4,708 matches
-
grammatistul și didaskalos - subordonau și ei, cu strictețe, toate eforturile paideutice primatului moralității. Mai apoi, după studiile secundare, formarea în ephebia și de-a lungul întregii vieți, obsesia etică era continuată și, foarte probabil, se acutiza. Totul se datora rafinării străvechii credințe a elinilor: posibilitatea de a recâștiga imortalitatea pierdută a androgynos („omul desăvârșit”). Altădată athanasia putea fi recucerită prin eroizare; eroul care pierea glorios în luptă devenea nemuritor și fericit, rămânând în memoria urmașilor; chiar și învingătorul olimpic avea parte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sens decât marile reparații și restaurări ale ruinelor la Roma, Verrna și Ravenna de către Theodoric, la Geneva de către Gundebad, la Merida de către Eurit și la Cartagina de către mai mulți prinți vandali 17. De fapt, era vorba de o restabilire a străvechii pax romana 18. Toate acestea antrenau și respectul față de școli, cercurile de cărturari și educatori. Instruirea elementară pare să se fi desfășurat mai ales în familiile aristocrate. Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Afrique, Arts et Métiers Graphiques, Paris, 1955, pp. 168-200. 16. Găsim la Ammianus Marcellinus această informație despre credința burgunzilor că ar fi de origine latină: Iam inde a temporibus priscis subolem se esse romanam Burgundii sciunt („Burgunzii știu din vremuri străvechi că sunt de neam roman”). Vezi Rerum Gestarum Libri qui supersunt, ed. C.U. Clark, Berlin, 1910, XXVII, 5 (trad. rom.: Istorie romană, traducere de D. Popescu, Editura Științifică, București, 1982). Pentru detalii despre burgunzi, în general, vezi A. Coville
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
asimilate de absolvenți se dovedeau complet inutile pentru viața și cariera lor profesională. El a numit aceste conținuturi specificate în planurile și programele de învățământ, generic, curriculum. Fără a o declara, avea în minte conotațiile acestei expresii latine și semnificațiile străvechi. S-ar putea spune că planurile erau înțelese ca soartă implacabilă (Ananke) și moire care predestinau și sileau copiii spre o viață care nu convenea nici propriilor nevoi de dezvoltare și nici solicitărilor modului de viață american - liber pragmatic și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
considerând-o, până în deceniul șapte al secolului trecut, o simplă fantezie lingvistică 1. În deceniile următoare s-a putut constata că nu este vorba numai de atât. Ce-i drept, J. Dewey a fost obligat să apeleze la un cuvânt străvechi și din motive lingvistice. De exemplu, nu putea folosi pedagogie, întrucât în limba engleză pedagogy are conotații poetice puternic contrastante semantic cu ideile de rigoare și coerență științifică definitorii pentru practica și teoria dezvoltării curriculare. 12.2. Accepțiuni modernetc "12
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mișcare deloc timidă, dar care n-a intimidat pe nimeni: antimodernismul anilor ’60. Am exagera afirmând că antimodernismul curricular era legat de mișcarea hippy și de protestele beatnicilor împotriva războiului din Vietnam. Ca manifestare științifică, antimodernismul se înscria într-o străveche parabolă biblică. Dumnezeu nu i-a alungat pe primii oameni din Rai pentru că au mușcat din fructul cunoașterii, ci pentru că n-au băgat de seamă că fructul era corupt de un lăuntric vierme putrid. La sfârșitul anilor ’50 ai secolului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
interbelice, eficientiste și progresiviste, pe care le-am botezat, în acest studiu, „premoderne”. Ceea ce însemna că atunci s-au conturat „marile teme ale curriculumului american” și că actualele curricula, cele din anii ’60, nu sunt decât „variații melodice ale acelor străvechi teme”. Berman (1968) scria: Ipoteza noastră este că, dacă școala își va fixa ca prioritate dezvoltarea unui climat în care copiii și tinerii să aibă ocazia de a experimenta și a verbaliza sensuri ale creației, ale iubirii, ale cunoașterii, ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este un elogiu continuu al universului natal, imaginat rotund, ca întreaga țară, ca soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
său profesor G. Ibrăileanu. Lucrarea Șiretul, vatra de istorie și cultură românească (1994), al cărei principal autor și coordonator este, se definește că monografie culturală și istorico-literară, alcătuită dintr-o serie de medalioane despre cărturari și scriitori legați de această străveche localitate, cum au fost, între alții, S.Fl. Marian, Ț. V. Ștefanelli, Elenă Niculiță-Voronca, Alexandru Voevidca, Tudor Flondor, Mihai Teliman, Liviu Marian, Vasile Posteuca, Vasile Andru. SCRIERI: Păcală și ai săi, Iași, 1994; Fabule pentru copii, Iași, 1995; Între două
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
se alătură sporadic S. Fl. Marian, Țiț Bud ș.a., scriu numeroase articole despre folclorul românesc, Nicolae Densușianu fiind autorul unui important Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile terilor locuite de români, prin care intenționa colecționarea datinilor populare și a legendelor străvechi. Printre producțiile folclorice culese și tipărite figurează o variantă a baladei Iovan Iorgovan și una a Mioriței, neautentica însă. În paginile rezervate poeziei, în afară de Aron Densușianu și Ovid Densusianu (primul cu pseudonimul I. Corban), mai sunt prezenți V.C. Molna și
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
prin inspirația din arhaitatea rurală transilvăneană. Într-un anume fel, scriitorul reface drumul spre universalitate al lui Panait Istrati, dar înlocuind Bărăganul și ținutul pestriț-oriental al Brăilei cu acela al vieții oierilor transilvăneni, dominat de obiceiuri și tradiții coborând din străvechi. Așa cum alți scriitori americani ai momentului, precum Faulkner, Hemingway, Caldwell, Dos Passos, au pus în lumină o serie de „tărâmuri miraculoase”, cu o viață tumultuoasă și bogată, N. a oferit cititorului american șansa de a „vizita” pământul transilvănean, un ținut
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
procesului creator. Să evidențieze concordanța trecut-viitor, caracteristică spiritului italic, dar nu numai lui, și să avanseze câteva sugestii în confruntările teoretice ale vremii constituie scopul imediat al autorului în demersul din Fețele lui Ianus (1970). În spațiul mediteranean, aria culturilor străvechi reprezintă prelungiri ale naturii și, ca atare, surse de inspirație înnoitoare, spre deosebire de culturile nordice, noțional opuse naturii. Îndrăznețe, afirmațiile conving prin expresivitatea ilustrărilor. Fragmentat anterior pe studiul unor teme, idei sau personalități, interesul pentru Renaștere se va extinde considerabil în
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Al. Zub, București, 2003; Memoriale, București, 1923; ed. îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj, 1973; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2001; Getica. O protoistorie a Daciei, București, 1926; ed. îngr. și postfață Radu Florescu, București, 1982; Dacia. Civilizațiile străvechi din regiunile carpato-dunărene, tr. Radu Vulpe, București, 1937; Corespondență și acte, îngr. și introd. Al. Zub, București, 1973; Scrieri, îngr. și introd. Al. Zub, pref. Radu Vulpe, București, 1981; Studii de istorie medievală și modernă, îngr. Lucian Nastasă, pref. Al.
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca un crez poetic orientat spre colectivitate. Un asemenea crez pare să răzbată din piesele primului ciclu din Umbre și lespezi, intitulate Vis străbun, Așa era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a legăturii cu predecesorii, a identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a legăturii cu predecesorii, a identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca o comoară și un izvor de energie și dârzenie, cât ca o piedică în calea durării „visului nou”, o enigmă („un alfabet vechi, neînțeles”) ce „farmecă”, dar și obligă la veghe îndelungată, „cu ochiul crunt
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
ales cele de copii, își au originea în vechi practici magice ale grupurilor de vârstă matură. Mai amplu concepute, lucrările referitoare la „juni” - Sărbătoarea junilor la Paști (1889) și Junii la Crăciun (1890) - reprezintă contribuții de seamă la cunoașterea acestui străvechi obicei românesc. Intenția lui P. de a realiza un studiu monografic asupra tuturor practicilor rituale la naștere, nuntă și înmormântare nu s-a materializat decât în parte, lucrarea alcătuită nedepășind faza descriptivă. Cercetările sale rețin totuși atenția prin câteva probleme
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare în proza sămănătoristă), autorul stăruie în convingerea că ritmurile prezentului spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
și Verlaine. La treisprezece ani se vădește total confiscată de muză poetica și compune două albume de versuri. Frédéric Mistral vede în mica autoare o viitoare scriitoare de geniu. Integrându-se, prin căsătoria cu contele Mathieu de Noailles (1897), unei străvechi familii franceze, vă întreține un salon reputat prin aristocratismul de blazon și valori, dar și prin nonconformismul opiniilor și verva scăparătoare a amfitrioanei. Avea să cultive, ca un crez moral manifest, prietenia literară; bogate afinități au legat-o de Marcel
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități animat de N. Iorga, N. este primită în Academia Română ca membră de onoare, cu motivația: „Între cine cântă mediocru în românește după inspirații total străine și cine aduce genial acordurile misterioase ale
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
33; Cristian Livescu, Despre zonele erogene ale textului, CL, 1997, 9; Adrian Alui Gheorghe, Fiecare în temnița lui, CL, 2000, 3; Paul Cernat, „Omul de hârtie”, OC, 2000, 28; Mircea A. Diaconu, Emil Nicolae. Dorința de a fi o relicvă străveche aruncată pe țărm, CL, 2000, 11; Roxana Răcaru, Poezia și asfaltul, RL, 2002, 23. V.S.
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
alpine. În 1954, plecat să observ pelerinajul ce se desfășura cu ocazia hramului Sfântului Ioan cel nou la Suceava, am constatat cu surprindere că participanții veniți din Maramureș sau din Năsăud erau mai numeroși decât localnicii; prezența lor continua o străveche tradiție locală. Întemeietorii statului moldovean sau al celui muntean, veniți din Transilvania, de peste munte, nu făceau decât să se ducă În partea cealaltă a unei regiuni ce avea ca centru Carpații, regiune familiară și cunoscută ansamblului populației românești de pe ambii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În care o ,,nașă” româncă asista la circumcizia unui copil evreu; după ceremonie nașa numea copilul ,,fin” și copilul răspundea ,,nașă”. Se poate adăuga, tot ca un domeniu care apropie fidelii celor două religii opuse, domeniul numelui personal și credințele străvechi care Îl Întovărășesc, aceleași pentru toți. Astfel, pentru a se feri de acțiunile magice răufăcătoare ale oamenilor, se face apel la un nume luat din cealaltă religie; se ascunde astfel un copil și de ființele nevăzute și răuvoitoare. Se cunosc
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Orașul, cartierul dau seama despre poziția socială, sistemul urban funcționează ca un sistem social ierarhic, distribuie etichete, este responsabil pentru procesele de agregare/segregare, reproduce și transmite poziții de dominare. Subiecții celor doi aparțin unor familii care au acumulat „averi străvechi”, vechimea și bogăția fiind criterii de selecție și condiții de transmitere a unui anumit capital social/cultural, a unui patrimoniu. Aflăm, iată, că nu poți pătrunde În acest mediu bătând la poartă cu un chestionar sau un reportofon În mână
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
triplă identitate: „Dumnezeu, magician și dramaturg” (Shakespeare, son art et sa „Tempête”, 1993). Temerara cercetare La Métamorphose de la tragédie (1978), atacând o pretențioasă temă - „splendoarea și decadența tragediei” -, urmărește, cu un complex spirit de sistem, să deceleze categoriile și formele străvechiului gen în zilele noastre. Concluzia se cristalizează într-un dens pasaj sintetic. Tragedia contemporană „se îndepărtează de excepție, sub orice formă, de spectacular, înlocuiește sublimul prin umor, nu recunoaște transcendentul, refuză eroul ca și intriga, reconsideră spațiul, descalifică timpul, ca să
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cultural. SCRIERI: Opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1986; Lucian Blaga printre contemporani, București, 1987; Romanul vieții lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1990; ed. (B.P. Hasdeu sau Setea de absolut), București, 2001; G. Călinescu. Spectacolul personalității, București, 1999; Vădeni pe Prut - străveche vatră de cultură (în colaborare cu Stelian Spânu), București, 2002; Troițe românești. O tipologie, București, 2003. Culegeri: Folclor din Moldova de Jos, București, 1969; Basme fantastice românești, I-III, București, 2002-2003. Antologii: Istoria literaturii române în evocări, București, 2001. Ediții
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]