7,229 matches
-
economică de a produce noi valuri de bunuri arătând din ce în ce mai nou”; „coexistența unei serii întregi de forțe [socioculturale] distincte a căror eficacitate este discutabilă”; dispariția diferențierilor între aspirația estetică și locul comun sau între creație și reproducția mecanică; înlocuirea inovației stilistice cu „parodia ” sau pastișa, mediatizarea și politizarea fiecărui aspect al producției culturale, și apariția „unei noi culturi a imaginii și simulacrului”8. Dacă adaugăm la această listă subminarea simțului realității - deja compromis de propaganda comunistă dar în continuare diluat de
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
o formulă comodă, în expresivitatea ei, pentru a califica (de nu chiar pentru a blama) un soi de echilibru al stărilor de spirit și al atitudinilor, exprimate deopotrivă în scrisul poetic și în glosele critice, fără bravada polemică și efervescența stilistică a altor confrați. În ce mă privește, am simțit mereu ca o povară și o deficiență zisa „cumințenie”, devenită cu timpul motiv aproape recurent într-o poezie scrisă cu teama de stagnare spirituală, de conformism și de inerție interioară. „Eu
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
nu mai are nevoie de dureri și scrîșnete. De aceea Vălcan n-are gravitate, n-are virulență, adică acel aer tăios care face dintrun autor o voce de luat în seamă. E genul de eseist care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
citit. E cazul paradoxal al unei eseistici impecabile care nu lasă godeu în mintea cititorului. Unduirea frazelor are drept efect o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă. În volum predomină sentințele scurte de tip aforistic sau enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
își duce existența între cârjele bine fixate cu vedere spre moarte. Versurile simple, austere, puternice, cu nuanțe metalice, au tactul ciocanului din sălile de judecată și rama dură a pasajului numit viață. Ioan Morar scrie o poezie epurată de efecte stilistice, cu tonuri apăsate, grave, ce impun solemnitatea Palorii. Ele reconfirmă vocația de profet sumbru a poetului, de conștiință lucidă ce ne vorbește de dincolo de iluzii. Pactul poetic e, la Ioan Morar, un caz particular, straniu, strălucit și neliniștitor al pactului
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
interpretările au corespuns cerințelor coregrafice, dansatorii companiei, mai puțin obiș- nuiți cu genul mult mai liber al dansului modern, au crezut că acesta nu pretinde aceeași limpezime în conturarea miș- cărilor, desenul lor fiind, uneori, mai neglijent. Oricum însă, diversitatea stilistică este binevenită, ea lărgind orizontul interpretativ al trupei de balet. În paralel, este interesant și faptul că cele două piese ale serii, City Beat și Mandarinul Miraculos, au părut că fac parte din aceeași familie, în care dansul și interpretarea
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
și ea. N-o mai reproduc. Mă mărginesc s-o parafrazez. Nu vindecarea trebuie să fie scopul final al unui medic. Ci, încă o dată, îngrijirea. Din punctul meu de vedere avem aici un bun model pentru o schiță de portret stilistic. Câteva din trăsăturile intime ale scrisului lui Ion Vianu ies în evidență din însăși dispunerea paragrafelor. În primul rând, avem de-a face cu o viziune a omenescului întemeiată pe ideea de putere. Și, mai mult decât atât, pe ideea
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
o manieră mai degrabă satirica (dar novatoare din punct de vedere plastic). Cele două lucrări, care exploatează / explorează aceeași sursă (criză umană „coapta” în lăuntrul Imperiului din Europa Centrală, la cumpăna dintre secolele XIX și XX), sunt diferite sub raport stilistic, dar complementare tematic. Și, mai departe, mergând către interpretarea subtilă a lumii prin „nodul alchimic”, după ce vom parcurge anumite pasaje din același Abaddón... („Un lant nesfârșit de inițiați, începând din antichitate până la dezintegrarea atomului. Newton aparține acestui lanț [...] De aici
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
până când își regăsesc drumul romanesc. Apoi, ai adesea senzația unui déjà vu, întrucât Diana Adamek abuzează de topoi și de teme „onirice” pe care scriitorii sud-americani, și nu doar ei, le-au întors pe toate fețele. În termenii unei cerințe stilistice baroce, ea nu reușește să dea aparența de naturalețe a artificiului. Dar, ceea ce este esențial, și meritul acestui roman, reușește să redea atmosfera de realism magic, vraja unei povești (stranii? melancolice? bolnăvicioase?) de dragoste dintr-un alt veac.
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
similare în picturi, „ascunse” dincolo de mirajul culorilor. În afara faptului că ignoră ceea ce a produs în alte medii în afară de pictură, preconcepțiile comune despre arta lui Gauguin pun un accent prea mare pe perioada sa creatoare din sudul Pacificului. Tot ceea ce asociem stilistic cu timpul petrecut în Tahiti - mari suprafețe în culori neobișnuite, forme aplatizate, spațiul a cărui adâncime fluctuează parcă în permanență - apare în pictura sa încă din 1886, de pe vremea stagiului în Bretagne. O capodoperă precum „Viziune de după predică - Lupta lui
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
opinii. Dar și în cuviință. (p. 151) Aceasta din urmă, mai ales, e exersată. O splendidă mostră a ceea ce ar trebui să însemne stăpânirea unei limbi se găsește în capitolul al cincilea al cărții. Confruntarea dintre un arbitru al eleganței stilistice, (Iordache Catargiu), și un, la vremea aceea, novice (același părinte îndatoritor, Răducanu Rosetti) merită ținută minte: „Tată-meu mi-a povestit că, după întoarcerea sa de la München, hatmanul l-a pus să redacteze o jalbă în nu mai știu ce
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
Rodica Zafiu Criticabile din punct de vedere stilistic, pentru că le lipsește eleganța economiei de mijloace, pleonasmele sunt descrise în general ca erori de gândire. De fapt, redundanța are aproape întotdeauna explicații lingvistice, fiind produsă fie din dorința de insistență afectivă, fie din nevoia de dezambiguizare a enunțului. Nu
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
amețit sufletește de aburii șefiei, de câștigul convenabil, de prestigiul vedetei de televiziune și de o conștiință de sine abuzivă, care, tot în limbaj teologic, se numește «slavă deșartă».” Remarcabil este faptul că, fără să renunțe nicio clipă la eleganța stilistică și la urbanitatea adresării, textul lui Andrei Pleșu este absolut nimicitor pentru cel aflat în vizorul său. E bine, sîntem pe ducă Cronicarul nu e ecologist habotnic și nici nu are convingeri prăpăstioase privind mersul omenirii, dar cum un sfert
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
lui Mircea Cărtărescu însuși. E vorba despre versurile, ale lui sau ale altora, pe care, în tabăra de la Budila, adolescentul le declamă în momentele de singurătate. Pe de altă parte, planșele ca atare par să ascundă și ele o simptomatologie stilistică proprie. Majoritatea sunt, coloristic, întunecate. Zonele înnegrite predomină asupra celor unde contururile sunt lăsate libere. Există și ierarhii. Visele lui Victor sunt, între toate, cele mai sumbre. Ce se întâmplă acolo e atât de înfricoșător încât abia poate fi perceput
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
și ea destule scăpări. În plus, convingerea lui Fugariu că versiunea A, încheiată, după cum arată editorii volumului analizat aici, în 1801, este cea desăvârșită artistic (în timp ce versiunea B, deși ulterioară și mai amplă, i s-a părut nefinalizată sub aspect stilistic) l-a determinat să acorde întâietate modelului prozodic strict decasilabic. Ceea ce l-a împins la eliminarea hiaturilor, aproximativ 50 de versuri fiind „corectate” prin colaționarea cu prima variantă a textului. În mod paradoxal, dorința de corectitudine față de o ipotetică „poetică
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
citit Elenei Ștefoi poezia (fie și numai selectiv, din antologia de la Paralela 45, În urma învingătorilor, 2005), e destul de clar ce vrea să spună titlul celui mai recent volum al acesteia. Raport de etapă, așadar, sugerează înainte de orice o inerentă dispersie stilistică. Nu la o carte omogenă trebuie să ne așteptăm deschizând-o. Ci la o colecție de secvențe disparate. De piese acumulate în timp, care au atins, de la sine aproape, maturitatea necesară publicării. E și aceasta o opțiune. E drept, nu
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
urmă- rește, de fapt, cunoașterea esenței lumii.„ Marea problemă în jurul căreia gravitează tot ce scriu este aceasta: există o ordine a priori a lumii, iar dacă da, în ce constă ea?”. În 1916 notează (fiecare propoziție într-un rând separat, stilistic aproape ca niște versuri): „Ce știu despre Dumnezeu și despre scopul vieții?/ Știu că lumea aceasta este./ Că mă aflu în ea precum propriul meu ochi în câmpul său vizual./ Că în ea este ceva problematic, pe care îl numim
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
calitatea lui de „mare speranță”. Singurătatea cea mare, culegere de scurte eseuri care deschide volumul, dezvăluie un copil - apoi adolescent - precoce în chestiuni literare. La începuturile scrierilor publicate, el nu se detașează cu mult de sfera școlară, din perspectiva performanțelor stilistice. Desigur, chiar de la primele scrieri, se poate vedea cu ochiul liber predispoziția artistică. Jurnalul unui adolescent dezvăluie un stil deja conturat. Lecturile sunt vizibile, iar influențele, asemenea. Tinerețe ciudată, roman primit foarte bine de critica literară în momentul apariției și
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
destramă sensurile odată cu trecerea timpului. Limbajul este cel al epocii în care a fost scris. Poate chiar precedându-și epoca, împrumutând parfumul livrescului interbelic. Personajele sunt adolescenți, iar limbajul adolescentin e unul dintre cele mai temporare și mai perisabile registre stilistice în fața trecerii timpului. Manina, Sergiu, Laurențiu, Alexe, Vladimir sunt astăzi bătrâni. Deși tineri în carte, ei vorbesc într-o manieră în mod evident datată. Mai mult, psihologia feminină - o miză în care autorul investește mult - pălește cu totul în fața unei
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
am transcris cu atenție, apoi i-am trimis textul domnului Sorin Toma, care a făcut modificări, completări, eliminări și precizări pe text, fiind extrem de atent la fiecare nuanță și afirmație. A corectat nu doar erori de informație, ci și asperități stilistice, semne de ortografie și de punctuație - reflexe ale omului care a lucrat atâția ani în presă. I-am trimis varianta nouă, pe care a făcut noi modificări și completări, de care am ținut seama în totalitate. La sfârșitul lunii septembrie
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
că acum am descoperit- o. Îi spun «lirism elementar» și mi se pare că vine în prelungirea ideilor facțiunii utilitariste a fracturismului. Mie îmi place mult ce fac aici”, scria el pe coperta a patra.) Or, lirism elementar, în accepție stilistică, Marius Ianuș a făcut dintotdeauna. Recitit astăzi, Manifestul anarhist (2000) surprinde tocmai prin dezinteresul sincer față de limbaj. Nu e vorba despre anticalofilie. E mai mult decât atât. Indiferență sadea. Fundamentală pentru Ianuș rămâne notarea riguroasă a crizei. Pur și simplu
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
emoțională e atât de puternică, încât rarele momente de detașare, când Ianuș devine, pe lângă autor, și personaj, funcționează ca niște adevărate concetti). De aici vitalitatea neobișnuită a acestora. Prin urmare, din punctul meu de vedere, lirismul elementar e o constantă stilistică. Nu un fapt programatic. Oricum, în sensul acesta, de program, nici n-a durat mult. În aprilie 2010, Ianuș anunța pe blogul personal că își reneagă toate scrierile de până atunci. O decizie, desigur, pe care poetul o motivează intim
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
de religiozitate. Stă mărturie prima sută de pagini a cărții, adică ciclul omonim, Refuz fularul alb. Ar fi necesare, apropo de această transformare, câteva accente. O dată pentru că asimilarea dogmei n-a dus (ca la atâția alții) și la un prizonierat stilistic. Chiar dacă preia termeni și referințe din sfera imaginarului creștin, Marius Ianuș nu-și pune nici o clipă în paranteză personalitatea. Scrie pe limba lui. Liber. Aceeași mențiune și în privința atitudinii. Smerenia, aici, e câștigată prin suferință. (O suferință, înțelegem, cumplită.) Nu
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
a cărui lipsă de orgoliu face casă bună cu lipsa talentului. Se privește pe sine ca pe un scrib mîzgălind anapoda o sumedenie de observații inepte care nu pot interesa pe nimeni, și de aceea e uimitor contrastul dintre farmecul stilistic pe care îl poartă lapidarele sale formule și detestabila părere pe care el însuși o are despre ele. În plus, Rosei scrie chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
că imnul nostru național este, prin comparație cu alte imnuri ale țărilor din Uniunea Europeană, „unul dintre cele mai întunecate și descurajante”. Nimic tonic în el, nici o fărâmă de bucurie obștească. Ceea ce Pleșu nu pare a ști este că o analiză stilistică a imnului a făcut cu ani în urmă Mihai Zamfir, publicată în „Viața românească” și apoi în volumul Discursul anilor ’90, în care a ajuns la o concluzie asemănătoare, demonstrând că, bazat pe versul alexandrin, „Deșteaptă-te, române!”, imnul nostru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5222_a_6547]