarul uniformei cu mâna brusc tremurândă. Mă uit pe ecran și văd că Guy este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu ești ? Vocea lui Guy se precipită, ca un torent care se revarsă. Unde naiba ești ? De ce nu ești aici ? Nu mi-ai primit e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Presară foaia de deasupra cu unt și o bagă rapid la cuptor, după care culege din zbor o cârpă și șterge masa. Am urmărit-o toată ziua cum se mișcă iute și precis prin bucătărie, gustând din toate felurile, complet stăpână pe situație. Nu există nici o urmă de panică în atitudinea ei. Fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie să se întâmple. — Așa. Acum e lângă mine și se uită cum amestec în sos. Continuă... o să se îngroașe imediat... Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să cred că e în stare să-mi citească gândurile. Nu fi atât de aspră cu tine, puișor, spune. Cu toții avem momentele noastre de debusolare. Nu mi-o pot deloc închipui pe Iris debusolată. Pare atât de calmă și de stăpână pe ea. — Și eu am fost debusolată, să știi, spune, citindu-mi expresia. După ce s-a dus Benjamin. A fost atât de neașteptat. Tot ce credeam că am a dispărut într-o noapte. — Și... ce-ai... Întind mâinile, neajutorată. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic cât pot de firesc. — Știu că ai micile tale secrete. Îmi studiază chipul. Dar unul ți-a scăpat. Și n-ai ce face. Unul mi-a scăpat ? Ce naiba tot zice aici ? — Nathaniel, ce vrei să spui ? Încerc să par stăpână pe mine, dar întregul sistem de alarmă mi-a intrat în funcțiune. — Haide. Pare amuzat. Sunt sigur că știi la ce mă refer. Samantha, poți să faci pe neștiutoarea cât vrei. E degeaba, fiindcă știm. Ce știți ? spun uluită. Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi răspund cu dinții încleștați. E altceva. Și crede-mă, dacă aș putea să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc și eu în casa asta. Își dă părul pe spate. Așa că și eu sunt tot stăpâna ta. Ar trebui să-mi arăți același respect. Îmi vine s-o pălmuiesc pe fata asta. — Mă duc să-i cer părerea doamnei Geiger, de acord ? Înainte să îmi poată răspunde ies ca o furtună din bucătărie. Nu pot tolera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe Zeus, ce-ai pățit? Ai început s-o iei razna, să nu te mai uiți pe unde umbli, ca oamenii?! Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu ochii cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi pe umăr, te poftesc să fii mai atent. Vezi ce pățește cine se-ntrece cu logica! ─ Stăpână, iertare. Am trecut peste releu, pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu ochii cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi pe umăr, te poftesc să fii mai atent. Vezi ce pățește cine se-ntrece cu logica! ─ Stăpână, iertare. Am trecut peste releu, pesemne mi-a răvășit penele. Se poate, nu zic nu. Spune, știi de ce te-am chemat aici în astă noapte? Știi...? Huhurezul s-a oprit între ape sub cerul care-și dezvăluie o clipă căruțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]