2,056 matches
-
bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupineasa bătrână începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca razele luminii să nu-i facă supărare, Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare, Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit. Prozatorul nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din Golești mărturisește că și el a făcut ca alții și spune că, după ce și-a deschis ochii, în urma călătoriei în Apus, l-a apucat mustrarea de cuget, fericind pe cei care n-au făcut ca dânsul, care n-au stors poporul! V. Alecsandri, în articolul despre C. Negruzzi 1, ne vorbește de mizeria țărănimii, de deposedarea cu sila a răzeșilor, de umilirea breslașilor și de robia țiganilor din vremea domniei Regulamentului organic, a acelei constituții oligarhice, făcută de boieri și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
jumătate românește stricat. E tipul "grecului" care caută cu orice preț să parvină: "am trebuință acum de parale, pentru ca se me fac ispravnicos mai degrabă". O paranteză: Tipul acesta, desigur foarte interesant, e utilizat de Alecsandri mai mult pentru a stoarce un efect comic din chipul de a vorbi stricat al grecilor din vremea aceea. Toți câți au utilizat acest tip, gîndindu-se mai mult la efectul comic al vorbirii, l-au caricaturizat cu mijloace așa de ieftine, încît nu l-au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de bucata dlui Brătescu Întâmplare, în care un Mitică, un tip de-al lui Caragiale, cu aceeași mentalitate și stil, se arată un om cu sentimente atât de adânci și adevărat omenești, încît, cu un erou caragialian, schița dlui Brătescu stoarce lacrimi cititorilor. Tot așa Un om etc. Dar dl Brătescu are alt temperament, și deci altă viziune. Dar chiar și Caragiale are o bucată, o singură bucată, în care se vede măcar o licărire de bunătate în sufletul Miticilor. E
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care va avea ca ideal o femeie voinică, harnică, muncitoare, gospodină. Alt exemplu: Zola, ale cărui romane, în mare parte, sunt cantaridă 1 tipărită, va plăcea, va fermeca pe burghezi, cari din pricina trândăviei și a bogăției, făcând abuzuri sexuale, sunt storși, dar care totuși voiesc cu orice preț să mai jertfească Venerei - căci trebuie să petreacă; și nu va fermeca, nu va avea o influență sugestivă asupra unui muncitor care nu-i nici scurs, nici enervat, căci n-a făcut nici
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Eminescu s-a făcut în vreun ziar atâtea sacrificii de bani și de muncă precum s-au făcut în Fântâna Blandusiei. Ba ceea ce este mai mult, s-au publicat chiar schițe noi din viața răposatului și poezii inedite, care au stors până și admirațiunea adversarilor mei de astăzi. Dar vă întreb, onorabililor adversari, dacă voi ați fost așa de mult isbiți de cauza morții lui Eminescu, pentru ce nu v-ați arătat durerea, stima și admirațiunea pentru cel ce s-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
abordare ca a sa: compromite tema și dacă cineva, cândva, o va relua cu informație și demonstrație nouă se va putea zice că nu vrea decât să calce pe urme bătute o dată în... nisip. Și de aceea sunt dornic să storc de minciuni sau rătăciri logice studiul acesta îndelung al lui Călin L. Cernăianu: pentru a rămâne din sutele de pagini înfoiate cele câteva zeci cu adevărat necesare; pentru a izola, adică, ce cred că trebuie înțeles și prețuit. Averea criticului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Coposu de astăzi. Am aflat după aceea cum că prin balurile mascate circulau un număr de veterane ale galanteriei cari, nemaiputându-și agonisi viața într-alt fel, se acopereau cu un domino și o mască, pândeau pe naivi și le storceau, nenorocitele, câțiva lei, pâinea de a doua zi. Fie sub pretextul leului pentru garderobă, fie printr-un cornet de bomboane, fie sub pretextul leului de birjă, aceste femei, după câteva ore de stăruințe și de cerșetorie, izbuteau să câștige 8
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dar acest pasaj nu a apărut în presă („Dl. Kogălniceanu adresă apoi câteva cuvinte blânde armatei, susținând că nu armata l-a dat jos pe Cuza, căci nu se cheamă armată câțiva indivizi obscuri, străini de inima națiunii. Aceste cuvinte stoarse lacrimi din ochii tuturor ofițerilor ce-l auzeau, mai ales din ochii d-lui general Florescu, care nu era stăpân pe lacrimile sale în tot timpul discursurilor...“ - Doliul țării la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, pp. 121-122). Frumosul discurs al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
școala copiilor noștri etc. El nu se mai satură de Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Sadoveanu, „tot autori mari și cărți bune”. Recitesc puțin - am mărturisit - mai ales critici. Serviciul de cronicar mă obligă să „înghit” cît mai multe „noutăți”. Nu o dată storc „fructe” aproape seci, din care abia obțin picătura necesară scrierii unei recenzii. La întoarcerea spre casă, după ce am trecut de Institut, cam prin dreptul bisericii „Sf. Gheorghe”, el a fost salutat de trei iordanieni. Mi-a spus cît pot fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Marcel Iancu, în „Contimporanul” nr. 5/1926). *Sp. mi-a dat exemple de profesori care „profită groaznic” de pe urma propriilor elevi. Unul, de pildă, le dă note în funcție de situația materială a părinților, dar în raport invers cu aceasta, pentru a-i stoarce pe cei cu stare. „Haiducie didactică”, i-am sintetizat eu „demersul”. Toți discută despre ea, dar nimeni n-o cîntă nici măcar la inspectorat. *Regretul, întîlnit în poezia lui Goga și a epigonilor săi, după spațiul rural al copilăriei și adolescenței
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el, după moartea Magdei, inima mătușii a fost atinsă de „sabia durerii” și altele de acest gen. La sfîrșitul orației funebre a plasat un cuvînt de rămas bun al mătușii către vecini, rude, moș Vasile, care a înfiorat și a stors lacrimi. Bineînțeles, n-a ratat ocazia să facă propagandă pentru biserică: „această biserică!”, nu a reformaților (care au prins rădăcini în sat și se înmulțesc). Pe drum mi-a fost frig, iar în cimitir, pe deal, din cauza vîntului, și mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine un 86 În aprilie 1971, după investigații medicale serioase la Iași (Socola) și Spitalul Filantropia din București, s-a constatat că după hepatita din 1964, am rămas cu o formă evolutivă agresivă, deci proces neterminat. Timolul ajunsese la 19!!! Stors de traduceri științifice, mi s-a recomandat În scris de către medici să-mi schimb locul de muncă. Spre norocul meu, se plănuia Înființarea viitoarei „Galerii a oamenilor de seamă”. Comitetul județean de cultură știa că mă ocupam de zeci de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mutat pe str. Maior Ioan, În clădirea de azi a școlii Horticole. 588 Petrovici și locuiesc În Iași. Am primit de la ea o invitație la o expoziție În Iași, cu o dedicație, pe a 2-a copertă, care mi-a stors lacrimi. Însemnează că tot mai există suflete recunoscătoare! De atunci mereu ne scrim și mă invită la Iași să mă plimb peste tot și chiar la Fălticeni. O dată cu această scrisoare, primiți și invitația ei, cu 2 fotografii. Prin faptul că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
umflă de la așa ceva? Cum vă mai simțiți cu amețelile? Cum vă mai Înțelegeți cu medicul acela credincios și uman? (Altă specie pe cale de dispariție!). Domnule Dimitriu, să nu lăsăm nemarcat faptul că aceasta e prima epistolă În care nu vă „storc” de informații. Recunosc, În gândul meu „necurat” știu că probabil, la volumul VI, nu mă voi abține să mai Încerc, de va fi nevoie... Acum Însă am să vă spun că până și ieri, când făceam ultima revizie text - note
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o achităm și în mărfuri. De exemplu, țigări, spray-uri, ciocolată, eventual coniac sau alte mărfuri de shop, că pe urmă el va depune bani românești la casieria miliției. Și într-o fracțiune de secundă ne-am lămurit. Voia să stoarcă de la noi câteva cadouri. Acesta a fost motivul că întâi a vrut să ne intimideze, apoi să ne jecmănească. Și, ca să ne putem continua drumul spre frontieră, i-am dat două pachete de țigări Lord Extra, un spray cu fixativ
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
satul a rămas în urmă și ajunge la pârâul care curgea spre sat și trecea prin spatele grădinii lui Neagu. Se opește pe malul pârâului, care nu mai era abrupt, se spală pe mâini, își spală cămașa și după ce o stoarce merge mai departe, cu ea la subțioară. Liniștea se așternea tot mai compactă peste tot, nori groși se spărgeau din când în când și lăsau lumina lunei să străbată spre câmpuri, dându-ți impresia unei luminozități crepusculare. Mergând neobosit, gândurile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
greu lucru zilnic ne gândim totuși cât putem mai riguros la temeiurile și perspectivele luptei noastre legionare. în această comunitate de monahism laic care va sta poate în viitor la baza instituțiilor de educație și concentrare comunitar legionară, legionarii își storc ultima energie spre a-și rândui și împărtăși unul altuia gândurile”. Paul Costin Deleanu încheie cu o mărturisire de credință: „Vom stărui însă, ca această unitate a gândirii legionare în pribegie să continue sub orice formă, cât de precară, prin
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să-și facă „autoanaliza” sau „autocritica” - doi termeni, care se substituiseră „demascării” și „autodemascării” de la Pitești. Cu ajutorul informatorilor se răspândise zvonul că „reeducarea” va îmbrăca formele violente de la Pitești. Acest sistem dacă s ar fi aplicat, la oameni în vârstă, storși de toată vlaga în anii lungi de temniță, ar fi adus o hecatombă de morți, căci modul în care au putut suporta „reeducarea” cei tineri între 20 - și 30 ani veniți de afară din libertate, nu s-ar fi putut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ajutând-o să-și găsească patria.... De altfel, săgețile antisemite ale lui Miron Cristea nu erau o premieră. Le mai folosise în perioada 1937-1939, declarând în presă că „îți vine să plângi de mila bietului popor român, căruia evreul îi stoarce și măduva din oase”. Pasul următor l-a făcut guvernul Ion Gigurtu. La 8 august 1940 regele Carol al II-lea a aprobat Decretul-lege nr. 2560 privind statutul juridic al locuitorilor evrei din România și Decretul-lege nr. 2561 de interzicere
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
au mai rămas din ele decât sunetele. E adevărat, cu tonuri și timbre diferite: de pahar, ghiveci de flori, creion, ceainic și multe altele. Am încercat să-mi imaginez cam cum ar arăta propriul meu craniu, fără piele și carne, stors de creieri, așezat pe unul dintre rafturile acelea, lovit de bătrân cu cleștele. Ciudat. Foarte ciudat. Ce naiba ar fi putut descifra bătrânul în el? Ar fi fost oare capabil să-mi citească amintirile sau să pătrundă undeva dincolo de ele? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de radio, am studiat arta navigației, merg pe sârmă, am citit tone de cărți. Și sandvișurile mele au fost bune, nu? Foarte bune, recunosc. — Învățatul la școală nu face decât să te lase fără creier în șaisprezece ani. Ți-l stoarce de tot... fără să te alegi cu mare lucru. Nici bunicul meu nu s-a prea dus la școală. — E greu de crezut ce-mi spui tu acum. Dar nu ți-a fost greu fără prieteni de vârsta ta? — Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un somn etern. Îmi alunecă printre degete ca apa și se varsă pe pământ. De fapt, asta înseamnă a citi vise și așa mi se întâmplă tot timpul. Chiar tot timpul. După ce craniul rămâne fără pic de căldură în el, stors de toate visele pe care le-ar fi putut avea, i-l dau bibliotecarei și ea îl pune pe tejghea. Fac o mică pauză. Îmi pun mâinile pe masă, îmi reazem capul în mâini și încerc să mă relaxez. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pus să fac calcule de care nici nu aveați nevoie? — Am vrut să pun eu mâna pe tine înaintea Sistemului sau a Simbolatorilor, ca să-mi verific ipoteza. Dacă ceea ce presupun eu e corect, atunci nu mai au cum să te stoarcă și scapi de ei. În datele pe care ți le-am dat să le permutezi, am ascuns un cod de semnal pentru un al treilea sistem cognitiv. Pe baza lui ai făcut permutările. — Adică e vorba de sistemul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu palmele. Dar parcă nu-mi frecam propria față. O simțeam străină. Mă mai durea locul de pe gât în care se prinsese lipitoarea și-mi supsese sângele. Două lipitori m-au stors zdravăn. — Mi-am amintit de spermă. Chiar nu vrei să ți-o înghită cineva? Păi... — N-ai chef acum? N-am. — Nu vrei să te culci cu mine? — Păi... — Sunt prea grasă, nu? Nici vorbă. Ești chiar foarte drăguță. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]