2,683 matches
-
piesele de mobilier dintr-o cameră în alta. Cu tot efortul lor, ceva a rămas totuși nerezolvat: camera copiilor. Nimic, dar absolut nimic din aranjamentul prevăzut nu voia, cu nici un preț, să se potrivească. Era cea mai mică și mai strâmtă încăpere a casei, iar soluționarea acestei probleme i-a fost pasată tatei. A comandat la atelierul de tâmplărie al firmei un pat de campanie și, pentru că fratele meu și cu mine nu puteam avea fiecare propria lui cameră, urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mine nu puteam avea fiecare propria lui cameră, urma să primim cel puțin câte un pupitru personal. Acestea fuseseră livrate punctual de la „cel mai mare centru de mobilă“, două modele identice, care, puse alături la perete, făceau odaia încă mai strâmtă și mai îngustă, mai ales că patul de campanie se dovedise un obiect voluminos, din lemn de molid lucrat grosolan. Fusese construit din bare și scânduri legate între ele cu de-a sila, ceea ce mama cataloga drept „primitiv“, în timp ce pupitrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de piele pe genunchi, rămase încă o clipă pe banchetă, la volanul mașinii sale. Mai condusese cândva, în timpul războiului, o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, la ordinul tatălui său. Asta fusese demult, și dacă zăbovea acum într-un vehicul strâmt, aici, în fața firmei care-i aparținea lui și fratelui său, uitându-se prin parbriz în jos, de-a lungul unui drum asemănător cu o pâlnie plină de funingine și simțind treptat frigul tot mai înțepător, suporta asta fiindcă voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
începuse deja să-și facă apariția în oraș și se simțea chiar încrederea că ne îndreptam spre vremuri mai bune, în care existau de toate pentru toți. Nevoile trecutului vor lua sfârșit pentru totdeauna. Și W. ședea în vehiculul lui strâmt, privea prin ochelarii lui fără ramă și prin parbriz în jos la pâlnia și la sărăcia aia. Aici nu începuse nimic. Fusese catapultat în urmă, în anii ’40, și atmosfera rămăsese neschimbată ca o fotografie: gri și întunecată, în ciuda zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a tatălui ei, care trăia pe picior mare, fiind văduva directorului general al fabricii italiene de zahăr Maraini, din Roma. Abia când s-a întors la B., în casa părintească de lângă sinagogă, la începutul anilor ’30, a simțit cât de strâmtă se făcuse lumea de când părăsiseră Bucureștiul, fiindcă legionarii din „Garda de fier“ se impuneau tot mai mult, iar firmele, mai cu seamă cele ale căror proprietari erau evrei, intraseră, conform legilor legionare, sub conducerea românilor. Călătoria de întoarcere pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atinge ce vrei. Iar el voia mai mult, el voia o viață nouă, care o includea și pe Gerda, fosta secretară a partenerului său. Destul cu descurcatul modest de până acum, cu croitoreasa și cei doi copii, cu locuința aia strâmtă de la periferie. Boom-ul l-a adus în față, iar Gerda i-a dat putere, credința în reușită, ea a contribuit la succesul întreprinderii, știa exact ce-l chinuia pe el cât era ziua de mare, ce risca, ce greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ai grupului nostru. Dar tot se unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe blonde era lăsat liber și nu în coadă de cal ca de obicei, iar zâmbetul îți sărea în ochi. Purta și un maiou sumar cu spatele gol și până și eu știu că după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și cu niște cremă care să-mi facă fața să nu lucească (nu știu sigur de ce asta ar fi o problemă, dar este un mod de a o face pe Lisa fericită fără să fiu nevoită să port o bluză strâmtă) și încă zece secunde cât mă dau cu o chestie scârboasă rozalie de consistența vaselinei pe care Maria mi-a cumpărat-o drept compromis, la refuzul meu de a mă da cu ruj. Douăzeci de secunde și sunt o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încă douăzeci de ani ca să ajungem la același grad de sincronizare fizică pe care-l atinseserăm eu și Mark. Mă așteptam la o călătorie lungă până în afara orașului, dar, după numai trei sferturi de oră, am oprit într-un intrând strâmt de lângă Box Hill. Ed a parcat lângă o baracă, cu un aer foarte satisfăcut. Am ieșit din mașină și m-am uitat în jur. Se simțea un puternic miros de cal, dar asta nu însemna neapărat ceva. Ed mă luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi încercat să te convingă să vinzi tichete de tombolă. Dar, în loc de toate astea, tu te-ai dăruit trup și suflet unei singure persoane și grupului restrâns de oameni din jurul lui. Nu ai mai ieșit cu adevărat din acest cerc strâmt de când aveai 18 ani. În afară de întâlnirile cu mine. Dar nu vreau să am o agendă de numere de telefon plină cu numele unor oameni cu care am stat la coadă la xerox, o contraziceam. Nu aș suporta un program ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
hotărâtă să o îmbunez, s-o fac să mă placă mai mult ca acum câteva săptămâni, când îi distrusesem petrecerea și căsnicia. Se îmbrăcase sport pentru mine, în blugi și un tricou asemănător celor care-mi plăceau mie, dar mai strâmt. Totuși, mă simțeam măgulită. — Am comandat șampanie, i-am spus eu după ce ne-am pupat foarte stângaci în semn de salut. —Dar sunt cu mașina. Ai uitat că trebuie să o iau pe Martha de la școală? Da, uitasem. —Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în caz că nu-mi iese treaba cu Ed. —Probează-le și pe astea. Maria era în fața mea, cu un teanc de haine pe braț, amuzată de lipsa mea de reacție. Am ascultat-o cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poem găsit întâmplător într-un sertar prin care nu umblasem de multă vreme, am întors capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună seara! Omul cu ochii de tâlhar iscoditor era înalt, sau părea astfel din pricina pieptului îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai ghici. Desculț, cu picioarele negre de noroi până peste glezne, așa s-a oprit în dreptunghiul întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al postavului. Primea de la nenea Mihalache doi lei pe săptămână, pentru că făcea curățenie în cameră, afară de ce-i mai pica de la noi. În ziua când urma să fie dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Alma-Tadema, pe care Henry le Împărtășea În sinea lui. De mai multă vreme, Henry Începuse să se gândească să Își găsească o locuință mai spațioasă și mai confortabilă. Apartamentul din Bolton Street era convenabil amplasat, dar cam Întunecat și cam strâmt, mai ales În lunile de iarnă, permițând doar o vedere piezișă asupra parcului, de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aveau să fie suficiente. Doamna Humphry Ward (cum iscălea ca autoare) aștepta din partea mentorului său o critică detaliată. Henry amână Într-atât, Încât trebui să Își ceară scuze pentru Întârziere și să compenseze prin dulcegăria laudelor, lăsând doar câteva portițe strâmte, prin care să Își poată strecura conștiința artistică. „Modul În care Îți strunești eroul mi se pare extrem de remarcabil, În special prin comparație cu felul În care Încerci să Îl strunești“ - Îi scrise el - „și, chiar dacă vorbești atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fuma țiarete și Își făcea vânt cu programele de sală. — Nu la fel de amețitoare ca o repetiție dimineața, Într-un teatru Întunecat și friguros din Sheffield sau Portsmouth, te asigur. Vorbise cu buzele apropiate de aparatul auditiv, căci zgomotul din spațiul strâmt era formidabil. Și chiar și așa, nu era sigur că ea Îl auzise. — M-am tot gândit În ultima vreme să Îmi Încerc și eu norocul În teatru, spuse Fenimore. Poate colaborăm la o piesă, Într-o zi. — O idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar nu simțea nici cea mai vagă dorință de a Întinde mâna și a o atinge, și cu atât mai puțin de a o lua În brațe și a o săruta pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-și fața de el, pierdută În gânduri, fuseseră excepționale. Iar Alexander se arătase capabil să comunice frământările adevărate ale eroului principal, sfâșiat Între mai multe feluri de loialitate, atunci când renunța să Își expună chipul frumos și picioarele Îmbrăcate În pantaloni strâmți În atitudinile cele mai favorabile. Ca regizor, Îndrumând jocul celorlalți, era excelent. Repetițiile se desfășuraseră Într-o atmosferă calmă și ordonată, fără toanele și scenele care perturbau uneori montarea Americanului. Era păcat, mare păcat că el Însuși rămăsese fără glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
despre intenția de a construi o casă pe coasta de est a Sussexului, imediat ce starea sa de sănătate avea să se Îmbunătățească. Îl interesa mult arhitectura casnică și peroră elocvent Împotriva locuinței moderne britanice tipice, meschine și inconfortabile, cu camere strâmte și scări interminabile, cu Încălzire insuficientă și instalații sanitare nesatisfăcătoare. Intenționa să construiască prima casă din Anglia care să aibă o baie en suite pentru fiecare dormitor, ambiție excentrică din care se putea ghici că nu va găsi condițiile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a început și sa sfârșit ceva. Dar se poate oare stabili cu precizie ce anume a început, ce anume s-a sfârșit? În ceea ce mă privește pe mine, se poate. Copilăriei mele i s-a pus capăt într-un spațiu strâmt și înghesuit atunci când, acolo unde am crescut, a izbucnit, în mai multe locuri deodată, războiul. El a început, asurzitor, cu salvele trase de la bordul unui vas de linie și cu decolarea Stukas-urilor deasupra periferiei portului Neufahrwasser, în dreptul căruia se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Ramkau, unde mama lor avea o colibă și puțin pământ. Acolo, în deluroasa Kașubie, sălășluiesc încă și astăzi copiii poștașului, chinuiți de obișnuitele slăbiciuni ale bătrâneții. Amintirea lor e diferită. Lor le-a lipsit tatăl, în vreme ce, în locuința noastră strâmtă, al meu îmi era mult prea aproape. Angajatul Poștei Poloneze era un familist chinuit de griji și de spaime, nicidecum făcut să moară ca un erou, al cărui nume poate fi citit, ca Franciszek Krauze, pe o placă memorială din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul lucru pe care-l face fără să se plictisească. În acest timp își astupă amândouă urechile cu degetele arătătoare ca să fie ferit, în locuința strâmtă, de gălăgia veselă pe care o face sora lui. Acum ea fredonează, vine mai aproape. Trebuie să fie atent, căci îi place să-i închidă cartea brusc, vrea să se joace cu el, tot mereu să se joace și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
invita să recădem în comportamente școlărești. Băteam câmpii cu povești inventate despre fete. Astfel treceau zilele. La fiecare al doilea sfârșit de săptămână aveam liber. Aveam voie, așa ni se spunea, acasă „la mama“. Și de fiecare dată gândul la strâmta locuință de două camere îmi sufoca bucuria cu care așteptam vizita. Nu folosea la nimic budinca de vanilie cu așchii de migdale, pentru care tata, bucătar de familie prin înclinație, dosise ingredientele din livrările anemice pentru scopuri festive. Special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]