256,150 matches
-
urmă, titlul fixat inițial păstrează rezonanțe emblematice, îndreaptă atenția spre revolta mocnită, acumulată în numai câțiva ani, de zbucium sufletesc intens, comprimat temporar, ținut în frâu, transferat în substanța versurilor. De la un moment dat, acestea sintetizează în câte un cuvânt starea explozivă a poetei: „jar“, „răzvrătire“. Chiar poezia Optsprezece ani, într-o primă variantă, debuta vijelios: „Ninge-nșirat, domol. Am să-ntărât fulgii în plesnet de bici/ și burta zilelor sure am s-o spintec cu-n brici/ Să țâșnească-n fine
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
trimiteri, fie și sumare, la conținutul operei literare: modele epice, idei-ecouri ale doctrinei luminilor, tratate cu luciditatea îndurerată a ironistului, personaje, comentarii din infrapagină etc. Cât îl privește pe Vlad, Aufklärer-ul, cel care, după legendă, ambiționa să scoată mulțimea din starea ei de minorat, i se dă în poemă semnificația personajului de contrast, o paradigmă. În raport cu faptele lui, detaliate narativ în registru grav, se relevă eroicomicul unei umanități instinctuale, ridicolă prin pretenții, incapabilă de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
avut și neplăcerea de a găsi blocul închis. Telefon etc. Somnul bizar, tehnicolor, trezirea uscată, amară, necreatoare la cafeaua învechită. Am răsfoit ziarele adunate teanc, am tras o raită prin librărie, cam atît. Vreo cîteva zile nu voi fi în stare să intru în ritmul normal de lectură și scris. E totuși bine să te aștepte, cînd sosești de undeva, o scrisoare. Nu m-a așteptat nici una! Îmi dau seama de absența scrisorilor mai ales cînd sînt plecat de acasă. Mi-
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
alt surîs. Există o diferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stîlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții. Am observat ceva ciudat. De cîte ori mă reîntorc
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
care îl încurajase în anii „de liniște” trebuia acum „să sufere”. Să sufere și să îi fie limpede un lucru: „Eu însă nu pot face nimic pentru tine”. Înspăimântătoare metamorfoza de care atâția oameni au fost și vor fi în stare pentru a se adapta la presiunile istoriei...(...) Politica doamnelor Singura ipostază în care Sebastian nu are de pierdut din pricina originii sale este aceea de bărbat. În Jurnal apar mai mult de zece nume ale unor doamne românce sau evreice care
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Curioasa comparație spune și ea ceva: insul din spate nu-și urmează, nici el, calea naturală - roata lui e ,,dărâmată”, indiferent dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina scârțâie ca o roată de car în foarte rea stare. Tentația e mare de a vedea în celălalt un dublu al Eu-lui. Nu este însă și un călău, căci un gest creștinesc îi unește: ,, Când trecem/ pe la încrucișări de uliți,/ ne scoatem pălăriile tăcuți”. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și pe sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: ,, Am fost luat direct din somn/ la treaba asta neînțeleasă”. Moartea ia pe cineva direct din somn, dacă admitem că poemul lui Ioan Alexandru narează o istorie ce are loc într-una din posibilele durate de apoi... Dar și în
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Rilke scria: “auch lieben ist gut, denn lieben ist schwer”, “și a iubi e bine, fiindcă a iubi e greu”, și după ce demonstrează cât de grea e iubirea, câtă maturitate spirituală pretinde, constată că omenirea actuală nu e încă în stare de ea. Dar exprimă credința că femeile viitorului prin luminarea minței, înseninarea duhului lor, crescându-și adevărata lor demnitate omenească, vor realiza minunea și o vor învăța bărbaților. Întreb pe toate cele ce caută un sens nou al vieței, dacă
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
comunicat nimic în legătură cu venirea în vacanță, deoarece pînă în ultimul moment au circulat tot soiul de versiuni și pe buzele tuturor stăruiau invariabil întrebările: „Se dă?...”, „Nu se dă?...” (cuvîntul „vacanță” - subînțeles fiind - nu mai era pronunțat). Profitînd de această stare de spirit, într-o bună zi am decupat din Scînteia de anul trecut anunțul referitor la vacanța de iarnă și l-am fixat pe afișierul din holul facultății. Rezultatul a fost că timp de vreo 10 minute, pînă să se
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
nu e pentru mine, că nu sunt apt nici să primesc porunci fără să explodez și nici să dau comenzi, nu eram croit nici să fac sluj și nici să hotărăsc asupra sorții altora - am adormit târziu, într-o cumplită stare de agitație și, îmi amintesc, în noaptea aceea n-am mai visat ca altădată îngeri. *** Dintr-un carnet de însemnări din epoca aceea, păstrat într-un sertar ascuns și prăfuit și neumblat, descoperit printr-o minune mi-a atras atenția
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
pierde vremea în sat după muieri de speță joasă și multe altele, „ce naiba fac cu nebunatica?” mi se plângea Tinel în desele plimbări de seară prin crângul din spatele atelierului de lăcătușerie, „în cazul că dacă greșesc cu ea e în stare să mă dea legat Securității”. Dacă ar fi să mă păstrez în spațiul amintirilor inconfortabile, nu pot să nu vorbesc despre ședințele de învățământ politic ce se țineau lunar, duminicile, la Târgoviște, în week-end cum s-ar zice, lipsindu-mă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să fiu și ziua și noaptea așa cum mă vezi acum. 24 din 24. Program non-stop. Ce zici? Ești în stare? Batem palma?” Tăcere. De data asta, Andrew era complet năucit, incapabil să facă vreo mișcare. “Nu vii, iubitul meu, spuse deodată blonda cu un glas de vis, care ar fi putut să-l scoale din mormânt chiar și pe răposatul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ajungă la mecca / să cumpere mere / vă închipuiți un poet de tip clasic / sugând la sânul muzei sale”)... Dacă Autobozul cu cocoșați reprezintă un fel de extremă a creației poetei, în sensul relativizării ironice a perspectivei asupra realului și a stărilor de spirit generate de “teatrul” lumii, traiectul scrisului său de până la acest punct o putea prevedea. Căci, de la debutul cu Vina nu e a mea (1968), Nora Iuga schițase deja un univers cu articulații destul de destinse, supus periodic unor “scurtcircuitări
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de la început sub imperiul unui soi de dicteu moștenit de la suprarealism, deschis întâlnirilor fortuite de obiecte și evenimente, fulgurațiilor fanteziei, predispus fragmentării și re-colării într-un mozaic sau puzzle controlat intelectual, ce aproximează, doar, un întreg menținut într-o anumită stare de tensiune. Miron Radu Paraschivescu, care a încurajat scrisul poetei și i-a prefațat prima carte, nota deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică, cu o discutabilă, totuși, trimitere, privind aceasta din urmă, la
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
în pământ, un soare în cer, / și te cațeri pe arcul ei...”). Ciclul Joc de artificii poartă un titlu sugestiv pentru modul de a lucra al poetei din acest moment dominat de fantezismul ludic - “broderie” pe marginea unei idei sau stări de spirit (“Pe unde umbli domnule contrabas / cu gâtul sucit / după păsări de noapte?”; “Scurtcircuit în fosa orchestrei./ Mâinile se lovesc provocând accidente / pentru că cineva ține ascunsă / o dansatoare în trompetă”; “La o parte! / Florăresei i-a înflorit capul / și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită adesea ingenios de metafora insolită și rupturile discursive, dând un ușor aer ermetic poemelor propuse “traducerii”. O stare de tensiune abia comprimată, care e și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul meu semen numărul 1, / azi nu te primesc în pat / pentru că plouă / și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ne-a silit să visăm că trăim / și de-atunci murim continuu”. Din imagini ale cotidianului aparent banal, asociate unor date livrești, în contiguitate cu metafore îndrăznețe, cu desfășurări în evanatai de “corelative obiective”, poemele ating totuși o unitate de stare sufletească, o coerență de adâncime, căci mișcarea aleatorie a suprafețelor textuale tinde mereu spre una centripetă, care nu e a cristalizărilor ultime - să le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu în oglinzi convexe / o lebădă peste care a trecut un tanc”), - sugerate de o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări, cu vehemențe de culoare sau de intensitate a sunetului: “ce aproape de vita sacrificată / ce aproape de altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al scroafei / e țipătul dragostei”. Libertatea manipulării de formule poetice asimilate e proclamată de altfel, cu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
imagini rămâne în continuare remarcabilă, conferind textelor o structură cu articulații elastice, cu salturi de la nivele distanțate ale imaginarului, urmând acelui soi de dicteu mai mult sau mai puțin automat care asigură totuși ceea ce am putea numi o coerență de stare lirică. Este o stare de inconfort lăuntric, de tensiune nerezolvată, de luciditate dramatică, recurgând adesea, ca să se exprime mai convingător, la notația verificabilă în faptul istoric, cu necesarele remodelări aspre, de accent expresionist, ca în suita de reîntoarceri în piața
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
remarcabilă, conferind textelor o structură cu articulații elastice, cu salturi de la nivele distanțate ale imaginarului, urmând acelui soi de dicteu mai mult sau mai puțin automat care asigură totuși ceea ce am putea numi o coerență de stare lirică. Este o stare de inconfort lăuntric, de tensiune nerezolvată, de luciditate dramatică, recurgând adesea, ca să se exprime mai convingător, la notația verificabilă în faptul istoric, cu necesarele remodelări aspre, de accent expresionist, ca în suita de reîntoarceri în piața cerului, datată, ca să se
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
imediate a lumii prin cuvinte”. Nu abolire, așadar, ci substituire elegiacă a unei realități ce nu se lasă direct, autentic trăită... Că între poem și realul absent (bărbatul iubit, devenit fantasmă, în Capricii periculoase - 1998) se creează mai curând o stare de tensiune a recuperării decât “o pierdere a apetenței pentru real” ori “un patos sinucigaș“, alimentat de “utopia... dizolvării complete a universului obiectual în acronia scripturalității, conversiunea deplină a femeii «reale» în semn” (Oct. Soviany), conform aceleiași “poetici textualizante”, o
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
refugiul în creier” și “terapia de șoc” a poeziei scrise “acum / cât creierul sângerează”, adică în momentele în care trăirea dramatică se poate dispensa de “distincția” mai mult sau mai puțin reală a fantazării lirice: joc dintre confesiunea brutală a stărilor de spirit, cu violențe coloristice și deformări ale desenului de substanță expresonistă, și ars combinatoria abil regizată, făcând vizibilă manipularea de la distanța (auto)ironiei cu accente elegiace, angajând atitudini de revoltă (C. Abăluță a făcut trimiteri la poezia beatnicilor americani
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
că plecările spre munte devin din ce în ce mai frecvente, iar dacă ipoteza noastră este valabilă, în sensul că muntele, care simbolizează "stabilitatea", are un efect tămăduitor asupra bolii mintale a lui Pașadia, putem afirma că înmulțirea plecărilor către munte este în legătură cu înrăutățirea stărilor Craiului, datorate evident prezenței dușmancei. Femeia și muntele sunt așadar legați, dar într-o dinamică antitetică: prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
bine așa? (câtă plasmă imaginară, atâta carne conștientă! am citit și astăzi, și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns iată încă un vers îmi umblă acum prin cap distilat otrăvitor în vene celulozice amețindu-mă amețindu-mă știți voi, starea aceea aproape imponderabilă de după o lectură în sânge care-ți lasă impresia că știi mai mult, ca o simplă vorbă de dragoste a femeii iubite ce crește în tine trufia de a crede că îți poți struni mințile încă o
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
Matei, dar până la urmă și-a revenit și ne-a recunoscut; l-am trimis spre sat, fiindcă el rătăcise drumul, nu mai știa încotro s-o ia". Parc-ar fi rezumatul unei povești de tipul celor din „Întâlnirea din Pământuri" Starea de buimăceală, percepția adormită a lumii sunt de regăsit și la penultimul fiu al lui Tudor Călărașu, viitorul scriitor. Contemplând o fotografie de la 12 ani, el observă: „Fotografia arată un băiat oarecare, așa cum probabil erau mulți la vârsta mea și
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]