11,425 matches
-
Artiștilor Plastici, care își avea sediul în acea clădire, a fost dată afară. Magistrații nici n-au clipit, aflând că actul pe baza căruia judecaseră era, în mod evident, fals.O fi fost un mod de a pune în practică statuia justiției legată la ochi, înțeles așa de calibanii care judecă azi. Arestarea celor două judecătoare de la Tribunalul București și convorbirile lor demonstrează, dacă mai era nevoie, că nimic nu e imposibil nici în justiția românească, exact ca peste tot, de la
Ministerul adevărului mutat la tribunal by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/3644_a_4969]
-
Anca Murgoci Ziua națională a României a fost celebrată duminică nu doar în București, ci și la Alba-Iulia, iar în timpul depunerilor de coroane la statuia lui Mihai Viteazul, reprezentanții Guvernului și ai partidelor politice au fost huiduiți de câteva sute de opozanți ai proiectului de la Roșia Montană. Câteva sute de persoane venite din Munții Apuseni au protestat față de proiectul minier de la Roșia Montană la manifestările
Politicienii, huiduiți la Alba Iulia de opozanții proiectului Roșia Montana by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33844_a_35169]
-
Montană", și scandează "DNA-DNA rezolvați corupția", scrie Mediafax. Protestatarii față de proiectul minier de la Roșia Montană au huiduit și au strigat "Trădătorii" și "Hoții" în momentul în care reprezentanții Guvernului și ai unor partidelor politice au depus coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul din Cetatea Alba Iulia. .
Politicienii, huiduiți la Alba Iulia de opozanții proiectului Roșia Montana by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33844_a_35169]
-
Procesul de restaurare a început în 1986, când Societatea Arheologică din Atena a cumpărat de la țăranii din zonă terenurile limitrofe și a început, cu fonduri europene și cu ajutorul Fundației Niarchos, lucrările de scoatere la lumină a teatrului. Săpăturile au descoperit statuile lui Tezeu, Hermes, Artemis, în locurile pe care le-a indicat Pausanias, geograf grec din timpul lui Marc Aureliu, care în Descrierea Greciei i-a consacrat multe pagini Messinei. Cândva glorios, orașul a căzut în ruină după creștinare, fiind cucerit
Redeschiderea Teatrului din Messina () [Corola-journal/Journalistic/3383_a_4708]
-
totul neașteptat și cu prilejul conflictului dintre împăratul Teodosie și a întregii familii imperiale și cetățenii Antiohiei. Cuantumul neobișnuit al obligațiilor fiscale din timpul acela au răzvrătit pe antiohieni împotriva conducerii statului, și în anul 387 ei au dărâmat toate statuile împăratului și ale membrilor familiei sale. Faptul acesta a întărâtat pe împărat și a adus locuitorilor din Antiohia amenințarea cu exterminarea totală. Groaza și diperarea cea mai amară stăpânea asupra tuturor. Orașul întreg era torturat de ideea morții. Era atunci
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
pe loc, strângându-se toți în jurul lui. Din prima săptămână a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe credincioșii îngroziți, dar face și operă morală, combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Memoriul în care se cerea clemența împăratului a fost alcătuit de însuși Sfântul Ioan Gură de Aur17. Desigur, acest
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
ajuns decât până în Bitinia, când, datorită unei răscoale a poporului, care își iubea și respecta conducătorul spiritual, împăratul este nevoit să-l recheme și Ioan este primit în triumf. Împăcarea n-a durat decât două luni. Cu prilejul inaugurării unei statui a împărătesei în fața senatului și a Bisericii Sfânta Sofia, unde Sfântul Părinte săvârșea Sfânta Liturghie, s-au făcut serbări mari, cu muzică, dansuri și spectacole teatrale. Când Sfântul Ioan a protestat, de la amvon, împotriva zgomotului care deranja atmosfera de rugăciune
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
O solniță. O înghițitură de coniac, din când în când. O ceașcă de ceai frumoasă, cu trandafiri, pe care trebuia neapărat să o avem. O farfurioară frumoasă cu trandafiri. O vază de porțelan care avea aceeași nuanță de verde ca statuia din jad a lui Buddha pe care o avea mama. Îmi plac lucrurile frumoase, asta e. Niște monede care erau pe masă de câteva zile. Altele ne abțineam, deși eram tentate, și eram răsplătite pe măsură pentru că eram cinstite. Eu
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
fotbaliști în pielea goală, cu șosete și bascheți în picioare. Sexul lor a trebuit ascuns cu câte un carton roșu. Nu e cazul să ne mirăm. O primăriță pudică dintr-un mare oraș românesc a îmbrăcat în straie naționale câteva statui înfățișând bărbați și femei goi-goluți. Când te gândești că nudul masculin era socotit absolut firesc în Antichitate sau în Renaștere, îți poți da seama de regresul simțului artistic proporțional cu „progresul” moravurilor. Noroc cu libertinii de francezi!
Expoziția nudului masculin () [Corola-journal/Journalistic/3149_a_4474]
-
femei sunt nimfomane, dictatorul e un om obosit, îmbătrânit prematur și măcinat de o boală incurabilă pe care încearcă să o disimuleze în spatele unei aparente jovialități. De altfel întregul roman e construit pe dezvoltarea contrastului dintre esență și aparență: reversul statuii lui Stalin din piața orașului universitar Strbskevari (unde se petrece cea mai mare parte a romanului) sunt bordelurile de pe Dealul Curvelor, care supraviețuiesc ca prin miracol în plin regim comunist grație protecției discrete a primarului Coman, soțul Lolitei, el însuși
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Iulian Bol Poet al sentimentului metafizic (Șamanul Albastru, Ochiul alb al reginei , Iisus cu o mie de brațe, Portret de femeie și Dansul cu moartea), Varujan Vosganian este și un prozator de mare succes, cu volumul de nuvele Statuia Comandorului și, mai ales, cu romanul Cartea șoaptelor (2009), recompensat cu premii importante: Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pe anul 2009, Premiul „Cartea anului 2009”, acordat de revista România literară etc. Poezia lui Varujan Vosganian se înscrie în sfera căutării
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
ar mai fi supt și acum degetul/ în fața realității.” Mircea Dinescu, prieten al unora dintre cei prezenți aici, scria și el prin 1976 versuri „brechtiene”, ca acestea: „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă/ până-au s-asude-n piețe statuile de gips/ să vezi cum libertatea îmbătrânită-n fașă/ e îndopată zilnic cu-același lapte fix.” Închei spunând că acum câteva luni am scris un text pentru revista „Mozaicul” (Cât e de greu să fii neamț), în care îmi exprimam
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
prohibit în artă și în literatură indiferent dacă era tradițional sau non-tradițional. Ca și nudul. Rămășițe ale acestui tip de mentalitate, care a condus la o cenzură morală, putem remarca și astăzi ici-colo. N-a îmbrăcat o primă- riță zeloasă statuile din orașul ei, care înfățișau femei și bărbați goi-goluți, în straie potrivite cu momente de divertisment istoriconaț ional?
Despre un alt fel de cenzură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3131_a_4456]
-
să ne Închidem Într-o sală oarecare, ca la „casele de cultură” de altă dată? Nu lui Eminescu trebuie să-i mulțumim pentru progresul limbii noastre romanești? Una a fost limba română Înainte de Eminescu și alta după el. Cât despre statuia lui Mihai Eminescu de la Montreal, considerată de unii „o urâțenie” trebuie citat Jean Sibelius care a zis: „Nu băga În seamă ce spun criticii; niciodată, un critic nu a ridicat (făcut) o statuie.” Noi o iubim și nu vom avea
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
Eminescu și alta după el. Cât despre statuia lui Mihai Eminescu de la Montreal, considerată de unii „o urâțenie” trebuie citat Jean Sibelius care a zis: „Nu băga În seamă ce spun criticii; niciodată, un critic nu a ridicat (făcut) o statuie.” Noi o iubim și nu vom avea liniște până nu o vom ridica pe un soclu de 2,5 m Înălțime, așa cum a fost concepută de maestrul Vasile Gorduz și așa cum a cerut pe patul de moarte. Deja a devenit
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
Înălțime, așa cum a fost concepută de maestrul Vasile Gorduz și așa cum a cerut pe patul de moarte. Deja a devenit loc de rugăciune pentru doamna Tamara Cernăuțeanu (și numai pentru dânsa), care de fiecare dată când organizăm un eveniment lângă statuie, aduce cu mare efort un imens ”colac ru menit”, pe care Îl depune cu smerenie la picioarele desculțe ale poetului nostru național. (”ți-am adus un ulcior/și-un colac rumenit/ Poate ți-e foame/Poate ti-e sete....” cum
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
domnului Herman Victorov la renumita bibliotecă Atwater). Mulțumesc mult reprezentanților Consulatului General al României la Montreal, care au fost alături de noi la ambele evenimente. Mulțumesc Institutului Cultural Roman București, pentru “mâna Întinsă” prin trimiterea cunoscutului actor Constantin Chiriac și la statuia lui Eminescu. Îi mulțumesc domnului Costi (cum Îl numesc prietenii cu drag pe cunos cutul actor, cel mai competent organizator de festivaluri În Ro.) pentru bucuria pe care ne-a făcut-o de a fi și alături de noi În această
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
simțurile cu măiestria ei de mare pianistă. Eminescu ne-a zâmbit, nu glumesc deloc. Altă minune? Este foarte curios ce s-a Întâmplat. Eram aproape gata cu pregătirile, când deodată, un curent de aer a ridicat imensul drapel românesc deasupra statuii și am observat un zâmbet pe fața de bronz a poetului nostru drag. Să fi fost un joc Înșelător de lumini? Ne-am repezit, ca la un gând și eu și Dinu Marinescu la aparatele de fotografiat, dar zâmbetul aproape
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
dedicată lui Ion Heliade Rădulescu, la aniversarea acestuia, mie și confratelui Traian Lalescu. De cinstea de a mi se închina, cândva, un număr întreg din revistă! Este colanul de Comandor al unui Ordin pe care-l distribuie dl. Nicolae Manolescu, statuia de bronz aerian la care visează înșiruitorul de litere - în generația mea, pe hârtie. Și mai am un chip, acela de cititor al revistei, așteptând ziua apariției. Sigur, aș fi preferat să aduc omagiul meu revistei la cincizeci de ani
Un cuvințel, o vorbuliță by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/2902_a_4227]
-
Însuși ministrul Multiculturalis mului, Ms. Munro, a Întors prima lopată de pământ la ridicarea clădirii principale. Așezarea este pe cât de largă, pe atât de binecuvântată de Dumnezeu ca priveliște.” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși tandru zestrea de cântece și dor.// Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/ În caldele anotimpuri și-n cele cu omături/și ne simțim cu toții ca-n plaiuri de
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Culturale Române din Hamilton, luminoși În disponibilitatea lor discretă, mereu eficientă, Îmi Îndrept spre dânșii gândul meu de deplină recunoștință și mulțumire. Nu Întâmplător acel loc părea vegheat de duhul eminescian, căci nu departe de sala festivă este plasată și statuia lui Eminescu, bust de marmură superb În visare, realizat de Nicăpetre. M-a contrariat diferența dintre expresivitatea aspră a busturilor celorlalți și Eminescu. Mia venit În ajutor artistul plastic Doru Cioată, care mi-a explicat că pentru sculptor datoria de
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Și nu cu oricine, ci cu statuia, veche de 600 de ani, a Fecioarei Maria, de Giovanni d’ Ambrogio, expusă la Museo dell’Opera del Duomo, în Florența. A comis-o un american de 55 de ani, din Missouri, care n-a aflat că exponatele dintr-un
Bate palma! () [Corola-journal/Journalistic/3338_a_4663]
-
Ambrogio, expusă la Museo dell’Opera del Duomo, în Florența. A comis-o un american de 55 de ani, din Missouri, care n-a aflat că exponatele dintr-un muzeu nu se ating, și cu atât mai puțin se... rup. Statuia a rămas, după ce a bătut palma cu turistul curios, fără degetul mic care, scrie Time, se pare că nu era original, ci făcut din gips roz și adăugat ulterior (probabil, tot în urma unei întâmplări asemănă- toare). Restaurarea nu va fi
Bate palma! () [Corola-journal/Journalistic/3338_a_4663]
-
fi văzută, din toamnă, o expoziție pe tema Art under Attack: Histories of British Iconoclasm, prima care grupează atacurile suferite de operele de artă, în Anglia, din secolul XVI încoace. De la picturi atacate de sufragete la începutul secolului XX, la statui de oameni de stat distruse în Irlanda anilor ’20, mergând în istorie spre iconoclasmul puritan, și spre jafurile din vremea lui Henric al VIII-lea, când se furau cărțile ținute de personajele din statui, fiindcă erau căptușite cu plumb, pe
Arta atacată () [Corola-journal/Journalistic/3363_a_4688]
-
sufragete la începutul secolului XX, la statui de oameni de stat distruse în Irlanda anilor ’20, mergând în istorie spre iconoclasmul puritan, și spre jafurile din vremea lui Henric al VIII-lea, când se furau cărțile ținute de personajele din statui, fiindcă erau căptușite cu plumb, pe atunci la mare preț, expoziția da o bună cuprindere a varietății pornirilor împotriva artei. În anii ’60, distrugerea a devenit procedeu artistic, folosit pentru a transmite un anumit mesaj de protest. Întâlnirea (neîntâmplătoare) dintre
Arta atacată () [Corola-journal/Journalistic/3363_a_4688]