19,182 matches
-
ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă În jos, coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vârsta ta. Maiana are dreptul, la fel ca și ține, să-și caute fericirea, alegându-și un partener pe gustul ei. Cand hotărăști să formezi o familie, ești obligat să rămâi fidel până la moarte, dar, până atunci, fiecare este singurul stăpân al corpului său. Dar eu o iubesc, se tângui Tapú Tetuanúi. Și crezi că ăsta o obligă și pe ea să te iubească? i-o întoarse maestrul. Ai descoperit prea devreme că Maiana îți produce mai multă plăcere decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu și dacă vasul este comandat de Miti Matái. Nimeni, niciodată, nu s-a-ntors de două ori din Al Cincilea Cerc, spuse convins Amó Tetuanúi. Și nimeni nu se va întoarce. Cine-a spus asta? —Este legea zeului Tané. El este stăpânul valurilor și al vanturilor. În anumite situații permite că un erou să se-ntoarcă din Al Cincilea Cerc, dar nu poate accepta s-ofacă a doua oară, căci în acest caz s-ar transforma într-un semizeu care-a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aflau la bord și era momentulsă desfăca legăturile, venerabilul Hiro Tavaeárii se apropie, pana cand valurile îi mângâiară picioarele, si, ridicând mâna, rosti grav: — Va binecuvântez în numele tuturor zeilor noștri. Fie că Taaroa, Creatorul, să vă apere; fie că Tané, stăpânul mării, să vă călăuzească; și fie că Oró, zeul războiului, să vă aducă victoria. De asemenea, în numele lor anulez, în ceea ce vă privește, interdicția dea mânca țestoasă. De astăzi, până în ziua fericitei voastre întoarceri, nici carnea și nici ouăle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mii de milioane de stele, iar Tapú Tetuanúi le caută pe acelea pe care le cunoștea cel mai bine, care aveau să-l conducă pe „negrele căi ale apelor“ și care făcuseră din cei din rasa lui cei mai pricepuți stăpâni ai marilor. Dacă te îndrepți înspre vest, alege-ți o stea și urmeaz-o în drumul ei către apus, spuneau navigatorii. Iar atunci când se ascunde la orizont, caut-o pe iubita ei, căci fiecare stea are o iubită, care o urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despre siguranță pe uscat știa mai multe Roonuí-Roonuí decât Miti Matái, chiar dacă lui Tapú Tetuanúi - care era convins că viteaza Căpetenie a Războinicilor făcea parte din cercul conducător al Sectei - nu-i conveni deloc gândul că un Arioi va fi stăpân pe destinul lui, chiar și pentru scurtă perioadă în care se vor afla pe acea insula. Dacă să se afilieze sau nu la puternică sectă secretă - apărută în același timp cu Bora Bora însăși, dar cu ramificații importante în aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sălbaticului. Această eră prima ocazie, din ziua lansării vasului, cănd Hinói Tefaatáu o prelevase, în care Tapú Tetuanúi avea ocazia să o revadă. Tatuajele se păstraseră perfect, însă era un spectacol macabru s-o vezi astfel, atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toți cei de față, încercând să evalueze efectul cuvintelor lui. Dacă nu e foarte mare, atunci trebuie să fie aproape complet lipsită de apărare, întrucat cei mai buni războinici se află la bordul navelor. În acest caz, am putea deveni stăpâni pe situație și ne-am crea o poziție de pe care să putem negocia. Le-am oferi femeile lor în schimbul ălor noastre. Se lasă o tăcere adâncă, și aproape toți păreau să cântărească propunerea căpitanului lor, care nu era de nerealizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun navigator să fie nevoit să recurgă la asemenea trucuri, căci chiar și un ocean atât de întins precum Pacificul de Sud, care pentru majoritatea marinărilor de pe alte meleaguri nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Și cum putea un om normal să-și dea seama că adâncimea și mișcarea valurilor s-au modificat? Era ceva ce ținea de vrăjitorie! Sau mai bine zis de magie; acea magie care le permisese vechilor navigatori polinezieni să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi Arioi. De ce? se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau care se consideră superiori. Își depărta mâinile, ca și cum explicația ar fi fost evidență. Iar tu, care erai stăpânul unui clopot fabulos, n-ai ezitat să-l arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit de ceilalți... Scoase un nou hohot de râs. În ziua aia, Roonuí-Roonuí era atât de indignat, că era mai-mai să te strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
știu mult mai multe decât noi despre curenții și vânturile din zonă, căci, de fapt, ei se află în Primul Cerc, în timp ce noi ne aflăm în cel de-al Cincilea. Își scarpină gânditor sprânceană, ceea ce însemna că nu se simte stăpân pe situație. Va trebui să fim foarte atenți la cele mai mici detalii, încheie. Foarte, foarte atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a spus. Pe prietenul ei. Și domnul Whittier a spus: De-asta a condus Moise triburile lui Israel în deșert... Pentru că oamenii ăia trăiseră vreme de generații întregi ca sclavi. Se învățaseră să fie neputincioși. Ca să creeze o rasă de stăpâni dintr-o rasă de sclavi, a spus domnul Whittier, ca să învețe un grup de oameni controlat până atunci de alții cum să-și creeze propriile vieți, Moise a trebuit să fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
reportofonul și o auzim pe Sora Justițiară țipând, din nou și din nou. Papagalul nostru. Și în lumina roșie-gălbuie a focului de sticlă din șemineu, domnul Whittier spune: — Așadar a început deja... — Domnule Whittier? spune doamna Clark. Personajul nostru negativ, stăpânul și demonul nostru, pe care-l iubim și adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură și cască. Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să găsească o scăpare, o speranță, un loc în care să mai trăiască o stare de bine. Negă realitatea de o mie de ori, cu o inconștiență dementă. Nu era adevărat. Nu putea fi. Avea o familie, familia lui, era stăpânul a două suflete nevinovate, a două iubiri ce-i aparțineau în totalitate. Cum să le piardă? Cum să redevină un lup singuratic, hăituit de neliniște, o vietate a nopții, confidentă a lunii? În zori, orbit de lumina neîndurătoare, știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aminte de perioada aceea dificilă din viața lui. Nu existau secrete de dezvăluit, acum știa. Învățase că viața trebuie trăită În prezent Tocmai asta Își spune acum, așezat pe o treaptă a verandei acestei case Întunecate și abia părăsite de stăpân. Odată sosit aici, a trebuit să Învețe cum să trăiască printre străini. Acum se vede silit s-o ia de la cap. Când se uită la acest interior, care iar i se pare ciudat și străin, Încearcă să retrăiască primele zile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta o Îngrozise. — Nu te mai uita, i-a zis Bill, nu te mai uita la el! Nu Întoarce capul! Privește drept Înainte! A Încercat să rămână cu ochii fixați la grindina tălpilor de pe parbriz, dar nu s-a putut stăpâni și s-a Întors să se mai uite la cel de dincolo de geam, la banderola roș-albă și la limba lui roz, presărată cu pete negre. Între timp, Își descheiase nasturii cămășii și lăsase să se vadă un soi de X
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de curent pe o apă noroioasă, cum ar fi fost fluviul Musi, care-mi rămăsese În minte din copilărie. Nu eram nici euforic, nici deprimat. Era mai degrabă o stare inter mediară, În care orice pare posibil, dar nu ești stăpân pe nimic. Poate că Într-o zi ai să simți și tu așa ceva, eu Însă nu ți-o doresc. Era descurajant. Nici când am adormit n-am dormit cu adevărat. Am Închis ochii, Însă continuam să văd cum se rotește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cît de cît onestă, va pleca așa cum pleacă un cîine lovit de piciorul stăpînului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrîngerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă sau pur și simplu împing poarta cu cornul și intră în ogradă, traversează curtea și se opresc la iesle, caută cu botul acolo, știind că vor găsi brațul de iarbă. Acum, de câte ori se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Abia își înăbuși oftatul de ușurare când îl văzu deschizând gura și slobozind primele vorbe. O mare pace îi invadă încet, încet celulele, o încerca un vag sentiment de recunoștință. Alexe vorbea calm, cu siguranța celui ce se știe foarte stăpân pe poziție, știa că în fața lui nu stă un rival, ci un receptacul lipsit de agresivitate, căruia era de ajuns să-i torni până la suficiență informații, el era obișnuit cu manevrele, obișnuit să atace pentru a se apăra, cu rapiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cât de cât onestă, va pleca așa cum pleacă un câine lovit de piciorul stăpânului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrângerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]