4,267 matches
-
abia ieșite de sub tipar. De la filosofie trecea la istorie, de la religie la poezie, dar se dădea în vânt după anecdote, le considera sarea și piperul conversației și cheia pentru a cântări un personaj, o împrejurare, o epocă. În ultimele luni stăruise prin cercetări amănunțite asupra funcționalității castelelor feudale, asupra arhitecturii lor. Vorbea de Frederic de Suabia cu un amestec de invidie și de ură, cita din memorie fragmente întregi din tratatul despre vânătoarea cu șoimi, și chiar se lua la întrecere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
proaspăt, odihnit, ca și cum s-ar fi trezit chiar în clipa aceea din culcușul său. Ar fi continuat să vorbească până ce lumânările ar fi rămas aprinse. Regele îl întrebase, acum câteva săptămâni, despre Pico della Mirandola: acum ar fi putut să stăruie despre umanistul în cauză și să demonstreze că contrazicerile sale nu luaseră naștere din sofisme, ci din nevoia de claritate. Regele însă dădu semne că întâlnirea se încheiase: Te aștept marțea viitoare, mi-ar plăcea să știu cât mai multe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ulei, iar tu le vei întoarce spatele îndepărtându-te; din acel moment vei trăi departe de frământările lumii și vei uita sentimentele lumești. Nu îți vor fi iertate greșelile, orice încălcare a regulilor îți va fi pedepsită și, dacă o să stărui în greșeală, vei fi trimis acasă rușinat și arătat cu degetul de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prin cap că e vorba de lucrarea diavolului). Îi punea din nou întrebările, își punea degetele în urechi ca să și le destupe, și-l întrebă iar: Dar cum ai putut, cum ai izbutit? Giandomenico ridica din umeri, spunând doar atât: Stăruise în acel joc fiindcă simțea în vocea învățătorului focul lui Dumnezeu ce-l împresura 10. Agazio Solea vorbise cu părintele Costantino despre acest tânăr, spunându-i cum reușise să învețe de unul singur să citească și să memoreze zeci de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a se lămuri pe sine și pe ceilalți ce-ar urma să facă. Era lăsat să stea în chilia lui și în colțul de grădină ce și-l alesese. Stătea jos direct pe pământ sau pe vreo ieșitură de zid, stăruind în osârdia lui ce-i ținea mintea trează, călăuzindu-l de la un autor la altul, de la o carte la alta, convins că-l va găsi pe Dumnezeu ascuns în vreo pagină necunoscută sau uitată. Sigur că da, știa asta, Dumnezeu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiindcă aș vrea să repurtez victorii, ci fiindcă celor ca mine le este încredințată supraviețuirea lumii. Nu încetezi să blestemi și situația ta se agravează, o să sfârșești în flăcări. Vei implora ajutor și nu vei putea să-l capeți, căci stărui în comportamentul tău nerușinat, lipsit de respect. Dumnezeu să vă lumineze sufletele, dacă încă aveți un suflet. Celulele în care a fost aruncat păreau a fi mațele unei nopți pierdute în univers. Tommaso își petrecea timpul dialogând cu propriul eu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și o să mai încerc încă o dată, voi încerca mereu să pot respira, și pentru mine a citi și a scrie înseamnă să respir și să intru în substanța realităților și a ideilor. Interdicțiile sunt clare, așadar la ce bun să stărui și să compromiți și persoane nevinovate? Atunci am să macin gândacii ca să obțin cerneală, o să-i amestec cu sângele meu, cu fecalele, cu viermii pentru a avea în cele din urmă puțin lichid cu care să scriu pe pereți, încât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rău că ți-a creat oarece bănuieli. Era curios, zăbovea în discuții cu mine, întrebându-mă tot felul de chestii; așa se explică de ce s-a declanșat în mine resortul neîncrederii, lucru datorat unui vechi obicei, din păcate. De pildă, stăruia în a afla în ce zodie sunt născut. La început m-am ferit, dar apoi, ținând cont că mă aflu pe nava lui, i-am povestit lucruri nici adevărate nici false, astfel încât să-l descumpănesc, în cazul în care ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mârțoaga unui potcovar în schimbul a doi ludovici. Întrebă pe unde s-o ia, dar acum era ușor să se orienteze urmând malul Senei. Sosise la Paris bătrân, vlăguit și cu sutana-n zdrențe. Ajuns în fața curții regale, a trebuit să stăruie pentru a convinge gărzile să-l anunțe pe Richelieu. Tinerii aceia în uniformă la început au încercat să-l alunge și se puseră pe râs, dar purtarea lor se schimbă imediat când văzură că venise chiar Cardinalul în persoană să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de pușcă, iar cu cealaltă o cuprinse de mijloc, proptindu-i cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin toate cotloanele trupului și cobora spre pântece, stăruind acolo și zvâcnind. Tarabagiul îi îngăduia, oricum nu avea alți mușterii și, cu siguranță, mai văzuse scena, conspirația celor care caută tertipuri pentru a-și suplini lipsa de curaj. — Acuma nu te mișca, șopti Petrache, fără să-și dea seama
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sus și numărară cele cinci etaje, balustrada balconului era ușor de trecut pentru un bărbat în toată firea. Cosmina se întrebă, pentru o clipă, dacă o încălecase ori se suise cu tălpile pe ea, înainte de a sări. Pe casa scării stăruia un miros închis, ca de cartofi neaerisiți, venind, probabil, din subsolul întu necat și umed. Mai sus, un alt miros, semn că unii dintre locatari preferau tovărășia pisicilor. La etajul cinci, o ușă era întredeschisă, bănuia că o să venim, zise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alintarea aceea, nu aveau niciun motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era Isaia, care purta straie ponosite de călugăr. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită, și-și ținea mâna dreaptă astfel încât să întruchipeze brațul arhanghelului Mihail. Dacă stăruiai însă cu privirea, observai că binecuvântarea pe care o strângeau degetele lui era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl și duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Intraseră în impas. Poate că ar fi bine să-l îngropăm creștinește... opină Chisăliță, care însă nu-și duse gândul până la capăt. Doamne păzește, se împotrivi Isaia. Dacă o fi vreun sinucigaș ? — Care sinucigaș se îngroapă singur, după ce o mierlește ? stărui Chisăliță, însoțit de voltele aprobatoare ale omuluipasăre. — Îi trebuie certificat de deces, se încăpățână și Isaia. Nu poți să-ngropi pe cineva fără certificat. Nimeni nu moare de capul lui. Marchiza, care putea cunoaște orice bărbat dintr-o singură bucățică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fotograful să cuprindă și să așeze pe carton, fără să rateze trăsăturile. — Eu stăteam acolo, spuse Tili. ăla din poză a fost biroul meu. — Eu credeam că-i biroul doamnei Marinescu, spuse Maca. După ghiveciul cu flori... — Era biroul meu... stărui Tili. Uită-te la peretele din spate. Nu ții minte că doamna Marinescu ne-a adus chiar ea ghiveciul ? A strigat la fotograf : Stai !, și l-a pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marginea patului, acolo unde ea lăsase locul liber, sărind spre perete. Fata își desfăcu prosopul, dar își apără goliciunea, ghemuindu-se. El întinse degetele și o mângâie pe obraz. Fata îi îndepărtă iarăși mâna, întorcându-se în cercul ei. Maca stărui, pipăind, pe bâjbâitelea și de aceea tot mai tandru. Ea rămase nemișcată câteva clipe și atunci bărbatul, coborându-și degetele sub lobul urechii, spre claviculă, crezu că izbutise. Fata însă, uitând cu totul că o chemase Beatrice, se scutură, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
decât să-și muște mustața și se duse apoi la birou, unde se așeză, aparent nepăsător. Gaittany fu o cauză esențială a salvării lui Pomponescu, întrucît, văzând unde fusese dus, făcîndu-și vânt cu batista, în ciuda frigului, și ascunzîndu-se în fundul cupeului, stărui pe lângă Munteanu să curme o reprezentație necompatibilă cu funcția lor. Munteanu, păstrând, cu tot fanatismul, un fond de recunoștintă față de Gaittany, ordonă întoarcerea automobilului și astfel trupa lipsită de idoli se întoarse și ea cu lumânările. Madam Pomponescu, înspăimîntată, ceru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să fie.Cu privire la Gonzalv se iscă o discuție foarte aprinsă. . . - Care este însușirea cu care învingi în viață? ÎntrebaseGulimănescu. . - Stăruința, susținu Suflețel. Geniul e o lungă răbdare! . - Atunci Gonzalv de ce nu reușește? spuse Gaittany. . - Are să izbutească! zise Gulimănescu. . - Mă îndoiesc, stărui Gaittany în scepticismul lui.Smărăndache emise și aici o teorie pe care o auzise de la Ioanide. Exceptând artele și științele, în care geniul și voința sunt indispensabile, reușita în viață nu e condiționată de nici o calitate precisă. Sunt oameni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ar fi păcat. Parcă ce nevoie este neapărat să intre în familia Conțescu? . - Mă voi gândi cum e mai bine! susură geograful. Erminia,impresionată de fața suptă a lui Gonzalv și de veghea continuă pe care o făcea lui Conțescu, stărui pe lângă Hergot să meargă să-l vadă acasă. Hergot văzu pe Gonzalv pe seară de la distanță, fără a-și permite să-l examineze din proprie inițiativă, și avu impresia că nu era la mijloc decât un fenomen de oboseală. Întinse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu dorim să încercăm să demonstrăm originalitatea modului de adaptare caragialian. Editorul Antologiei, însoțindu-și textele cu note și studii pertinente, credea că poate afirma, și nu o dată, că la Caragiale ,,femeia începe a fi reabilitată’’ față de ,,imaginea medievală’’ care stăruie în bucata lui Machiavelli. După părerea acestuia ,,lipsa sarcasmului ascuns sub umorul amar din Belfegor a denota la Caragiale o tendință progresistă’’, prin reabilitarea femeii. Naratorului român îi este în același timp net superior lui Machiavelli ca povestitor; ceea ce îi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
aici să limpezim textele biblice invocate de eterodocși pentru a combate pedobaptismul, și să le dăm acestor texte adevărata lor interpretare. Necesitatea imperioasă a Botezului pruncilor În privința Botezului, Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă, ci a stăruit asupra importanței pe care va avea-o lucrarea Botezului. „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (In. 3, 6). Nu era nevoie să precizeze că va trebui
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
298. footnote>. Ei nu au dorit nici suferința, nici moartea, ci au fost convinși că merg spre viața veșnică, pe care cred că au descoperit-o. „Și câți dintre creștinii noștri de azi nu știu că trebuie să moară dacă stăruie mai departe să mărturisească credința creștină, pe când, dimpotrivă, ar putea fi din nou liberi dacă ar tăgădui pe Domnul? Dar ei nu pun preț pe viață, ci preferă să moară de bunăvoie pentru credința lor”<footnote Origen, Contra lui Celsus
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
aceea, acest tip de ontologie primară legată de limită dezvoltă un tip de dialectică în care sfârșitul se confundă cu începutul pentru a trimite direct la identitatea corpului. În acest sens trebuie să înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
permanentă trezie a minții și simpla tenacitate - capacitatea primordială a oricărui evanghelist, a biografului lui Ignațiu sau a lui Eckermann, care, ea singură, a fost de ajuns pentru a izola o experiență unică și a o sustrage indistincției fundamentale care stăruie asupra actelor vieții. Nu e totuși cu putință mai mult? În jurnalul lui Eckermann nemulțumește tocmai faptul că autorul lui nu e decât un documentarist, un partener fără destin la o aventură la care nu știe să asiste decât decent
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unde ești și încotro mergi?" - Sânt în stadiul cantității, deci nu sânt de fapt, nicăieri. Trăiesc doar o tinerețe întîrziată, o petrecere de idei: am încercat multe și mai mult m-am plimbat. Ce am realizat totuși până acum? Am stăruit asupra silogisticii, care mi-a dat satisfacții. Pot spune că printre logicienii de aici mi s-a omologat mica mea contribuție silogistică. De altfel, silogistica mi se potrivește: este un lucru cu granițe perfect definite, adaptat întru totul la modestele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]