2,691 matches
-
separat, apoi se adaugă 1 praf de copt, 3 linguri de apă, 3 linguri de făină, puțină sare și zeamă de lămâie. Se freacă gălbenușurile cu zahăr, se adaugă, pe rând, câte o lingură de apă, apoi praful de copt stins, făina, nucile, lămâia, sarea, iar la urmă, albușul bătut spumă. Se coace compoziția în tavă tapetată cu ulei și hârtie. După ce s-a copt și s-a răcit, se pune deasupra o cremă făcută din 2 gălbenușuri, 250 g unt
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
făcută din 200 g ciocolată topită cu 30 g ulei. PRĂJITURĂ DOBOȘ (2) 150 g zahăr frecat cu 2 ouă întregi, apoi cu 4 linguri de ulei, 4 linguri de lapte, 4 linguri de miere, sare, o lingură de bicarbonat stins și făină cât cuprinde. Se coc 4 foi pe dosul tăvii. Crema - 500 ml de lapte se pune la fiert cu 2 linguri de făină, o vanilie și o budincă de vanilie. Separat se freacă 250 g unt cu 300
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
într-o tavă pătrată. PRĂJITURĂ FOI DE NAPOLITANĂ 4 foi de napolitană, 3 foi cu nucă - 6 ouă, o cană de zahăr, 4 linguri de miere, o cană de nucă măcinată, ½ de cană de făină și o linguriță de bicarbonat stins Pentru a obține cele 3 foi, se bat albușurile spumă, se adaugă zahărul, gălbenușurile, mierea încălzită, nuca măcinată, făina și bicarbonatul stins. Crema: 3 albușuri, 300 g zahăr și 150 ml de apă. Se fierbe apa cu zahărul timp de
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
4 linguri de miere, o cană de nucă măcinată, ½ de cană de făină și o linguriță de bicarbonat stins Pentru a obține cele 3 foi, se bat albușurile spumă, se adaugă zahărul, gălbenușurile, mierea încălzită, nuca măcinată, făina și bicarbonatul stins. Crema: 3 albușuri, 300 g zahăr și 150 ml de apă. Se fierbe apa cu zahărul timp de 10 minute (sirop), după care se pune peste albușurile bătute spumă separat și se continuă baterea până se întărește; adăugăm mirodenii, vanilie
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
o cană de nuci tăiate și prăjite, o cană de rahat tăiat, 1 pachet de unt, mirodenii, 2 foi de napolitană Blatul se face bătând albușurile spumă cu o cană de zahăr. Se adaugă rahatul, nuca, făina, sarea și bicarbonat stins, după care se coace. Crema - pe baie de aburi se freacă 7 gălbenușuri cu o cană de zahăr, vanilie și apoi cu untul. La final, se așează napolitană - cremă - blat - cremă - napolitanăcremă, iar deasupra se adaugă ciocolată rasă, nucă sau
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
tac și-l ascult cum respiră. Hai că mă culc și eu. Cred c-o să dorm aicea, pe canapea. Hai că-s zdrențe. Vorbim mâine, da? Îi spun că da, apoi închid telefonul și-l pun pe noptieră. Lumina e stinsă, văd cerul pe geam. Și o bucată de lună. Mă întorc spre femeia lângă care dorm în fiecare noapte. O privesc un minut. În somn, buza de jos i s-a relaxat și atârnă leneș. Pare bosumflată. Îmi duc degetul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
săvârșire fără sfârșire"; „nefinire" pentru a exprima, printr-un prefix negativ nesfârșitul de dinaintea existenței lucrurilor, dimensiunea lor apriorică (pe când „infinirea" înseamnă nemărginirea pierdută în celălalt sens al devenirii): „Infinirea în schimb, cu prefixul ei in, care aduce o negație mai stinsă, te trimite înainte ". Având totuși la îndemână termenii deja existenți în limbă „infinit", „infinitate", „nemărginit", „nemărginire", Eminescu a simțit nevoia să creeze alții noi: „nefinire și infinire". Și asta pentru că dimensiunea infinitului a existat întotdeauna în „nemarginile" sufletului său: (Sărmanul
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ele aveau o rază de regret că s-au măritat prea devreme, dealtfel și eu gândeam la fel.Pentru unele chiar purtam scânteia regretului și amintirea clipelor frumoase petrecute împreună, dar era tardiv să mai scormonesc cenușa trecutului, a focului stins, unde poate mai existau scântei care puteau frige. Nu îndrăzneam să le opresc nici pe stradă pentru a schimba câteva vorbe, un zâmbet sau o privire, prin care să ne transmitem regretele printr-o lacrimă strălucitoare de adio. Nu puteam
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
era pentru mine soluția cea mai logică, cea mai evidentă, căci altfel n-aș fi fost eu însumi: Pilotul va fi căpitanul Bâzu Cantacuzino. Ministrul a dat din umeri, disperat, copleșit și totodată mulțumit și a spus, cu o voce stinsă, fără să se uite la mine: Bine, bine, fă ce vrei. Numai să iasă bine!... Imediat atmosfera s-a destins, s-a simțit un oftat de ușurare general. Partea a doua12 O nouă speranță lua naștere și creștea cu fiecare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iubesc, se căsătoresc... urmează războiul, apoi frontul german cade, trupele sovietice intră în Austria, Viena. Apoi ororile... Mujici, barbari, hoardele sovietice au năvălit peste tot. Asemenea năvălirilor barbare în decursul Istoriei... "Nevasta mea, îmi povestește doctorul cu o voce aproape stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult, mult de tot. Ei bine, află domnule, că au intrat în casă, poate douăzeci, sau mai mulți, și în fața mea, i-au sfâșiat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu o figură în care se putea citi atât disperarea cât și revolta, mi se adresă: "Domnule, nu vreau să mor, nu vreau să mor!" Apoi se trânti jos pe podea, continuând a repeta aceleași cuvinte, cu o voce din ce în ce mai stinsă și cu privirea pierdută. Dintr-o dată, situația mea, necazul meu trecu pe al doilea plan. Realizam nelegiuirea petrecută cu acest tânăr, precum și mârșăvia engleză. Cum era posibil ca în mijlocul acestui secol al XX-lea să fim martori și actori chiar
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fire, care poate deochia; Ochi ieșiți din orbite - predispoziție spre viciu, desfrânare, lene; Ochi proeminenți - individ certăreț, încăpățânat, care se supără de la nimica toată; Ochi mobili, mișcători - inconsecvență, sclerozare rapidă; Ochi rotunzi - arată predispoziție la nebunie, viciu, dezechilibru psihic; Ochi stinși - individ slab, dar harnic, ascultător, dar imprevizibil în anumite comportamente; Ochi mereu râzători, senini - suflete caritabile, de îndrăgostiți, care trec foarte ușor, cu voie bună, peste unele necazuri și întâmplări triste din viața lor; Ochi umezi, voalați - om cu aptitudini
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
sunetele trebuie să fi fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru inteligența matematicienilor filosofi, care văd în ele arhetipuri transcendente ale lucrurilor sensibile. Similar e cazul rapsodului orb, care a fost legendarul Homer și al modernului John Milton, care, cu ochii stinși, a văzut strălucirile Paradisului pierdut. Cazurile acestea, greu de lămurit pentru metoda esteticii moderne, sunt foarte apropiate de ceea ce teologia mistică numește „simțurile interioare”. Ele corespund simțurilor fizice prin care luăm contact cu lumea externă. Dar pe când acestea revarsă spiritul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dușmănos și mizantrop, strigă el, nu știți ce inimă înclinată spre bine și spre bucuria sociabilității am, dar boala mea, ca s-o ascund, mă desparte de voi! Și continuă într-o tânguială, sfâșietoare ca a lui Milton, că auzul stins l-a izolat de sonoritatea lumii și artei. Nefericirea surzeniei crește prin ursuzenia nevoită: „Dumnezeire, tu privești înlăuntrul meu, tu cunoști, tu știi că iubirea de oameni și pornirea spre bine locuiesc în ea. O, oameni, când odată veți citi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fire, care poate deochia; Ochi ieșiți din orbite - predispoziție spre viciu, desfrânare, lene; Ochi proeminenți - individ certăreț, încăpățânat, care se supără de la nimica toată; Ochi mobili, mișcători - inconsecvență, sclerozare rapidă; Ochi rotunzi - arată predispoziție la nebunie, viciu, dezechilibru psihic; Ochi stinși - individ slab, dar harnic, ascultător, dar imprevizibil în anumite comportamente; Ochi mereu râzători, senini - suflete caritabile, de îndrăgostiți, care trec foarte ușor, cu voie bună, peste unele necazuri și întâmplări triste din viața lor; Ochi umezi, voalați - om cu aptitudini
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
unui fenomen pe care cele două autoare îl numesc "trezirea metaforelor adormite": Există, desigur, un continuum cu praguri mobile nu doar între mișcările de gândire fără figură și mișcările de gândire purtătoare de figuri, dar și între figurile vii, figurile stinse și non-figuri. O metaforă încă vie pentru un vorbitor poate fi pe de-a-ntregul moartă pentru un altul, dar poate fi readusă la viață dacă este "filată", adică utilizată într-o întreagă succesiune de metafore coerente între ele."27 Studiul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rendez-vous întîmplător, nu-i fabricant de asimilări, ci Eminescu este cometa Halley proorocită cu sute de ani în urmă de socotelile naturii ca rezultantă a calităților și aspirațiunilor unui popor; Eminescu este vioara străbună pe care au cîntat cronicarii veacurilor stinse și lăutarii de mai tîrziu; Eminescu este fluerul prin care ciobanul își doinește jalea, este buciumul ce se înalță majestos și amenințător în zare, plîngînd durerea unui neam și prevestindu-i totuși viitor măreț. Eminescu este biciu de Crist în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și vorbește, astfel, indirect, contemporanilor săi. Sugestia și notă elegiaca caracteristică nu puteau veni decât de la filozoful modernismului european, Henri Bergson, care în "L'Evolution créatrice", face următorul comentariu: Intuiția mai există, dar vag și discontinuu. Este o lampă aproape stinsa, ce reînvie la intervale de timp, doar pentru câteva momente [s.n.]. Dar ea reînvie acolo unde un interes vital este în joc. Asupra personalității noastre, asupra libertății noastre, asupra locului pe care il ocupăm în ansamblul naturii, asupra originii noastre
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
precise de la Constantinopol și înaintea sosirii comisarului turc, care ar fi trebuit să-i escorteze în capitala otomană și a cărui cerere de extrădare cu greu ar fi putut fi refuzată fără crearea unui incident diplomatic major. Odată acest episod stins, consulii englezi informau Londra asupra pregătirilor Rusiei de război. încă din 23 martie 1848, Gardner scria că a fost convocat de domnitor, care i-a arătat o adresă semnată de țar, prin care acesta arăta că nu va tolera o
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
nu ajunge niciodată să-și fie suficient sieși (adică independent), ci există tocmai prin complicitate cu opusul său aflat în stare latentă. Ele nu pot fi despărțite, ci merg totdeauna împreună. Altfel spus, tensiunea contradictorie nu este în nici un moment stinsă complet. Postulatul fundamental al logicii pe care o propune Lupașcu exprimă tocmai această proprietate a elementelor contradictorii din structura sistemelor. Iată formularea sa: "Oricărui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca și judecății care îl gândește, o propoziție care îl
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dar tocmai absența le decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt decât umbrele iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste pereți nu arată nimic din ceea ce ar putea fi, ci doar ceea ce nu este, imposibila deschidere a posibilului. Deja neființare, "un fagure sterp" este ultima emblemă a ceea ce a fost, trecut din care sensul nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
difuz, intuind mai degrabă decât văzând, dincolo de faldurile nevăzutului, lumina unei alte imagini, abia pâlpâitoare: "Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de neguri străvedeai/ Regească și senină și amplă armonie" (Ixion). Intuiția străbătătoare prin negurile "împăturate" este străvedere, căutare înfrigurată a formei 14. Tot ce prinde a se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvinte a rămas același/ ca dintr-un cânt de leagăn, cântul numai". Niciun obiect nu stă în raza privirii și totuși ceva deschide un orizont nebănuit. Ce le e dat să vadă privirilor din amintire, ce priveliște se oferă vederii stinse, dacă ceea ce se privește e nimicul unui timp defunct? Priviri "limpezi" care evocă o formă absentă, o imagine care nu se constituie drept reprezentare a realității. Prin urmare o imagine nereprezentativă, ștearsă din registrul lumii, o urmă a vizibilității evacuate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederii un alt peisaj. Ceea ce părea să fie o simplă antinomie a exteriorității, așa cum ni se înfățișează în poemul Munte pur10 - unde între "șesuri adânci" și cer nu există legătură, căci "nimic nu-mi crește-n luminile nalte" decât imaginea stinsă "în hăul înălțării" ("o albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e însă totdeauna adâncul; el e uneori vălul care oprește vederea, "vălul cărnii"2, al suprafeței care se prezintă aproape, suficiența lumii care, arătându-și fața, se substituie feței divine, o acoperă și o șterge din vedere: "vălul/ e-aproape stins/ ascunsă fața", "viața mea e un văl ce-mi acoperă chipul": "un chip ascuns de noapte/ sau un drum/ care începe și se face nevăzut"3. Ascunderea înseamnă acum acoperirea, învăluirea în materialitatea opacă a manifestării mundane. Chipul uman nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]