2,089 matches
-
ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii... 27.09.1960 Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care mă uit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă somnolență, ea era plină; carnea ei făcea pliuri aristocratice, se lăbărța rubensian În lenevia rasei vechi, stătuse parcă generații Întregi În umbra draperiilor grele ale alcovurilor interzise, subțiidu-și tenul și sângele În acei pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubească, ori să renunțe! Tu, dragul meu, ai luat moșia ta de sub nasul sătenilor care umblau s-o cumpere și s-o împartă între ei. Te-ai dus, i-ai înlăturat și a treia zi ți-ai trimis arendașul să stoarcă bani din ea pentru tine și pentru el. Pe de o parte împiedicați pe țăran să cumpere pământ când se oferă prilejul, iar pe de altă parte mă îndemnați pe mine, care asud alături de țărani, să mă despart de moșie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le vie unora greu să stea la țară, să li se pară dezonorant a munci pământul sau chiar a munci în general. Preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. Atunci evident că țăranul geme, și se zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
an la pensie și avea o nevastă cu douăzeci și cinci de ani mai tânără ca dânsul. Cum Mișu nu spuse nici da, nici ba, continuă aproape mînios: ― Să nu mă silești dumneata pe mine, care ți-am muncit până m-ai stors ca pe o lămâie, să mă înjosesc la bătrânețe, că nu șade frumos și nu-i drept! Mendelson, socialist înfocat, fost de câteva ori arestat și bătut prin beciurile poliției, răspunse fără să ridice ochii de la lucru: ― Dreptatea nu costă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e legea, el e tot. Și ca să vezi că nu-s nici pornit și nici absurd, îți voi adăuga că Miron Iuga e mai de treabă decât cei mai mulți alții. El nici nu înșeală pe nimeni și nici nu caută să stoarcă pe țărani, ba chiar face bine unde poate și când crede de cuviință. Nu mai vorbesc de dărnicia lui pentru biserică, pentru școală și, în sfârșit, pentru orice lucruri de interes obștesc. Firește, în schimb, nu admite să crâcnească nimeni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până i-o veni din nou rândul să stea de vorbă cu mine! Până să se întoarcă jandarmul din fundul curții, Boiangiu se adresă mai domol celorlalți: ― Mă, spuneți care ați furat! Spune, mă, cu binele, că vă băt până storc și sufletul din voi! Țăranii tăgăduiau cu desperare. Atunci șeful, mai întărîtat, strigă lui Mogoș: ― Aide tu, ăl mai țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moși-strămoși. Nici nu cred că râvnește nimeni dintre oamenii ăștia de treabă la averea boierului Miron, că doar cu dumnealui trăim și ne ajutăm. Dar sunt moșii destule pe care boierii le-au lepădat și le țin alții, numai ca să stoarcă bani din ele și să-și bată joc de munca noastră. Oamenii nu-s răi și stau liniștiți, numai să le dați pământ, că fără pământ nu pot trăi! Iacă v-am spus eu ce vrea satul, că dacă vorbesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader Strîmbu? Că și azi mai sunt dator și la oameni, și la popa pentru înmormîntare, și-s cu copilașii flămânzi, și-s fără o palmă de loc, și-s stors de vlagă, și muncesc pînă-mi sar ochii, și n-ajung să-mi hrănesc copiii... Și voi vă supărați că i-am făcut de petrecanie în loc să săriți cu toții s-o scuipați, așa moartă, că ea de bine și de huzureală a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aici ? — Aici nu lucrează nimeni cu numele Sanda, spuse Tili și îl dădu la o parte. Dacă o vedeți, insistă tânărul, îi ziceți de Alex... Înăuntru mirosea a proaspăt. A lemn abia rindeluit, a talaș răscolit, a uleiuri colorate, abia stoarse din tuburi, a suluri de pânză desfășurate de curând pe bancul de croitorie, a ferestre deschise și a candelă. Maestrul păpușilor își scoase mănușile, ochelarii care îl fereau de stropii de ulei și șorțul, pe care îl împături peste celelalte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate pentru ca asta să nu se Întâmple. Sammy e cel mai bun și mai vechi agent de pază de la Bungalow și el se va ocupa de intrare În seara asta. Am vorbit cu el. Și În timpul ăsta am visat să storc colagenul din buzele iubitei lui, m-am gândit, dar asta era cu totul altă poveste. Spre deosebire de Elisa, Kelly făcu imediat legătura dintre nume și persoană. —Excelent. Întotdeauna mi s-a părut un tip strălucit, cel puțin atât cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și îndestulare”. Era firesc ca serviciul de harabagilic să fie atașat la menziluri. Din păcate, asupra acestei măsuri s-a revenit: la 15 august 1827, vătăjiile de harabagii au fost transferate „dregătorilor de ținut”, care căpătau noi mijloace de a stoarce bani pe căi ilicite. Este neîndoielnic că harabagilâcul, un serviciu de transport legat de oraș, care funcționa pe baza „liberii învoieli”, a jucat un rol important în acea perioadă, căci negustorilor li se punea la îndemână mijlocul de transport atât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deciziei politice, sunt opace față de suferințele semenilor „de jos”, că „jefuie barbar”. Dar care nobil sau prinț din Apusul continentului nu-și spoliază supușii ? În frunte plasându-se însuși regele absolut, fie el Soare sau nu. Acesta din urmă își stoarce aserviții pentru confecționarea și întreținerea propriei străluciri, în vreme ce domnitorii fanarioți o fac cu mai mult zel, nu numai pentru că supușii sunt un popor străin lor ca etnie, ci și pentru că le-o cere condiția precară a demnității și poruncile puterii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
susceptibilitățile Porții. Pentru trupele țariste, ca și pentru oricare armată angajată în război, problema aprovizionării era fundamentală. Cum vistieria Rusiei nu putea face față ceririlor - nota istoricul S. M. Soloviev -, oamenii de stat și Ecaterina a II-a erau preocupați să stoarcă cât mai mult din Moldova și Muntenia: bani, alimente, furaje etc.; or, Rumianțev și ceilalți comandanți au răspuns țarinei că Principatele erau cu totul istovite și nu puteau întreține armata rusă, că detașamentele de creștini din Turcia, așa-numiții arnăuți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Europei: Primul Război Mondial. Vreme de patru ani, Franța trăiește un adevărat coșmar. Legile ordinare sunt suspendate. Totul este dat peste cap. Dragostea, viața, moartea par să nu mai aibă aceeași valoare. Imediat după încheierea armistițiului, societatea franceză, asasinată, stoarsă până la ultima picătură de sânge, își dă seama încetul cu încetul că războiul provocase în interiorul său o adevărată ruptură, o fractură profundă. Nimic nu avea să mai fie vreodată la fel. PRIMUL RĂZBOI MONDIAL: SFÂRȘITUL UNEI LUMI În primele zile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
undeva pe vreun pian... Tineretul intră în scenă Tineretul acesta din Saint-Germain-des-Prés nu este doar exaltat, însuflețit, însetat de viață. Mai nou, el este de asemenea revoltat. Împotriva lumii adulților, împotriva unei societăți pe care o consideră "viermănoasă, degradată, sufocantă. Stoarsă de vlagă sub jugul imbecil al educației, chipurile, sănătoase.138" Cuvintele îi aparțin Juliettei Gréco, supranumită "muza", "zeița din Saint-Germain-des-Prés", dar care arăta atunci mai curând ca o mâță jupuită, ca "o larvă grunzuroasă și îngălată", decât ca o vedetă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din pământ, simțea imboldul să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre colegi n-ar fi fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mare și căile sunt nesfârșite. Non est haec via redeundi ad patriam"29 Prima etapă a fost Roma. A stabilit cu grijă cu cine să aibă de-a face și pe cine să viziteze, alfel Sfânta Inchiziție l-ar fi stors în ghearele ei, sfărmându-l. Și-a ales pe cei cu care să poată sta de vorbă, s-a spovedit unui cardinal ce i s-a părut demn de respect pentru ideile lui liberale și prin modul cu care abordase
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1-2 căni pe zi, în mai multe reprize îndulcit cu miere de albine. Rp.3/ Se fierbe la foc mic o lămâie (Atenție! Coaja citricelor este toxică datorită conservanților) timp de 10 minute, apoi se taie în două și se stoarce bine într-un pahar. La sucul obținut se adaugă două linguri de glicerină. Amestecul se agită bine, apoi paharul se umple cu miere de albine. În loc de lămâie se poate folosi și oțetul de mere, iar după ce amestecăm bine conținutul, atunci
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
la culcare. Armoracia rusticana (hrean). Se iau 50 g frunze și flori de hrean proaspete sau 25 g flori și frunze uscate la 200 ml apă. Se fierb într-un vas acoperit cinci minute. Se lasă să se răcească, se storc bine, se strecoară și se amestecă cu miere (40 g la 100 ml zeamă). Se pune întrun vas de sticlă curat, ce se închide ermetic. Se păstrează la rece. Se consumă câte trei linguri pe zi, câte una după mesele
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
până la completa compensare. Ceai diuretic din ceapă și miere: 100 g ceapă, 50 g miere, 200 ml apă. Ceapa se curăță și se fierbe 5 minute într-un vas, iar acoperit se dă la foc moale. Se răcește puțin, se stoarce, se strecoară și la lichidul rămas se adaugă mierea. Se amestecă bine și se bea călduț seara la culcare. Se repetă, cât este necesar. Este contraindicat la dispeptici, la cei cu ulcer gastro-duodenal sau la cei cu gastrite hiperacide. 3
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
cu efect diuretic, antibiotic și antispastic. Ceai diuretic din ceapă și miere. 100 g ceapă, 50 g miere, 200 ml apă. Ceapa se curăță și se fierbe 5 minute într-un vas acoperit la foc moale. Se răcește puțin, se stoarce, se strecoară și la lichidul rămas se adaugă mierea, apoi amestecăm intens și se bea călduț seara la culcare. Se repetă cât timp este necesar. Este contraindicat la dispeptici. Totuși, disponibilitățile fitoterapiei sunt limitate din acest punct de vedere mai
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
zicala: „Norocul Îi Însoțește pe cei temerari și curajoși”.) Μ Dacă omul este prin natura lui egoist, cum susțin unii, cum se explică atunci faptul că tot el este capabil să aline, adesea, suferințele unui semen, ajungând până la a-i stoarce chiar o lacrimă de fericire? Μ Identificându-ne tot mai mult cu ceea ce facem, ne construim, treptat, un destin. Μ La adăpostul ideii de destin, conceput ca o fatalitate căreia nu poți să i te Împotrivești, unii oameni Își scuză
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
simțit praful drumului de țară în nas și glodul pe tocuri. Val: Ăsta-s eu. Mihai: (foarte aproape față în față cu Val) Dacă și tu ai cumva remușcări. Dacă și tu suferi că slăbănogul de socru-tu și-a stors puterile personale, și pe ale altora, ca să capeți repartiție și catedră în oraș. Dar nu cred că ai. Tu ai meritat toate astea. Adevărat? Val: E adevărat că te-ai zbătut da... nu știu dacă o să mă înțelegi... mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
despărțirea. Așa e cum îți spun. Ea 2: Bine, dar tot tu mi-ai spus să strîng hățurile! El n: Da, dar asta era bine atunci. Acum sîntem în altă etapă... Ea 2: (după o clipă căreia vrea să-i stoarcă înțelesul) Știi, am senzația că merg prin întuneric și că cineva mă susține de braț ca să nu alunec pe scările pe care cobor... El n: Senzația ta poate să fie autentică, cu deosebirea că scara pe care mergi, urcă. Du
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]