10,694 matches
-
a ei și, de care, din disperare, refuzau instinctiv să se apropie sau să se atingă. Un altul mărturisea că atunci când îl prindeau regretele pentru netrebnicia vieții cheltuită pe expediente de doi bani, mergea undeva într-o pădure, alegea un stejar și i se spovedea. - Simțeam că mă descarc de o energie nervoasă, ajunsă la nivelul de preaplin și renasc. Viața îmi devenea mai suportabilă. - Bine, dar un stejar, oricât ar fi el de arătos, nu te absolvă de păcate ca
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
pe expediente de doi bani, mergea undeva într-o pădure, alegea un stejar și i se spovedea. - Simțeam că mă descarc de o energie nervoasă, ajunsă la nivelul de preaplin și renasc. Viața îmi devenea mai suportabilă. - Bine, dar un stejar, oricât ar fi el de arătos, nu te absolvă de păcate ca un preot înaintea euharistiei. - Așa o fi, dar eu asta făceam. Alții însă o luau ca atare: - Toată lumea moare. Dacă mi-o fi venit și mie rândul, asta
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
cerul abia ivit de dupa muchie. Roua aleargă somnambula printre degetele ierbii, în vreme ce brotacii din iaz se ceartă pe un guler de papura. Pântecul unei case,trezit din vise, isi șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughițe în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșira pomii soldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dara gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântână cu
LACRIMA DE TARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358025_a_359354]
-
sfâșiind falsa cortină/ de sori,/ a zidi - zidire/ a muri - murire/ cu fiece bocet/ de neiubire. Sau, Toamnă în derivă// Umbre de pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ până-n rărunchi,/ o secure.../ Desculț, în rama
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
ani ( ce de coincidențe, abia acum îmi dau seama că nimic nu a fost întâmplător în itinerarul creației mele artistice), am conceput și proiectat din acest “element-modul” o “Troiță - Rezonator stelar de bioluminiscență”. În 2009 am sculptat în lemn de stejar ultimele mele lucrări, trei “Cruci de lumină”, după modelul Troiței. Apoi, tot în vara lui 2009 am început procesarea Troiței pe calculator, în “program corel”, care a răms doar în faza de procesare, neterminată nici pănă azi (din motive existențiale
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
amurg de seară Fiori apuși pe-un catafalc de ceară Se-nverșunau în pieptu-i de vestală Să tălmăcească sensul din cuvinte: Simțea atunci cum foc din maci de jar Pătrunde-n universul ei cuminte Născut în munți, la umbră de stejar. Iar de visezi, poate-ți aduci aminte Când arzi tăcerea-n taincu-ți altar... Tu, vis pribeag... S-a rezemat pe umăr, o clipită, Nădejdea zilei prefăcută-n scrum Și-ntr-un răvaș, uitat la colț de drum, Un vis pribeag
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
sferelor. Îl văd pe maestrul Gheorghe Zamfir cum privește la tânărul îndrăgostit, care-și imortalizează marea iubire, în scoața copacului falnic, pentru cea care... încă o crede aleasa sufletului său pentru o viață, iar naiul său glăsuiește versuri alese: „Pe stejarul din vâlcea, / Sculptată-i inima mea.../ Atuncea când o ciopleam, / Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
copacului falnic, pentru cea care... încă o crede aleasa sufletului său pentru o viață, iar naiul său glăsuiește versuri alese: „Pe stejarul din vâlcea, / Sculptată-i inima mea.../ Atuncea când o ciopleam, / Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume; Suflețelul tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
pliante. Datorită climei mediteraneene, dar și a reliefului montan, vegetația este cât se poate de variată. Găsești, unul lângă altul, pe de o parte mirt, viță de vie, palmieri, oleandri, cactuși, agave, migdali, măslini, citrice, pe de altă parte, pini, stejari, fagi, conifere. Totul într-un amestec multicolor care îți încântă privirile. Și nu doar privirile, ci și celalalte simțuri. În sala de mese se făcea în permanență o coadă mică la un aparat care producea suc din portocale mici și
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
I. PE PUSTA, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014. La coborâre o aștepta un cavaler, cu pălărie neagră, având boruri mari, cu manșete dantelate la mâini și o invitase la umbră unui stejar secular care domnea peste pusta fără margini. -Ce bine să fii întâmpinată de un cavaler, îmbrăcat cu pantaloni negri, strânși în cizme înalte, cu cămașă albă de în topit, cu guler rotund care decorează haină lungă și albastră că văzduhul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
albastră că văzduhul, cu nasturi aurii, culeși bucată cu bucată din coroană soarelui. -Te poftesc, domnișoara Mauve, la un pahar de licoare din miezul zmeurii, bordo că ultima privire a amurgului de vară. Ia loc pe banca așezată la umbră stejarului și urmărește o reprezentație din repertoriul unui pustnic, descendent dintr-o baronesă exilata în Siberia, apoi eliberată și recompensată cu fermă din această pusta, cu zeci de hectare. Citește mai mult La coborâre o aștepta un cavaler, cu pălărie neagră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
Siberia, apoi eliberată și recompensată cu fermă din această pusta, cu zeci de hectare. Citește mai mult La coborâre o aștepta un cavaler, cu pălărie neagră, având boruri mari, cu manșete dantelate la mâini și o invitase la umbră unui stejar secular care domnea peste pusta fără margini.-Ce bine să fii întâmpinată de un cavaler, îmbrăcat cu pantaloni negri, strânși în cizme înalte, cu cămașă albă de în topit, cu guler rotund care decorează haină lungă și albastră că văzduhul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
albastră că văzduhul, cu nasturi aurii, culeși bucată cu bucată din coroană soarelui.-Te poftesc, domnișoara Mauve, la un pahar de licoare din miezul zmeurii, bordo că ultima privire a amurgului de vară. Ia loc pe banca așezată la umbră stejarului și urmărește o reprezentație din repertoriul unui pustnic, descendent dintr-o baronesă exilata în Siberia, apoi eliberată și recompensată cu fermă din această pusta, cu zeci de hectare.... ÎI. SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII, de Suzana Deac , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ZĂDUF - tabletă estivală - Zile calde, toride, Cireșar. Oamenii se răcoresc cum pot. Noi mergem cu Berlina albioară la Gârboavele (babe gârbovite?) - la 15 km de Galați, într-o pădure de stejari, cea mai mare rezervație de stejari din țară. Ne instalăm hamacul și păturile, șezlongurile și masa cu băncuțele. Apoi pândim un grătar liber. Tragem puternic aer în piept, pentru săptămâni de zile de smog urban, de acum încolo. În sfârșit
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
2012 Toate Articolele Autorului ZĂDUF - tabletă estivală - Zile calde, toride, Cireșar. Oamenii se răcoresc cum pot. Noi mergem cu Berlina albioară la Gârboavele (babe gârbovite?) - la 15 km de Galați, într-o pădure de stejari, cea mai mare rezervație de stejari din țară. Ne instalăm hamacul și păturile, șezlongurile și masa cu băncuțele. Apoi pândim un grătar liber. Tragem puternic aer în piept, pentru săptămâni de zile de smog urban, de acum încolo. În sfârșit, o familie face focul la grătarul
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
grătar, să nu se ardă fripturile. În hamac - eu citesc aforisme despre senectute și poeme sexagenare. Apoi mănânc semințe până mă ustură limba și buzele. Sunt boieroaică-n hamac, tândălind, până e gata mâncarea. Din locul acesta, prinsă-ntre doi stejari tineri, privesc cerul, printre frunze. E același cer din copilărie, când îl priveam printre frunzele salcâmului de la greci, amețită de leagănul pe care stăpînul casei îl făcuse odraselor - multe - și în care îmi aveam și eu locul meu de visare
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
Autorului în mine ca o cruce de viață ești tu și dacă nu ai fi ceva tot ar rămâne ca un pastel al pâinii muiată în sarea curățării de lesturile dorințelor uneori împărtășite alteori zdruncinături pe șira spinării crengi de stejar bătute în cuiele așteptărilor transformate demult în praguri de uși în rame de tablouri deși stejarul este prea dur pentru gingășia culorilor poate este o poartă către inima creatorului poate urmă a pașilor fricilor înainte de a-și ascunde intensitățile în
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357726_a_359055]
-
tot ar rămâne ca un pastel al pâinii muiată în sarea curățării de lesturile dorințelor uneori împărtășite alteori zdruncinături pe șira spinării crengi de stejar bătute în cuiele așteptărilor transformate demult în praguri de uși în rame de tablouri deși stejarul este prea dur pentru gingășia culorilor poate este o poartă către inima creatorului poate urmă a pașilor fricilor înainte de a-și ascunde intensitățile în vulcanul rostirilor amânate da. ești cruce de viață într-o iubire imposibilă ridici sau culegi pietrele
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357726_a_359055]
-
versuri în reviste literare și are peste zece volume de versuri. El e “Singur”, “Atât de singur/și trist.// Cu mângâierea ploii/pe umăr.” Poezia lui izvorăște din dragostea de natură, de mare, de rouă, de sălcii, de cireș, de stejarul bătrân, care a văzut multe, ierni și primăveri, toamne și veri care au trecut peste el ca un vârtej. 15. Anghel Hoțu, teleormănean din Peretu, militar de profesie și profesor la Academia de Înalte Studii Militare, acum pensioner, a publicat
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
pădurii... Discretă, mă ascund după o tufă de porumbar ca să nu deranjez, prin prezența mea, femeia ce pășea ca hipnotizată pe potecă. Chipul ei frumos părea pradă unei dureri ascunse. E doar una din poveștile de dragoste învăluite de energia stejarului secular, sub care altădată, iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau nebune ielele prefăcute în fecioare fermecătoare, purtând coronițe din sânziene, pletele mirosindu-le a
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
galbenul florilor de sânziene cărora le purta polenul până la cei doi îndrăgostiți. El le învăluia trupurile înlănțuite, poleindu-le cu aur. Noaptea se lăsase încetișor, iar licuricii luminau, precum stelele, în "râurile" săpate de timp în scoarța veche a bătrânului stejar. Sub coroana bogată, trupurile îmbrățișate, în clipa magică, se contopeau cu trunchiul arborelui ce părea bătut în diamante, ca și cum Cerul le consfințea dragostea. Cărarea secretă începea sub stejar, șerpuia printre munții cei bătrâni, urcând, apoi coborând, pierzându-se în zările
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
precum stelele, în "râurile" săpate de timp în scoarța veche a bătrânului stejar. Sub coroana bogată, trupurile îmbrățișate, în clipa magică, se contopeau cu trunchiul arborelui ce părea bătut în diamante, ca și cum Cerul le consfințea dragostea. Cărarea secretă începea sub stejar, șerpuia printre munții cei bătrâni, urcând, apoi coborând, pierzându-se în zările albastru-străvezii... Ochii le străluceau înrourați în noaptea cu lună plină, când și-au luat rămas bun la țărmul mării pe care el avea să călătorească. Ochii lui erau
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți, troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea între ei: lungi scrisori de dragoste, fiecare oftând ca vântul în nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă lumină, cu
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
ca vântul în nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă lumină, cu alai de flori și fluturi, a urmat apoi Vara, fierbinte ca însăși patima dragostei lor. Cărarea secretă a prins din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru de scoarța magicului stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
însăși patima dragostei lor. Cărarea secretă a prins din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru de scoarța magicului stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii spre Cer, destăinuindu-i dorința-n șoaptă. Ea știe că, de-i dorință curată va ajunge Sus, iar Curcubeul visu-i va împlini. O mână tandră și catifelată
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]